Cand simti ca esti la finalul unei casnicii

Speram sa nu trebuiasca sa mai scriu cerand ajutor, sfaturi, sustinere. Din pacate, se pare ca cei/cele care la subiectul anterior ma sfatuiau sa-mi vad de viata mea aveau dreptate. De ce spun asta? Am sa fac un mic rezumat la ce s-a mai intamplat dupa ultima postare la subiectul anterior.

Spuneam atunci ca am avut o discutie cu el, in care am decis sa salvam casnicia. Si am incercat. Minunea a durat o saptamana. Dupa care el si-a reluat obiceiurile "bune". Cu toate astea am zis ca sunt doar o toana, pana isi gaseste de lucru. Reusisem chiar, in mintea mea, sa ma linistesc. Decisesem sa mai astept, sa mai dau o sansa.

A trecut vara, si in septembrie am plecat cu copilul si mama mea in concediu. O saptamana. El nu a vrut sa vina. A zis ca vrea sa se odihneasca. Ceasul rau sau prostia lui, nu stiu ce a fost, dar a facut o prostie enorma. S-a urcat la volanul unei masini si a lovit-o. Iar proprietarul i-a cerut sa plateasca reparatia. Aproape 5000 de lei. Bani pe care nu ii avea. M-am imprumutat la munca, desi initial nu vroiam sa-l ajut pentru ca asa eu am ramas fara un leu. Efectiv muncesc pentru a plati datorii. Am cedat pentru ca cu o seara inainte de a scoate masina din service se dadea de ceasul mortii ca el nu mai are ce sa faca altceva decat sa dispara. Asta a fost singura solutie pe care el a gasit-o. Sa dispara. A doua zi a luat copilul si a plecat la mama, tot la sfatul meu, iar eu m-am imprumutat la sefa mea. Si am platit reparatia masinii respectivului (in fine, banii i-a dat soacra-mea pt ca vroia sa-l cunoasca). Ca circul sa fie complet, dl sot a considerat ca cu o astfel de actiune e umilit si injosit de mine si de mama lui, pt ca nu-l lasam pe el sa-I dea banii acelui om. Mare circ si scandal pt acest lucru banal si pueril. M-a dezamagit enorm, nu atat fapta, cat atitudinea lui. Nu a stiu decat sa se planga, nu a incercat sa vorbeasca cu omul respectiv, sa-I explice ca nu are de unde sa scoata o astfel de suma dintr-o data.

Am ajutat, am zis ca trec peste si mergem mai departe.

Cu rugamintea sa o lase mai moale cu jucatul si cu zbieretele. Nu stiu daca a durat o zi. Hm, nici macar.
Si daca asta ar fi fost tot. Dar nu. Ultima picatura a fost vineri seara, cand a plecat sa se intalneasca cu un cunoscut care sa-l ajute sa se angajeze. Asa mi-a zis mie, luand banii de intretinere ca sa-l cinsteasca pe dl respectiv pt ajutor. Numai ca nu era unu, ci era UNA. Si nu pt munca s-a intalnit cu ea. Am aflat pentru ca m-a mancat undeva sa-I caut in arhiva de messenger (da stiu, urat gest, dar nu e la prima abatere de genul asta). L-am privit in ochi cand a venit acasa cum ma mintea cu nerusinare, spunandu-mi ce a vorbit cu acel om despre angajare. Stiam unde fusese, cu cine si nu am zis nimic. Vroiam sa vad pana unde merge nesimtirea lui. Dar in clipa cand am citit unde era el, decizia in sufletul meu a fost luata. Am spus gata. Vroiam doar sa-l astept la cotitura. Sa am dovada concreta.

Sambata am plecat toti 3 (eu, el si copilul) la mama. L-am lasat in pace, nu i-am spus nimic. Pana noaptea pe la 4 cand s-a trezit si a vrut . L-am refuzat. Pur si simplu nu vroiam sa puna mana pe mine. M-am trezit acuzata ca am pe cineva, ca il insel. Si asta pt ca am refuzat sa ma culc cu el si de o saptamana am inceput sa ma machez si sa-mi intind parul, la sfatul cuiva.
Ieri, dupa ce am plecat la munca, am primit pe mailul de la munca un mesaj de la el, sa nu mai vin acasa din moment ce solicit divortul. I-am raspuns ca eu fara copil nu plec. Am avut un schimb de mesaje, in care fiecare isi sustinea punctul de vedere. Intr-un final, la 6 seara am sunat-o pe soacra-mea (ca ea e proprietaru) sa o intreb daca pot merge acasa. Femeia nu stia nimic despre subiect si mi-a zis ca da. Asa ca m-am dus acasa.

Un scandal monstru, cu urlete, amenintari, haine aruncate pe jos (cat pe ce sa zboare si pe geam). A insistat sa plec, ca nu am ce cauta in casa daca vreau sa divortez, m-am incapatanat sa nu plec. i-am spus ca eu fara copil de acolo nu plec. copilul s-a speriat de crizele lui si a venit la mine plangand, a vrut sa mi-l ia din brate si doar faptul ca plangea la mine in brate l-am impierdicat sa nu dea in mine. A fost ingrozitor. Tremur si acum cand scriu. Este ferm convins ca am pe cineva. M-a amenintat ca el are avocat si ca o sa-mi faca dosar, ca sa nu iau copilul. Ca dosarele se fac, asa a zis. I-am spus ca asa cum eu am mizerie ascunsa si el are, inca mai multa. Mi-a ras in nas.

Imi este frica. Dar macar stiu ca nu mai e cale de intors. Am avut aseara un moment de slabiciune, dar mi-a trecut repede. I-am spus si soacra-mii de ce mi s-a umplut paharul. A negat pana in ultima secunda ca s-ar fi intalnit cu o femeie. A vrut sa si sune chipurile pe cel cu care s-a intalnit. Numai ca avusese grija inainte ca la numele ei sa puna numarul acelui baiat. I-am aratat negru pe alb extrasul de la Vodafone cu nr de telefon. Aa sunat-o pe aia si a intrebat-o daca ei au o relatie (de parca asta era in chestiune si nu ca s-au intalnit).

Dupa ce s-a mai calmat a zis ca el ma iubeste si ca nu vrea sa ne piarda, ca el nu vrea ca copilul lui sa creasca fara tata, cum a crescut el. i-am spus ca faptul ca nu o sa mai fim impreuna nu inseamna ca ramane fara tata. Incerc pe cat pot sa-l conving sa ne intelegem la notar, mai ales ca maica-sa a zis ca ea nu ii creste copilul, ca el nu are bani sa-l creasca si ca a fost un nesimtit cand a zis ca ma duce in tribunal pt ca stia ca nu o sa am bani de asa ceva dupa ce l-am ajutat. Nu mai zic ca l-a amenintat ca-l da afara din casa pt toate minciunile pe care le-a zis.
Cam asta s-a intamplat.

Sunt mai decisa ca oricand sa merg pana la capat.

Amenintarile de ieri si felul cum mi-a vorbit mi-au arata ca acest om nu are un gram de bun simt.
Am vorbit cu un fost coleg de liceu, care e avocat si mi-a recomandat pe cineva. Urmeaza sa merg la avocat si sa vad ce optiuni am. Am inteles ca exista inclusiv varianta de a ne intelege la notar, chiar si asupra copilului. Sper doar sa inteleaga si sa accepte.
Am vorbit si cu mama mea si a zis ca ma sprijina.
De ce am scris aici? Ca sa ma descarc, sa spun cuiva pentru ca nu mai pot. Mi se pare ireal ce se intampla.

PS: am pus aici un link si catre primul subiect.
https://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=164051&whichpage=1

/ autor: Azzure Dust- cititi mesajul ei complet aici.

  Azzure_Dust
Iti doresc multa putere, sa nu te lasi doborata acum ptr ca este esential ceea se hotaraste acum la divort. Vorbeste cu avocatul de toti banii astia investiti in prostiile lui si vezi daca exista vreo cale sa te despagubeasca pentru ca daca nu munceste nu-ti va plati nici pensie alimentara.
Oare nu exista o prevedere acum in codul civil nou ca daca divortul este din vina unuia acela trebuie sa plateasca despagubiri? Chiar daca el n-are de unde!
Ai grija insa cu cutia Pandorei!
Tu si copilul va veti descurca, o sa te ajute mama ta, acum ca ai scapat de resp. si cel mai important, vei avea liniste. / autor: Dana Vio

***

 Indiferent ce ai suferit sau cat crezi ca-ti va fi de greu, concentreaza-te pe momentul actual, e singurul care conteaza. Musai vorbeste cu avocatul recomandat, el iti va indruma pasii in orice moment. Discuta cu avocatul calma, demna, ferma, esti o victma dar nu o leguma. Conserva-ti energia si pregateste-te mental la ce-i mai rau.
E bine ca ai sprijin de la mama, e important, cere-l cu toata inima si primeste-l, pentru ca o sa ai nevoie.
Fii ferma, de asemenea, cu sotul tau, indiferent ce zice. Probabil ca stii ca barbatii au tendinta sa ameninte cu "dosare", pile, custodie, etc. E vrajeala 99%, nici macar n-ar sti ce sa faca cu copilul, daca i-ar castiga tutela. E santaj tipic, asa ca nu te incovoia de spaima, ci stai dreapta si la panda. Nu zic sa faci scandal, dar nu lasa prea impresionata.

Din pacate, ce scriam la celalalt subiect al tau se adevereste: au sosit clipele grele.
De data asta este pe bune, este ceva serios. Multe persoane te-au sfatuit acolo sa-ti faci ordine in viata, sa le iei pe rand, ei bine, acum ai ocazia, nu mai poti amana.
Bafta! / autor: Rufus

Ma ingrozesc de ce citesc. Cineva de aici a spus bine, du-te la IML si scoate si certificat medico-legal sa te ajute. Nu poti lua copilul si sa pleci la mama ta? Cand nu e atent, cand doarme? Sa faci ceva sa-l iei?
Du-te si anunta si la Protectia Copilului ca esti maltratata si data afara si ca ti-e frica sa nu pateasca ceva si copilul la nervi.
Nu te lasa, nu ceda si nu lasa copilul in casa singur cu un astfel de om.
Daca ai nevoie de ajutor/avocat da-mi un pm./autor: Matzaila 81

Cititi toate reactiile la aceasta poveste de viata aici: Punct si de la capat

Ultimele dosare din dulapul cu dosare intime:

Confidenta unui barbat insurat

Dragostea nu exista

Ce faci daca el te inseala?

Iubirea ne poate salva de la moarte

Recuperarea dupa infidelitate

Dupa 10 ani ...in patru mergem mai departe

Sunt dependenta de sotul meu...

Frustrari...amanta...copil mic...etc

Sunt trista, el s-a schimbat radical...

Cand trecutul iti distruge casnicia...

O poveste ca pentru revistele siropoase

Siguranta si nesiguranta in cuplu

O mare frustrare...

Toate dosarele intime >>

Despre casnicia si finalul ei mai poti citi

6 greseli care ruineaza o casnicie

Recuperarea dupa infidelitate

Despre barbatii care isi parasesc familia

 Forumul In 1 sau in 2 mergem mai departe 

 In unul sau in doi... mergem mai departe! Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici! 

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️