Nici nu stiu cu ce sa incep... Ideea e ca mi-am scapat viata din maini.

Va urmaresc online de mult timp si imi place de voi. In sfarsit mi-am facut curaj sa vin si eu cu povestea mea si astept sfaturile si parerile voastre. Nici nu stiu cu ce sa incep... Iideea e ca mi-am scapat viata din maini. Nu o mai controlez, nu mai sunt stapana pe situatie. Am 26 de ani, 2 baieti mici si un sot musulman.

1.

Faptul ca sunt asa cum sunt se datoreaza mamei dominatoare care nu a stiut sa-mi insufle incredere in mine si de aceasta incredere probabil ca mi se trag toate. Nu stiu exact cand anume am inceput sa-mi pierd controlul. Am trecut printr-un viol, un avort si am fost lovita de barbatul care spune ca ma iubeste. Nu am viata pe care mi-o doresc si parca sunt neputincioasa.

Sotul meu nu ma sustine. De fapt, m-am recunoscut in multe situatii descrise de basilique (membru pe forumul Desprecopii). Eu sunt de vina pentru tot. Daca gresesc ceva minor, eu sunt proasta etc... Adevarule ste ca a devenit de-a dreptul paranoic,crezand ca-l insel si fiind convins ca toti vecinii stiu asta...

Cateva exemple de paranoia?

- "care firma angajeaza o femeie vopsita blonda?
- "sa-ti spun un secret:doar curvele se vopsesc blond",
- "tu esti de vina ca copilul a vomitat",
- "mirosi mai rau ca un kk",
- "'trebuie sa mergi la spital de nebuni"etc...

Orice cuvant i se pare suspect. De asemenea, nu-mi place cum se poarta cu baietii, adica foarte dur, gen "nu ai voie sa plangi". Ii bruscheaza, loveste, chiar i-a injurat.

Nu mai stiu ce sa fac sa fie totul bine, nu era asa la inceput. Era un om cu suflet bun...,e adevarat ca nu cu prea multa scoala. Isi iubeste copiii dar nu inteleg cum de poate sa se poarte asa. Spune ca din cauza mea copiii vor ajunge rau, ca vor fi tot timpul pe strada pentru ca eu ies cu ei tot timpul, ceea ce iarasi mi se pare o aberatie...

O admir foarte mult pe Alyssa (de pe forum ) ca a avut puterea sa o rupa si ca si-a pastrat sufletul curat, ca inca mai rade, ca e atat de proaspata. Asa as vrea si eu sa fiu. Poate ma ajuti tu cu niste sfaturi.

De asemenea imi place slakje (de aici de pe forum), as vrea si eu sa fiu asa puternica. Eu sunt timida, fara incredere, mereu sa le fac pe plac la toti.

Spuneti-mi fetelor, ce fel de barbat am eu? Merita sa raman cu el daca se poarta mereu asa? El nu iese niciodata cu copiii, de fapt ar sta toata ziua in pat. Daca stau acasa, nu e bine. Daca lucrez, iara nu e bine ca ce stau atata la birou? Nicicum nu e bine, el e atotstiutor.

Mi-a facut bine sa ma descarc fetelor, sper sa fiti alaturi de mine. Eu nu prea am prietene si nadejdea mea e in voi...

2.

Va multumesc pentru sfaturi. Citind mesajul meu inca o data , chiar m-am ingrozit. Nu suntem casatoriti legal dar copiii sunt trecuti pe numele lui. Lucrez de 2 luni la o societate de asigurari straina dar iarasi lipsa de incredere in mine, timiditatea m-au facut sa nu am prea multe relatii cu colegii si de asemenea nu am incheiat prea multe contracte. E adevarat ca se poate castiga enorm sau nimic iar eu am o problema in a comunica si relationa cu oamenii. Ma simt mereu inferioara. Ma gandesc mereu ce trebuie oare sa se intample ca sa ma trezesc si eu din amorteala asta care m-a cuprins.

Ne-am cunoscut la fostul meu prieten si dupa 2 luni a plecat la bucuresti. Mi-a spus la telefon ca daca nu vin acolo, isi gaseste pe altcineva. Eu disperata si dorind sa scap de dominatia mamei, am furat niste aur din casa, l-am amanetat ca sa am bani pentru tren. Acum dind firul inapoi, imi dau seama ca el ar fii trebuit sa fie mai matur ca mine si sa nu accepte sa fur din casa, el fiind cu 15 ani mai mare.

Cand am fost violata de o ruda a chiriasului, m-a invinovatit pe mine, ba chiar mi-a spus: "data viitoare cand mai vine si il servesti cu mancare, sa nici nu-mi spui". adica eu eram speriata, dezgustata de viol si el ma invinovateste pe mine. Dupa viol, am fugit imediat sa merg la el la serviciu si ne-am intalnit pe strada. Eu am inceput sa plang in hohote iar el in loc sa inteleaga situatia, imi spunea"nu mai plange ca se uita lumea la noi. Daca mai plangi, te las aici in strada".

Prima palma am primit-o la catva timp dupa viol, cand el era la lucru si un prieten de-al lui a venit si a scris un bilet pentru el. Mi-a tras acea palma pentru ca l-am lasat pe om sa intre in casa sa scrie acel bilet. Probabil ca credea ca si el ma va viola. De multe ori i-am spus ca atunci cand ma va lovi, il voi lasa. Si nu m-am tinut de cuvant pentru ca nu aveam unde sa merg.

A doua oara m-a lovit de fata cu o fata cu care locuiam pentru ca l-am amenintat ca voi merge la politie sa le spun ca nu are viza. Mi-a tras mai multe palme atunci, adica cum imi permit eu sa-i fac rau.nu si-a cerut niciodata scuze...

V-am spus ca e musulman si e si african si e plin de ganduri pe care eu nu le inteleg. Pretinde ca el stie ce fac cand sunt plecata, pe unde umblu etc de parca ar avea nu stiu ce abilitati. Pretinde ca inainte de a veni in Romania, un ghicitor de acolo i-a spus ca ma va intalni. Imi spune ca daca noi ne vom desparti, copiii il vor urma acolo cand vor fii mari. Pretinde ca el nu e un om obisnuit, ca are daruri de la dumnezeu si culmea ca tot ce zice, se implineste. Intuieste foarte bine oamenii. Baietii au nume de persoane importante acolo in tara lui, persoane care au facut minuni si pretinde ca si ei vor fii la fel si ca eu sunt speciala pentru ca exist doar eu in romania cu astfel de copii. Dar ma gandesc,cand copiii vor fii mari si nu vor fii ca acei oameni, ce se va intampla? Poate ca nu vor face minuni, ce va spune atunci?

Suntem impreuna de 7 ani si m-a dezamagit cand eu eram la facultate (pe care nu am reusit sa o termin) si prin telefon m-a anuntat ca parintii i-au gasit o sotie. Eu atunci eram terminata, mi-am pierdut examenele ca apoi sa-mi spuna ca de fapt e vorba de fosta sotie cu care are un baiat. El nu a avut puterea sa se opuna parintilor, ca vezi doamne daca nu e casatorit cu mine, eu parca nici nu exist pentru parinti. Nu a mai avut loc casatoria dar nu pentru ca el s-ar fii opus ci pentru ca ea a inteles ca el nu va reveni curand in tara. Deci el ar fii renuntat asa de usor la mine, asta m-a durut cel ma tare...

A avut in caine cat am stat la Bucuresti. Manca bataie acel caine cum nu va puteti imagina. Numai cand il vedea, incepea sa urineze de frica. Stiti ce am facut? L-am otravit ca sa scape de acel chin. Si el cand a vazut ca se simte rau cainele, ce a facut? A zis "lasa ca se face bine maine" Pai daca era al meu, fugeam cu el in brate pana la veterinar in apropiere. Dar el nu.. si mai sustine ca il iubea. Daca stau si ma gandesc,asa a fost si el crescut, a avut un tata foarte dur care il batea nu gluma. Are el o vorba: copiii nu il cunosc pe d-zeu si de aceea trebuie batuti ca sa stie ce-i bine si ce-i rau".

Acum am o alta dilema.

Sunt insarcinata, am 2 cezariene si inainte de ele un avort. Mi-e greu sa iau o decizie. Daca pastrez copilul, e foarte probabil sa am o ruptura uterina pentru ca celelalte cezariene sunt la distanta mica. Daca fac avort, nu stiu cum va rezista constiinta mea, eu stiind ce inseamna efectele psihice ale avortului, stiu pentru ca m-au urmarit mult timp. Inclin spre avort pentru ca in aceste conditii nu vreau sa mai aduc un copil pe lume pentru ca el nu e deloc langa mine, nu ma ajuta deloc. La a doua sarcina, a stat in pat si eu a trebuie sa car baiatul mare in brate chiar daca aveam risc de ruptura uterina.

Har domnului totul a fost bine. Dupa a doua cezariana, m-a lasat sa fac singura totul..si cele care aveti cezariana stiti ca trebuie odihna, repaus etc. Nu, eu proaspat operata, caram apa ca sa pun sa spal copilul in vanita.Replica lui"d-zeu tine mana la operatie, eu stiu ca are grija de tine "pai o avea grija de mine, dar eu eram foarte obosita etc stiti cum e dupa.

Cand parintii mei i-au atras atentia, m-a ajutat in acea seara si apoi pauza. Deci inclin spre avort chiar daca stiu ca e o crima, stiu fetelor si sper ca voi putea sa ma iert vreodata, am pe constiinta 2 copii si un caine.

Mi-am pierdut vitalitatea, nu mai stiu sa rad. Saptamana trecuta a trebuie sa facem poze la birou pentru ecuson si eu nu stiam sa schitez un zambet. Ma enervez repede, ma descarc pe copiii si ma simt vinovata pentru asta. Mananc de frustrare, e ca o avalansa si nu o pot opri.

Va multumesc ca sunteti langa mine. Aici, pe Desprecopii.com sunt toti prietenii mei!

Alinas - pe forumul Desprecopii.com

► Urmariti toata povestirea pe forum la topicul CAND VIATA ITI SCAPA DIN MAINI

Sfaturi din Comunitatea Desprecopii

Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (aici)

Draga alinas, cindva eram si eu asa, ca tine, neincrezatoare... ce departe imi par acele timpuri... Cu timpul, am renuntat la teama, in primul rind am afcut pace cu trecutul meu si cu mine. Mi am impus sa fiu vesela si sa privesc partea plina a paharului intotdeauna. Sloganul "Zimbeste, ca de fete triste sintem toti satui" mi a devenit calauza... In primul rind trebuie sa ti ridici moralul, sa ai incredere in propria ti persoana... Dar stiind cu un asemenea barbat, nu ai nici o sansa... nu se poate numi om... este (scuza ma)un animal dar folosind si acest termen imi pare ca jignesc regnul animal...

Nu are dreptul sa se poarte asa cu tine ori copii vostri! Am invatat (tot pe propria mi piele, ca deh, altfel nu se poate) sa nu mai accept compromisuri de acest gen... sa mi pastrez demnitatea si sa nu renunt sub nici o forma la respectul fata de propria mi persoana!

Sint de felul meu o persoana calma si zic eu, tare blinda... insa la un asemenea comportament ca al sotului tau, as reactiona ca o turbata! A doua zi dupa prima lovitura primita de fostul sotz mi am facut bagajul si am introdus divortul. Lucru care te sfatuiesc si pe tine sa l faci! Si sint sigura ca toti cei de pe acest forum sint in asentimentul meu 

Pupici si mult curaj!!!. / (tora97)

----

Alina draga,

Fara indoiala te afli intr-o relatie abuziva fizic, emotional si mental... Trebuie sa rupi aceasta relatie, este daunatoare tie si baietilor tai!... Spun a n-a oara: copii invata din ce vad si ceea ce vad la tatal lor nu este exemplu bun. Vor fi la rindul lor barbati abuzivi pentru ca cercul abuzului se continua in generatii... Fa-o pentru copii tai, nu te teme!!!
Inainte de toate, fa-ti un plan, daca ai timp si relatia nu este atit de deteriorata incit sa iti fie viata in pericol...
Lucrezi?
Te poti intretine cit de cit singura?
Ai pe cineva de incredere aproape de tine, la distanta ma refer?
Poti sa destainuiesti cuiva de incredere prin ceea ce treci? (gindeste-te ca in caz de divort iti vor trebui martori, etc...)

1) aduna acte importante, fa-le fotocopii legalizate sau ia originalele (certificate de nastere, carte de munca, certificatul de casatorie, actele casei, fotocopie de pe conturile de banca, buletine, pasapoarte, diplome) si du-le la cineva de incredere - mama, sora, prietena foarte buna sau fa-ti o casuta la banca (nu stiu daca in Romania in banci sint asa ceva)
2) pune in fiecare saptamina citiva bani deoparte, cit de putin, fara sa stie el, iti vor folosi, crede-ma!
3) du la acea persoana de incredere si ceva schimburi de ale tale si ale copiilor, lapte praf si ceea ce iti va trebui de urgenta.
4)fa o lista cu telefoanele in caz de urgenta: sectia de politie, salvarea, numarul de la protectia femeilor (daca exista asa ceva in Romania...), numarul de telefon de la bancile unde aveti conturi
5)tine un jurnal al tau in care sa scrii ce ti se intimpla in fiecare zi ( se va dovedi foarte pretios ca sa dovedesti abuzul in tribunal unde el va incerca sa te scoata nebuna sau "curva" si va incerca sa cistige tutela - si cu asta te va ameninta sa te reintorci la el...)
6) iesi afara si vobeste cu lumea, nu te izola pentru ca asta urmareste un barbat abuziv sa te izoleze si sa te spele la creier ca sa faca ce vrea din tine.
7) fa cursuri de pregatire, iti vor fi de folos si te vor ajuta sa iti recapeti increderea.
8) sa nu iti fie rusine sa vorbesti despre situatia ta. rusinea te face sa stai si sa induri.
9) gaseste-ti un grup de terapie sau un preot cu care sa poti discuta
10)ia-ti avocat!

Astea sint sfaturi pentru prezentul apropiat pe care ti le dau...
Apoi trebuie sa te gindesti la viitor...

Un alt sfat pentru tine: odata plecata, nu te mai intoarce pentru nimic in lume!!!... Va veni si va plinge, iti va spune sa te gindesti la copii, ca nu poate trai fara tine, ca numai tu il poti ajuta... blah, blah... NU TE MAI INTOARCE!!! va fi mai rau ca inainte dupa ce va trece perioada de "luna de miere"...
Vei simti la rindul tau ca nu mai poti, ca il vrei inapoi, ca ti-e dor de el... impune-ti sa fii tare, fa o lista cu tot ce ai indurat, scrie-ti pe hirtie cum te-ai simtit atunci, ca sa iti aduci aminte si sa ai in fata ochilor ceea ce te asteapta daca te intorci... Fa si o alta lista cu ceea ce ai vrea sa fie viata ta de acum incolo, de ceea ce meriti tu intr-o relatie!!! Ridica-ti standardele!!! Citisem undeva ca "daca refuzi sa accepti orice de la viata, ea iti va oferi ceea ce e mai bun" si este foarte adevarat!
Ia-ti puterea din copii tai, gindeste-te ca ei au numai o data sansa de a fi copii, nu le rapi copilaria stind in inchisoare! Afara e frumos, viata e frumoasa si e pacat sa o lasam sa treaca asa pe linga noi!!!

Daca te pot ajuta cu ceva, spune-mi! / (alyssa)

----

Alina, sotul tau nu este stapinul tau. Certificatul de casatorie nu ii drept de "proprietate", nu te-a cumparat, nu esti sclava lui!
Nu are dreptul sa te loveasca, sa te jigneasca, sa se poarte asa cu copiii tai!
Pai cum sa mai ai incredere in tine daca omul care ar trebui sa fie cel mai bun prieten al tau, cel care sa te sustina, si la bine si la greu, nu are decit cuvinte depreciative la adresa ta? Si te tine inchisa, nu ai voie sa iesi pe strada, nu ai voie sa ai prieteni, nu ai voie sa mergi la coafor! In ce secol traieste el? A, poate nu iti sta bine blonda! Exista metode subtile si delicate de a iti spune ca lui ii place mai mult cum te prinde alta culoare, dar nu sa te asocieze cu o curva!?!?,

Eu stiu un lucru, ca intre doi soti trebuie sa existe dragoste, respect si prietenie.
Daca eu am probleme, daca sint suparata, sotul e primul care ma incurajeaza, care gaseste intotdeauna o vorba buna pentru mine!

Normal ca ti-ai pierdut increderea, daca toata lumea ta e sotul, care iti spune in fiecare zi ce om de nimic esti tu!

Trebuie sa iti faci prieteni, sa iesi, sa cunosti cit mai multa lume, nu sa stai intr-o cusca!

Nu esti cu nimic mai prejos decit sotul tau, sau decit noi toti.
Fa ceea ce iti pace, gaseste-ti o slujba buna, pe care sa o faci cu placere, sa te poti afirma, sa iti demonstrezi TIE cine esti, aranjeaza-te, fa-te frumoasa, fii tu insati, si nu uita ca viata e prea scurta ca sa iti permiti sa fii sluga cuiva, sa te lasi calcata in picioare. Traieste-ti viata cum crezi tu de cuviinta, nu cum iti impune cineva!

/(Mihaela R.)

----

Alina, ma alatur si eu fetelor si-ti spun: fuuuuuuuuuugi! Asta nu e viata, decat un astfel de sot mai bine singura. Ai doar 26 de ani si 2 copii!!! Doamne, ce tanara esti! Mai sunt atatea lucruri de vazut, de trait... Nu lasa viata sa treaca pe langa tine. Si pentru tine si pentru copiii tai e mai bine sa iesi din marasmul asta.

Foarte bune si practice sfaturile Alyssei, stie ea ce spune, saracuta, a trait pe propria piele un astfel de cosmar!

Alina, o casnicie e complicata si atunci cand ai un sot bun si grijuliu, toti trebuie sa luptam sa ne sustinem casnicia, dar trebuie sa fii convins ca merita, altfel nu e decat chin, suferinta si imbatranire. Iar copiii vor creste nefericiti langa un astfel de tata si cine stie ce repercusiuni psihice pot avea toate astea asupra lor...

Ai parintii aproape, prieteni care sa te ajute? Cere-le sfatul si ajutorul, ai nevoie!

Mult succes, putere si Doamne ajuta / (Nora)

----

► Urmariti toata povestirea pe forum la topicul CAND VIATA ITI SCAPA DIN MAINI 

Alte confesiuni

Cand trecutul iti distruge casnicia - confesiuni

Frustrări, amantă, certuri și un copil mic la mijloc - jurnal de căsnicie

Rămai căsătorita cu el din MILĂ sau din DRAGOSTE? Povestea mea - confesiuni

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi.  Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

 autor: alinas, membra pe forumul Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2022

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️