Am aparut si eu pe lume...

5 Iulie 2003

Am reusit sa terminam cu mutatul in noua casa, am terminat de amenajat camera copilului, sintem la ultimele retusuri, ultimele cumparaturi.

6 Iulie 2003

Este duminica, DNP meu este 12 iulie, ne relaxam acasa, le luptam cu caldurile care, pentru mine cel putin au devenit de-a dreptul insuportabile…si ne uitam la marea finala..Big Brother..a castigat Soso..Bravo lui..oricum cu el simpatizam si eu.
Stiu ca voi naste normal, cu epidurala..se apropie momentul “X”si mi se face frica….pe cat de nerabdatoare eram in timpul sarcinii sa ajung la termen, tot atat de tare mi-as dori acum sa mai raman insarcinata macar o luna...mi-e teribil de frica!!

Nu am avut nici cea mai mica problema pe tot parcursul sarcinii.. Maine dimineata trebuie sa ma duc la control…hmm, toata sarcina mi-a placut sa merg la control, ma simteam ca si cum aveam intalnire cu bb.

Seara ma simt un pic cam rau..nu..nu ..nu este de la sarcina..cred ca am mancat ceva care nu mi-a placut…starea mea de greata i se transmite empatic lui Razvan.Dormim..

7 Iulie 2003

Ne trezim dimineata si plecam veseli nevoie mare catre spital…ziua nu se anunta cu nimic mai deosebita decat celelalte….la spital dr. imi spune ca este de garda si el si anestezistul care urma sa imi faca epidurala , ba mai mult, anestezistul urma sa plece in concediu peste cateva zile asa ca imi verfica colul si….verdict…”Iti declansam nasterea ca sa fiu sigur ca il prindem pe anestezist plus ca sint si eu de garda”….Cum??! Poftim?? Am auzit bine?? Sa nasc azi..?? Dar eu mai aveam cateva zile..!ufff chiar a venit momentul…ajutat dar a venit. Acum ce fac?! Nici nu mai stiu cum ma cheama….Dr. imi da o jumatate de pastiluta pentru a-mi declansa travaliul si imi spune sa ma intorc peste cateva ore cu bagaj cu tot.

Este ora 9 dimineata...pe drumul spre casa ne sunam parintii si le dam vestea cea mare…azi voi naste! Toata lumea se mobilizeaza si intra in stare de alerta - ei bucurosi si ingrijorati in acelasi timp, eu panicata. Ajung acasa, inutil sa mai spun ca bagajul este facut din luna a7-a …tot ce am de facut acum este sa imi fac curaj sa iau pastila….dar de unde atata curaj?? Razvan tot incerca sa ma convinga sa o iau dar nu are mare success…fac tot ce pot sa intarzii momentul..imi imaginez ca dupa ce o voi lua durerile vor incepe instantaneu si sint ingrozita. Oare cat de tare are sa ma doara? Cum o sa fie? Dupa ce imi fac curaj, nu inainte de a vedea un film la tv, nu inainte de a mai sporovai la telefon, nu inainte de a face ultimele planuri cu Razvan…ma conving ca este timpul…in fond nu asta este momentul pe care il astept cu nerabdare de 9 luni??!- ba da…dar mi-l inchipuiam altfel- ma asez pe pat si ..gata..inghit pastila....si astept ..astept..(hmm, asta a fost tot ?!)

Nu se intampla nimic imediat, trec 30 minute, 1 ora , 2 ore…3 ore… deja am trecut cu mult peste ora la care dr. mi-a spus sa ma intorc. Oricat as incerca sa imi induc o oarecare stare de travaliu nu reusesc..nu simt nici cea mai mica durere, contractie..nimic.
Plecam totusi spre spital cu bagaje, cu parinti, cu tot ce trebuie.Ajung la spital, dr. imi zice sa imi fac formele de internare si sa vin la sala de nasteri. Uppss..deci tot voi naste azi..La Internari, sint intrebata daca nasc prin cezariana..le raspund ..nu, normal..si sint privita suspect…daca nu am nici cea mai mica durere ce sa fac?!

Mi se da o camasa de noapte de parca sint pedepsita…cred ca era cea mai urata din tot spitalul..( ca doar am fost invatata sa nu nasc in camasa adusa de acasa caci oricum o stric, si in plus eu dorm in pantaloni si urasc camasile de noapte) si ma indrept spre sala de nasteri. Pe drum ma intalnesc cu dr. care fiind de garda asista la nasteri la foc continuu. Ma intreba daca am contractii, iar cand ii raspund ca nu simt nimic, zambeste si imi strecoara in palma inca un sfert din aceeasi pastiluta.

Am ajuns, sint in fata salii de nasteri…inca nu am curaj sa intru..mai intarzii pe afara dar sint invitata de asistente sa intru in camera in care voi naste si sa-mi las bagajul. Brrr..nu asa imi inchipuiam eu sala de nasteri..sint niste camarute mici de o parte si de alta a unui hol, cu un pat si cu masa (daca asa s-o fi chemand) pe care urmeaza sa nasti. Intru in camera 1, imi las bagajul si ies iar afara..unde lumea deja incepuse sa vina ca la spectacol…s-a aflat imediat ca voi naste in acea zi si prietenii nostrii nu au intarziat sa apara, desi eu inca nu aveam contractii..sic.Copilul meu nu pare nerabdator sa ne cunoasca.

Cred ca este ora 17. Intre timp iau si sfertul de pastiluta insa de data asta mult mai relaxata….daca nu am patit nimic cand am luat o jumatate ce mi se poate intampla acum? Numai ca de data asta nu a fost chiar asa…

Dr. ne-a recomandat sa luam trusa epidurala de la Municipal ca acolo ar fi mai bune, bla.-bla….pleaca Razvan spre Municipal, eu il rog sa imi aduca niste sandwich-uri si dr. imi spune ca intra intr-o opreatie de cezariana si ca se intoarce peste o ora cand probabil vor incepe si contractiile mele…

Bunn.. eu raman in continuare pe hol sa sporovaiesc cu musafirii mei..dar nu pot sta mai mult de 10 min,..ca...auuu..ce e asta?!…ma doare burta…las’ ca trece…upss..din nou…dar nu a trecut nici un minut….iar??…sa fi inceput contractiile deja??! atat de des…?? cred ca au fost ultimele ganduri oarecum lucide ..am intrat in rezerva mea, m-am intins pe pat…si auzeam numai gemete, urlete, plansete, tanguieli…ce se intampla? Toata lumea naste azi??..L-am sunat pe Razvan..ce faci? Unde esti? Lasa-le naibii de sandwich-uri…hai ca ma doare burta rauuuuu….. Nu imi place deloc ce se intampla…durerea devine insuportabila..nu tip, nu urlu, asa cum ma asteptasem ..doar gem..dar atat de tare incat au venit o gramada de asistente la mine in rezerva…

Ajunge si Razvan… - toata sarcina am incercat sa il conving sa ramana cu mine in sala cand nasc…si el nu si nu..ca imi este frica, ca nu suport sa te vad suferind, - acum insa nu stiu cum a reusit sa intre dar este la mine in rezerva si ma tine de mana..a aparut si o perfuzie, nici nu stiu cine si cand mi-a pus-o ..Razvan are grija sa trag mereu dintr-un furtunel cu oxigen..si imi tot spune..hai ca poti invinge contractile astea, mai este putin….ma rog, cam tot ce se poate spune in momentele astea…acum privnd in urma stiu ca Razvan mi-a fost de mare ajutor…de durere nici nu realizez ce se mai intampla, contractiile sint ingrozitor de dese..de fapt, parca este o singura contractie fara pauza…nu asa citisem eu ca trebuie sa se intample…unde sint contractile la 30 min?…la mine sint din minut in minut…imi vine sa musc bara patului….ba chiar cred ca am si muscat-o…Razvan imi umezeste buzele…mmm..e greu….

Cred ca au trecut 30 min. de cand am luat pastila si au inceput durerile astea infioratoare, cand o asistenta ma anunta ca am dilatatie 6-7…Deja????Este sunat dr. meu sa vina mai repede din cealalta operatie impreuna cu anestezistul cu epidurala..apar amandoi…mi se rupe membrana…si Razvan ma ridica pe masa ..trebuia sa imi faca anestezia in coloana… dr.nu poate baga acul pentru ca eu ma tot agit avand dureri cumplite…ma agat de gatul lui Razvan pe care il confund cu tablia de la pat si imi infing mainile cat pot de tare…saracul…nici nu cred ca mai simte ceva cate emotii are..In sfarsit acul a intrat, anestezia este facuta…si eu mai vioaie ca niciodata….incerc sa ma dau jos de pe masa singura dar…surpriza ..nu imi simt picioarele..ce sentiment staniu…gata…de acum nu mai simt nici cea mai mica durere….ufff..oare ce mai urmeaza?? Razvan ma anunta ca iese la o tigara ( pai cred si eu) si sa anunte familionul si prietenii despre ce s-a intamplat pana acum…Ii dau voie sa iasa desi nu imi place sa raman singura in rezerva, chiar daca nu ma mai doare…acum toti asteapta sa ma dilat maxim..nu mai simt nimic, nici o urma de durere..

Razvan se intoarce, la fel si doctorul care se minuneaza de cat de repede m-am dilatat….vine o asistenta care imi verfica dilatatia si o aud…”I de vede capul”… Cum??Il aud pe Razvan timid…”vrea sa vad si eu”..asistenta ii arata complice..de pe fata lui Razvan inteleg ca nu a vazut mare lucru..ma bufneste rasul.. Vine repede doctorul ma urca pe masa… tot nu simt nici o contractie…sunt monitorizata la un aparat, o asistenta este cu mana pe burta mea sa simta si ea contractiile…aud…”Impinge acum!”…pai daca nu simt nimic?? Nici nu stiu daca imping sau mi se pare..Momentul a trecut, ma gandesc ca la urmatoarea contractie sa imping mai tare…..si iar…”Impinge!”…inchid ochii si imping cat pot eu de tare..si imping ..si imping…deschid ochii si intreb…”Mai imping??”..mi se raspunde ca i se face toaleta deja? Cui? Copilului? Pai cand a iesit? Nu am simtit nimic……wow…S-a nascut copilul meu, fetita mea de 50 cm si 2.950 kg…. mi-o pun pe burta.. este blonda…are ochisorii deschisi..se uita la mine …parca sint inlemnita…este atat de mica, roz...cu urme de singe pe par….nu stiu cum ar trebui sa reactionez….o sarut pe cap…ma induioseaza…chiar nu stiu ce sa fac…pare atat de neajutorata…o asistenta pleaca cu ea din camera…eu raman pe masa si il vad pe dr. cum lucreza inca in zona “G”..imi inchipui ca mi-a facut epiziotomie si acum ma coase…asta s-a si intamplat…tot nu simt nimic…dr. vorbeste cu Razvan despre tragerea Loto….”Ati luat bilete?” “Ce sa faci cu atatia bani?” “Oare cine va castiga??”

Eu asist neputincioasa…mi se pare penibil sa particip la o discutie despre 6/49 cand in urma cu cateva minute s-a nascut copilul meu…Este ora 19.50…adica am nascut in mai putin de trei ore….Sint gata “brodata”..ma asez din nou pe pat...asa mi se spune…cica sa ma refac..dar eu nu am nimic..ma simt mai odihnita si mai vesela ca niciodata..vreau sa ies ..sa vorbesc cu cei de afara, care intre timp se stransesera vreo 10 daca nu mai multi…dar inca nu am voie…profit de ocazie si mananc sandwichiul pe care Razvan totusi il luase….

Pe Maya urma sa o vad peste cateva ore cand mi-a fost adusa in salon de unde nu a mai plecat nici o secunda. Unde sa mai plece? Stie deja ca cel mai bine este langa mama ei…..

Carmen si bb Maya Alexia

Link-urile personale