Vreau sa imi iubesc din nou sotul! - jurnal de casnicie
Vreau sa imi iubesc din nou sotul! - jurnal de casnicie
Ma bucur mult ca am gasit Forumul desprecopii pentru ca am descoperit aici o multime de sfaturi bune atit referitoare la copil, cat si pentru probleme de cuplu. Am vazut cum multe fete de aici si-au deschis sufletul si de aceea indraznesc si eu sa imi astern inima in fatza voastra si sa va spun of-ul meu. Incerc sa fac povestea cat mai scurta ca sa nu va plictisesc prea mult. Ne-am casatorit acum vreo 15 ani din dragoste,eu avand impresia ca am fost facuti unul pentru altul. Casnicia noastra a fost o.k., fara neintelegeri majore si certuri mari in prima perioada. Avem impreuna o fetita minunata de 3 ani.
Ne-am casatorit acum vreo 15 ani din dragoste, eu avand impresia ca am fost facuti unul pentru altul.
Casnicia noastra a fost o.k., fara neintelegeri majore si certuri mari in prima perioada. Avem impreuna o fetita minunata de 3 ani.
El este un caracter puternic,dar eu sunt o fire mai slaba si treptat-treptat a inceput sa ma domine,astfel incat ajunsesem la un moment dat cam preshul lui de sters picioarele.Numai ca din fericire, cu ceva timp in urma m-am trezit si am inceput sa ma schimb,am inceput sa imi spun si eu mai apasat punctul de vedere, mai ales in educatia copilului nostru,unde avem mereu diferente de pareri MAJORE !!
In general vorbind,am ajuns sa constat ca am evoluat amandoi de-a lungul anilor in directii TOTAL opuse si acum descopar ca din nefericire,nu mai avem decat prea putine lucruri in comun ! Incerc din rasputeri sa gasesc lucruri, preocupari si idei in comun, dar foarte rar reusesc sa gasesc ceva.
Ce este cel mai Grav este ca simt ca nu il mai iubesc. I-am spus si lui asta si imi inchipui ca nu a fost deloc prea-fericit atunci...in conditiile in care el ma iubeste... sau cel putin asa imi spune ca ma iubeste si are nevoie de mine...numai ca eu nu mai simt deloc asa,nu mai simt ca il iubesc si nici nu simt ca am nevoie de el;ne-am racit si indepartat unul de altul si am ajuns sa ma simt foarte bine(!?) in singuratatea mea... ...
Apoi,viata noastra sexuala de cateva luni este zero si asta pentru ca nu mai simt nici o dorinta, in cele cateva incercari de apropiere m-am crispat toata si mi-a venit sa fuuuug...ma simt foarte vinovata, stiu ca el are nevoie de mine,dar ce sa fac daca pentru mine nu mai este nici o placere, ci aproape un chin ...
Altfel, imi place sa il mangai si sa il imbratisez, dar cand vine vorba de mangaieri cu conotatie sexuala inghet si ma blochez de-a dreptul!! Bineinteles ca nici blocajul asta nu a venit dintr-o data si din nimic;eu cred ca in principiu se datoreaza lipsei lui de tandrete, lipsei de sensibilitate, de romantism; nu a fost niciodata chiar un romantic,dar pe masura trecerii timpului lucrurile s-au degradat si nu stie nici dupa atitia ani cum sa ma ia !!!
Am avut sute de discutii in care eu i-am explicat si el mi-a tot raspuns ca asa e el si ca nu se poate schimba,deci cumva mi-am cam luat gandul sa mai astept din partea lui ceva,deci prin urmare eu sunt cea care va trebui sa fac totul ,sa ma mobilizez cumva,sa ma autosugestionez sau Dumnezeu stie ce sa fac, ca sa pot trece peste acest blocaj. Stiu sigur ca daca l-as iubi as putea trece mai usor si as simti nevoia si dorinta de el, dar in conditiile astea,chiar nu stiu ce sa fac...???
Din pacate, suntem amandoi foarte ocupati, el lucreaza foarte mult (chiar si acasa),iar eu mi-am reluat serviciu dupa nasterea copilului si din punctul asta de vedere sunt foarte multumita,cum si din cel al increderii in mine - sunt acum in perioada cea mai buna din punctul asta de vedere !!!
Unul din motivele care a dus la degradarea situatiei este ca in toti acesti ani m-a terorizat cu silueta...
Unul din motivele care a dus la degradarea situatiei este ca in toti acesti ani m-a terorizat cu silueta...ajunsese de-mi supraveghea orice bucatica bagam in gura si aveam discutii (mari) daca indrazneam sa mananc o prajitura la desert,prin urmare pana de curand am avut greutatea "standard" dorita de el, adica in jur de 50 de kg;in ultimul timp insa am inceput sa mananc si eu "normal",sa imi permit cate o ciocolata sauo prajitura,la care "pe vremuri" nici nu puteam visa.
Si pentru cele 3-4 kg pe care le am acum in plus sunt considerata ca arat oriiibil...ca sunt dizgratioasaaa, iar privirea lui cand se opreste pe corpul meu... pai spune muuulte, asta facand si mai grea orice incercare de apropiere din partea mea,cand vad ca sunt privita in felul asta imi trece... acuma sigur ca daca ma mobilizez as putea sa slabesc si deja am inceput sa ma duc la gimnastica,mananc dulciuri mai deloc (of-of!) si imi supraveghez atenta dieta,insa NU asta este solutia dupa mine,ci este ca el sa nu mai considere o tragedie ca sotia lui are forme ceva mai rotunjoare si sa nu mai dea atita importanta Trupului meu in defavoarea Intregului care sunt !
Una peste alta,ca sa n-o mai lungesc, imi doresc mult sa avem din nou armonie si buna intelegere in casa noastra,ca NU VREAU SUB NICI O FORMA SA MA DESPART DE EL,ci atita doar vreau: SA IL IUBESC DIN NOU !!!! si nu musai iubirea aia cu inimioare iesind din ochi, ci acea iubire linistita,acea nevoia de el si confortul acela pe care sa il simt atunci cand sunt cu Sotul meu !
A mai trecut cineva printr-o astfel de criza, are cineva vreun sfat sa imi dea ?? Daca da,va rog Muuult sa ma ajutati !
autor: ManyHope, membra a clubului Desprecopii.com -
► Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (aici)
Despre casnicie si viata in doi, mai cititi
Cat de egoisti sunt barbatii?
8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte
Ce faci cand simti ca el nu te iubeste ...
Atractia sexuala in cuplu - cand atractia sexuala dispare
Despre infidelitate si hormonii barbatilor
Cele 4 hopuri pe care o casnicie nu le poate trece
Forumuri de discutie ...
Femina intim
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.
In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!
redactor: Desprecopii.com - 2020 © - toate drepturile rezervate
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
15 comentarii din totalul de 17:
Respectul trebuie sa fie şi când sunt câteva kg în plus. E îngrijorator cum ţi se adreseaza. Sentimentul de înstrainare vine de lipsa activitaţilor comune. Eu şi soţia ţinem dieta împreuna, facem sport împreuna, calatorim împreuna. Daca fiecare îşi face viaţa lui, separarea vine ca o consecinţa normala dupa ceva vreme.
Buna fetele!!! Am vazut ca multe din voi aveti o situatie asemanatoare cu a mea... Eu si iubitul meu, avem o relatie de 8 ani,si un baietel de aproape 4 ani.Inainte de aparitia copilului ne intelegeam foarte bine,eram foarte indragostiti,din momentul in care am ramas insarcinata,eu eram la fel de indragostita,nu puteam dormi fara ca el sa ma tina in brate... dupa ce am nascut,el devenise foarte indiferent,nu era langa mine atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el,incercam sa discut cu el,spunandu i texte de genul: "in felul asta nu va rezista relatia asta " sau "trebuie sa te schimbi,sa lasi jocurile deoparte,si sa te ocupi si de noi " el spunandu mi sec "lasa ma in pace " si totusi nu imi gasesc justificare pentru ce mi se intampla,dar ideea este ca se intampla fara vreerea mea... dupa o perioada de 2 ani,in care am dormit in acelas pat,ca 2 prieteni,deja sentimentele mele pentru el,au inceput sa se retraga,incetul cu incetul... dupa acesti 2 ani,el a plecat intr o alta tara,iar eu recunosc am avut cateva aventuri,nu sunt mandra de acest lucru,dar prin asta mi am confirmat faptul ca nu il mai iubesc :( desi imi doresc asta,pt ca stiu ca este un om bun, nu a fost niciodata violent cu mine,nu m a jignit... doar ca nu il mai pot iubi,si nu inteleg de ce!!!??? Nu ma pot apropria de el nici macar sa l sarut,numai zic de relatii intime... tin la el,exact cum tin si la fratele meu,si aceasta chestie ma sperie foarte tare😱,am povestit multor persoane acest lucru,si multi mi au spus ca sunt eu nebuna,altii sa incerc sa ma aproprii de el,dar logic ca daca am ajuns in acest punct,de a vedea aceasta situatie o povara,am incercat,dar ma simt penibil,am o repulsie fata de el,si nu stiu de unde a venit,il iubesc mult,si nu ii doresc raul,dar il iubesc ca pe un frate,nu pot nici macar sa mi imaginez,ca ne apropriem,intr un alt fel 😦 daca cineva a mai fost in aceasta situatie,am mare nevoie de un sfat... simt ca am o povara foarte grea,nu ma pot desparti de el pt ca nu vreau sa sufere,dar cateodata ma gandesc ca stand langa el,ii iau dreptul.de a si face pe cineva... ma simt foarte vinovata,si nu stiu cum sa scap de aceasta vina!!!
Mai mult ca sigur, ceea ce face el in legatura cu ceea ce mananci e un abuz! Are voie sa isi dea cu parerea despre cum i-ar place, dar nu are dreptul sa te terorizeze! Pune stop, pune limite, ce accepti si ce nu! Esti si tu om, ai dreptul sa mananci ce vrei!
Buna fetelor EU SUNT MARITATA DE 11 ANI SI AM UN BAIETEL DE 5 ANISORI CARE ESTE VIATA MEA.EU CU SOTUL MEU NU NE MAI INTELEGEM PT CA EL ARE VICIUL APARATELOR SI IN TOTI ACESTI ANI EL A FOST LA APARATE EU NU LUCREZ EL LUCREAZA DAR IN ULTIMI ANI NU A STIUT DECAT APARATE DI BAUTURA,CAND AM AM AVUT NEVOI DE EL NU ERA LANGA MINE ACOLO SE OPREA A INCEPUT SA SE IMPRUMUTE SI DE SUME MARI MINCIUNI PESTE MINCIUNI VB URATE.LA NOI NU MAI ESTE COMUNICARE NU NE MAI INTELEGEM PUR SI SIMPLU.M AM RACIT DE TOT NU IL MAI IUBESC DAR VAZAND K NU MAI MERGE CA NU MAI STATEAM DE VB CA NU MAI ZICEA O VORBA BUNA AM INCEPUT SA VB PE INTERNET CU UN BAIAT SI INCET INCET M AM INDEPARTAT DE TOT DE SOTUL MEU SI ACUM SUNT LA PUNCTUL DESPARTIRI DAR NU SE MAI POATE CAND NE VEDEM NU FACEM ALCEVA DECAT SA NE CERTAM.CE ZICETI OARE FAC BINE IMI PARE RAU NU VREAU SA SUFERE COPILUL DAR EU CRED CA DACA ESTI UN PARINTE BUN POTI SA FI PREZENT IN VIATA COPILULUI FARA CA SA SIMTA LIPSA LUI.MA DOARE SUFLETUL PT COPIL
Salut si eu am asa o problema de la inceput nu a mers relatia noastra da eu nustiu de ce am luptat Poate ca era insarcinata si imi era frica sa ramin singura avem o fetita de 1 an si 9 luni si cred ca pentru ea numai ca Mai stam impreuna.. Ce sa fac si cum nu Mai am idee...?! Zi si noapte ma Framinta gindurile ce da fac si cum.... Multumesc
La fel trec si eu printr-o perdioada foarte grea. Am 23 de ani si suntem casatoriti de citeva luni. Pana a ne casatori am fost impreuna exact un an. De la inceput a fost minunat, ma respecta, era atent cu mine iar dupa ce ne-am logodit a inceput sa ma numeasca foarte urat si ma facea pe mine vinovata de toate lucrurile din lume. Acum ne-am mutat in alta tara si din primele zile m-a batut. De atunci nu am ochi sa-l vad si nu ma pot atinge de el. El mi-a promis ca va face tot ca sa pastram familia si eu l-am iertat dar acum imi pare foarte rau. Vreau sa-l iert dar nu pot, acum vrea sa facem copii dar eu sunt sigura ca noi oricum v-om ajunge la divort mai devreme sau mai tirziu. Mi-i rusine de parinti care au facut atitea lucruri ca noi sa ajungem bine pusi pe picioare, si nici lui nu stiu cum sa-i spun ca nu se mai merita. La momentul dat e din nou atent cu mine si intradevar face tot ce-i sta in puteri ca sa pastram familia dar eu nu-l mai iubesc. Ce sa fac va rog ajutati-ma, vreau sa-mi pastrez familia insa chiar nu stiu cum si ma tem ca se va repeta din nou
Fugi mâncând pamântul ,e vorba de viaţa ta.Ls prima palma ar trebui sa plece orice femeie.Eu sunt casatorita de 23 de ani si am 3 copii mari Soţul meu ma bate de 19 ani constant şi nu am avut curajul sa plec din cauza copiilor.Am fost foarte saraci la inceput şi acum avem o situaţie financiara buna şi am realizat şi pentru copii.Sotul mei îmi reproşeaza ca nu am fost alaturi de el ca ar fi realizat mai multe daca ii eram alaturi.Eu cred ca bune adevarat dar nu apreciaza nimic.Nu i-a pasat decât de bani nu i-a pasat ce simt ce cred, aşa a crezut el ca e bine.Acum de multi ani i-am spus ca nu mai pot sa îl iubesc pentru ca eu cred ca daca ma bate inima iubeşte şi e doar gelos ca nu îl iubesc ,crede ca am alte relaţii dar bine adevarat.Am fost o viaţa nefericita ,fugi cat mai poţi lasa rusinea.Daca te bate viaţa ta e in pericol.
Pleaca mancand pamantul. Nu fa nici un copil, pentru ca mai tarziu va suferi si el. Primii ani de casnicie ar trebui sa fie minunati. Daca au aparut deja certuri si agresiuni, lasa rusinea si mergi mai departe. Problemele nu se vor rezolva daca stai pe loc.
Draga mea, eu sunt casatorita de aproape 11 ani. Am dat sanse peste sanse. La inceput am fost săraci dar ne-am iubit foarte mult și am putut să depășim orice împreună. Financiar am inceput de la zero. Azi suntem foarte bine din punctul asta de vedere dar sentimental deloc. Pune mult accent pe banciu rpd tare mai mult și mai mult .In ultimii 2 ani lam implorat Să lase trecutul în urmă Pentru că așa mă face să-mi pierd sentimentele. Am avut parte de jigniri și umilințe m-am simțit ca ultimul gunoi .Acum că nu mai simt nimic el avea să fie bine din nou dar eu nu mai pot să-l iubesc. Nu am resurse sa mai Găsesc dragoste. Gândește te bine. Un copil Îți va îngreuna puterea de a lua o decizie. Noi avem o fetiță minunată de cinci ani și doar pentru ea mai aflu aici acum. Dar tu ai o viața in fata. Nu vreau sa te influențez Dar dacă acum când dragostea ar trebui să fie cea mai puternica se comporta așa cum va fi mai târziu? Nu-ți va fi ușor să iei o decizie și să treci prin asta dar asta durează un moment în schimb chinul lângă el va dura toată viața .Mult succes Draga mea. Sper sa avem puterea de lua decizia corecta. Fii binecuvântată .
Si eu trec printr-o situatie asemanatoare dupa 10 ani de casatorie si totul e f.greu pt ca din prima casatorie el are 2 fete pe care le iubeste enorm uitand de multe ori ca si sotia cu care-ti imparti viata trebuie respectata si iubita Acum l-am parasit intorcandu-ma la casa mea insa el ma suna si ma cauta zilnic cu mii de promisiuni.Cum sa-l mai iert mai ales ca nu avem copii impreuna si asa zisa iubire s-a dus pe apa sambetei " de mult?
Si eu trec printr-o situatie asemanatoare dupa 10 ani de casatorie si totul e f.greu pt ca din prima casatorie el are 2 fete pe care le iubeste enorm uitand de multe ori ca si sotia cu care-ti imparti viata trebuie respectata si iubita Acum l-am parasit intorcandu-ma la casa mea insa el ma suna si ma cauta zilnic cu mii de promisiuni.Cum sa-l mai iert mai ales ca nu avem copii impreuna si asa zisa iubire s-a dus pe apa sambetei " de mult?
Dureros, dureros ca barbatul care trebuia sa ti fie mama tata sora frate amant și tata la copil se comporta așa. Nu e normal sa ti impună sa nu îți faci o plăcere minima, aceea de a manca o prajiturica, și ăsta se întâmplă pentru ca tu I ai permis. Câteodată nu știm sa ne impunem respectul și pentru ei uitam ca suntem oameni și noi , ființe ce au nevoie de dragoste respect suport și înțelegere. Întrebarea mea este dacă el nu s a schimbat ,nu I au apărut riduri?nu s a îngrășat?Sau noi nu avem dreptul sa comentam ăsta ca doar barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos ca dracu, femeia sa arate bine ca dacă rămâne cu câteva kg după naștere lui nu I mai place și își găsește amanta ,ca doar tu nu îi mai oferi aceeași atenție ,trebuie sa ai grija de copil, copil pe care tot el și l a dorit.Noi femeile trebuie sa fim impecabile în orice moment, coafate epilate pensate și sa mirosim și frumos. Nu dau sfaturi nimănui , dar o persoana care nu te respecta pentru ceea ce ești , pentru ca I ai oferit o familie ,un copil nu te merita. Poate ca e timpul sa faci și tu ceva pentru tine sa devii egoista la fel cum e și el impunându ți lucruri pe care el nu e în stare sa și le ofere.Comportamrntul lui lasă de dorit și ar trebui sa discuți cu el și sa rezolvați problema într un fel sau altul , nu cred ca pentru copil un mediu propice pentru dezvoltare este într o familie unde exista tensiuni și lipsa de respect implicit dragoste. Părinții mei au 40 de ani de căsătorie și nici acum nu pleacă unu din ei din casa fără sa l pupe pe celălalt. Mi as dori și eu sa mi țin casnicia cum și au ținut o ei.Nu știu dacă exista vreun secret ,bănuiesc ca respectul unu pentru celălalt contează foarte mult.Nu trebuie sa permiți sa te jignească niciodată , pentru ca asta afectează și stima de sine vei ajunge sa crezi ca tu ești vinovată pentru tot și ca el are dreptate în orice situație , chiar și pentru faptul ca poate intre timp și a găsit pe cineva pentru ca tu nu. I mai dai ...Nu pentru ca el e prea frustrat ca sa te facă sa ti dorești ceva... Nu știu da soluția ar fi divorțul încearcă sa vorbești cu el și dacă nu merge pune l și pe el în aceleași situații sa vedem cum se simte .Numai bine.
Ce păcat ca am ajuns in aceasta situatie,si eu sunt la fel,desi am lângă mine un bărbat bun,nu îl mai iubesc,indiferenta lui si infidelitatile care se presupune ca sunt uitate si iertate si-au spus cuvântul,acum avem o fetita de 2 ani si ne-am îndepărtat de tot,singurele discutii sunt despre casa si copil,dormim separat,eu cu fetita deci nu stiu ce va fi,îl aud făcând planuri peste ani si eu ma întreb mereu in gând daca vom mai fi împreună,cat vom mai rezista asa...
Buna fetele!!! Am vazut ca multe din voi aveti o situatie asemanatoare cu a mea... Eu si iubitul meu, avem o relatie de 8 ani,si un baietel de aproape 4 ani.Inainte de aparitia copilului ne intelegeam foarte bine,eram foarte indragostiti,din momentul in care am ramas insarcinata,eu eram la fel de indragostita,nu puteam dormi fara ca el sa ma tina in brate... dupa ce am nascut,el devenise foarte indiferent,nu era langa mine atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el,incercam sa discut cu el,spunandu i texte de genul: "in felul asta nu va rezista relatia asta " sau "trebuie sa te schimbi,sa lasi jocurile deoparte,si sa te ocupi si de noi " el spunandu mi sec "lasa ma in pace " si totusi nu imi gasesc justificare pentru ce mi se intampla,dar ideea este ca se intampla fara vreerea mea... dupa o perioada de 2 ani,in care am dormit in acelas pat,ca 2 prieteni,deja sentimentele mele pentru el,au inceput sa se retraga,incetul cu incetul... dupa acesti 2 ani,el a plecat intr o alta tara,iar eu recunosc am avut cateva aventuri,nu sunt mandra de acest lucru,dar prin asta mi am confirmat faptul ca nu il mai iubesc :( desi imi doresc asta,pt ca stiu ca este un om bun, nu a fost niciodata violent cu mine,nu m a jignit... doar ca nu il mai pot iubi,si nu inteleg de ce!!!??? Nu ma pot apropria de el nici macar sa l sarut,numai zic de relatii intime... tin la el,exact cum tin si la fratele meu,si aceasta chestie ma sperie foarte tare😱,am povestit multor persoane acest lucru,si multi mi au spus ca sunt eu nebuna,altii sa incerc sa ma aproprii de el,dar logic ca daca am ajuns in acest punct,de a vedea aceasta situatie o povara,am incercat,dar ma simt penibil,am o repulsie fata de el,si nu stiu de unde a venit,il iubesc mult,si nu ii doresc raul,dar il iubesc ca pe un frate,nu pot nici macar sa mi imaginez,ca ne apropriem,intr un alt fel 😦 daca cineva a mai fost in aceasta situatie,am mare nevoie de un sfat... simt ca am o povara foarte grea,nu ma pot desparti de el pt ca nu vreau sa sufere,dar cateodata ma gandesc ca stand langa el,ii iau dreptul.de a si face pe cineva... ma simt foarte vinovata,si nu stiu cum sa scap de aceasta vina!!!
Situatia mea e aceeasi cu a ta. Numai ca eu am un baietel de 9 luni. Suntem impreuna de 8 ani, iar cand baieteul nostru avea doar cateva luni am aflat ca el are o amanta de 3 ani si jumatate. L-am iertat, am trecut peste, iar peste cateva luni am gasit din nou dovezi ca este cu aceeasi femeie. Zice ca vrea sa pastreze familia, face eforturi mari sa fie totul bine, dar pentru mine e prea tarziu. Nu il mai iubesc si nu mai suport sa se atinga de mine. De 6 luni dormim separat. Mi-l doresc doar ca tata pentru puiul meu. Atat! Nu stiu unde vom ajunge.
buna draga mea...nu inteleg de ce ai ales aceasta viata pt tine...nu v ati luat din dragoste ci din impulsul momentului de atunci... acest barbat care a fost mai degraba un spion ce iti urmarea chiar si mancarea pt a fi la standartele impuse de el...pt el ai fost si vei fi doar acea papusa care sa stea smirna si doar atat ...nu te mai iubeste asa cum nici tu nu l mai iubesti poate el a fost primul care a simtit asta si avnd in vedere cum a decurs realtia voastra 15 ani de ce doresti te adancesti si mai mult?spui ca nu l mai iubesti lasa l iesi in lume accepta lumea din jurul tau si lasa l ...inima ta nu la iubit niciodata pe acest om,chiar indraznesc sa spun ca v ati luat mai mult de frica sa nu ramaneti singuri ...incercarea vostra de a starni sentimente si a lua nastere minunata dragoste din pacate a esuat...nu incerca sa mai repari sa mai dregi nimic pt ca dragostea nu iese din amestecuri filosofice sau cuvinte frumoase ,ci pur si simplu ea apare iar cea adevarata nu va disparea niciodata va trai vesnic
Este foarte greu sa incerci sa-i comanzi inimii. Tot ce poti face este sa
NU sunt de acord cu nimic din ceea ce spun fetele de mai sus...Atunci cand te casatoresti o faci pentru toata viata sau cel putin asa ar trebuii sa fie. E adevarat ca oamenii se mai schimba pe parcursul anilor si simti ca lucrurile nu se mai pot rezolva. dar acesta nu este un motiv de a ajunge la divort. Divorturile apar pentru ca noi le facem o optiune si pentru ca oamenii nu lupta pentru mariaj. In zilele de azi daca ceva se strica se arunca nu se repara cum se facea odata, de aceea vedem astazi batranii nostrii tinandu-se inca de mana...
Nu te ai chinui degeaba. Nu ajuta nimic. Dragostea e irationala si, daca nu simti acum, nu vei mai simti niciodata.
Si eu ma simt la fel ca tine, si chiar am un barbat bun alaturi. Dar a dracu inima nu poti sa ii comanzi. avem si 2 copii impreuna, 5 ani de relatie. Eu nu pot renunta din cauza copiilo. Ar trebui sa impartim timpul cu copii iar eu nu pot trai fara ei nici macar o zi. Ce sa facem, inghitem si suportam, si intr-o zi o sa ne vina si noua randul sa intalnim iubirea adevarata. Cand or fi copii mari. Daca nu, at in alta viata. Putini intalnesc iubirea adevarata totusi. Faptul ca te desparti de el nu iti garanteaza nimeni ca a doua oara nu te vei pacali la fel
Buna.Tot articolul scris de tine parca este rupta din povestea mea de viata,absolut totul mi se potriveste numai ca noi suntem casatoriti de 3 ani jumate si avem o fetita de 7 luni.Te inteleg perfect si eu sunt foarte disperata ma tem ca intr-o zi se va satura de indiferenta mea si ne vom desparti desi eu nu vreau asta.chiar avem nevoie de ajutor,Viata este scurta si trebuie traita din plin .
Prima parte a articolului mi se potriveste perfect numai ca din fericire eu nu sunt casatorita cu el.Sper ca acum sa inteleaga ca nu mai vreau sa fiu cu el.Chiar nu stiu ce sfat sa iti dau pe noi nu ne leaga prea multe si am hotarat sa ne despartim chiar daca el nu vrea asta.Il voi ierta doar daca se va schimba.Nu inteleg de ce vrei sa il iubesti...Eu ma bazez pe faptul ca iubirea vine din interior si barbatul asta nu pare sa aiba un interior prea frumos.Cum sa te desconsidere datorita aspectului fizic?Mai bine mergeti amandoi la un psiholog sa discutati.
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII