Omul de langa mine

1 | 20/11/2007

Omul de langa mine

Dupa multe ezitari m-am hotarat sa scriu si eu “povestea mea”. Am tot cautat in arhivele forumului dar se pare ca sint un caz unicat cel putin pana acum. Adica, problema ca a mea nu a mai fost dezbatuta pana acum pe forum. Si ca sa nu o mai lungesc, cu cinci ani in urma mi-am cunoscut jumatatea. Terminasem amandoi facultatea, eram pe picioarele noaste si ne-am intalnit. El, dragut, educat, manierat, facea nota discordanta cu toti cei cu care avusesem eu mai mult sau mai putin de a face inainte. Nu ca as fi avut cine stie ce experienta, a fost si ramane deocamdata singura mea relatie adevarata...

Dupa multe ezitari m-am hotarat sa scriu si eu “povestea mea”.Am tot cautat in arhivele forumului dar se pare ca sint un caz unicat cel putin pana acum.Adica ,problema ca a mea nu a mai fost dezbatuta pana acum pe forum.Si ca sa nu o mai lungesc,cu cinci ani in urma mi-am cunoscut jumatatea. Terminasem amandoi facultatea,eram pe picioarele noaste si ne-am intalnit. El, dragut,educat,manierat,facea nota discordanta cu toti cei cu care avusesem eu mai mult sau mai putin de a face inainte.Nu ca as fi avut cine stie ce experienta,a fost si ramane deocamdata singura mea relatie adevarata.

Am fost cucerita pe loc,m-am indragostit pana peste urechi si multumeam cerului ca a facut o minune:mi-am intalnit sufletul pereche. Am trait cele mai minunate clipe,ne-am mutat dupa foarte putin timp impreuna si am inceput traiul nostru comun. Sigur ca certuri au mai fost ca in orice cuplu dar iubirea noastra invingea de fiecare data. El,crescut doar de mama,avea o educatie mai rigida, foarte retras si sovaielnic in relatiile cu oamenii,se socializa extrem de greu. Dar am zis ca, cu rabdare si multa iubire trecem noi si peste asta.

Si au trecut aproape doi ani impreuna, timp in care am trait ca doi soti dar nu eram inca casatoriti. Bineinteles ca era ca de la sine inteles ca o vom face, mai devreme sau mai tarziu.si intr-o zi,il apuca un acces de sinceritate si imi marturiseste ca in adolescenta a avut cateva relatii….cu barbati. Am crezut ca nu aud bine,mi s-a intunecat privirea. Nu puteam sa cred. Si imi mai spune ca el nu este asa,ca a fost doar o experienta,ca el acum stie ca nu este homosexual,ca isi doreste o familie cu mine,copii si….

Si l-am crezut,orbita de dragoste si poate si din frica de a nu ramane singura. Da fetelor, l-am crezut. Si ne-am casatorit. O nunta ca in povesti, eu mai indragostita decat oricand. Si dupa nunta a inceput o viata mai mult sau mai putin de calvar. Din cand in cand facea crize, isi dorea sa fie cu barbati, apoi iar revenea la mine jurand ca a fost numai un gand ca nu a facut nimc. Si eu de fiecare data il credeam,vroiam sa-l cred pentru ca il iubeam mai mult decat orice.Am hotarat sa emigram sa incepem o noua viata departe de amintiri, de toti si de toate.

A plecat inaintea mea cu 2 luni si eu l-am urmat. Inceputul a fost de calvar, am trecut prin momente groaznice, el este si un om care se descurajeaza foarte repede,a trebuit eu sa iau initiativa si sa fiu sustinatorul moral al familiei,cateodata simteam ca cedez psihic dar totusi am mers mai departe.

Si am, reusit in final sa avem joburi bune si totul parea ca merge pe un fagas normal.As fi fost extrem de fericita daca el nu ar fi avut firea asta dificila si suspicioasa,ne-am izolat de oamenii care ne-au ajutat la venirea aici,si asta din cauza ca el a deciz sa nu mai tinem legatura cu ei.A inceput sa-mi controleze fiecare pas,finantele familiei erau controlate tot de el.El stia fiecare banut pe care il cheltuiam,eu habar nu aveam ce face el cu banii.

O sa spuneti ca tare proasta mai sint si aveti dreptate,acum cand ma uit in urma realizez ca parca nu am fost eu,parca m-ar fi hipnotizat.Toate rudele in frunte cu parintii care ma stiau cum eram inainte de a-l cunoaste mi-au spus ca m-am schimbat in rau,nu mai am incredere in mine,ca m-am transformat intr-o carpa in fata lui.in fine,zilele au trecut,mai bune si mai multe rele si am ramas insarcinata.O sarcina dorita de amandoi,in care eu imi puneam mari sperante,crezand si sperand ca un copil il va schimba.

Si a venit o zi fatala de vineri,acum putin timp.Intr-un moment de “sinceritate” imi marturiseste ca de cand a venit in noua noastra tara de adoptie,si inainte de a veni eu si dupa,el a frecventat un club de homosexuali,ca a avut diferite relatii cu diferiti barbati.Si dintr-o data,in acel moment,valul de pe ochii si ceata de pe mintea mea sau risipit. Degeaba mi-a promis ca nu mai face,ca ma vrea si pe mine si pe copil.In acel moment am realizat ca singura mea scapare este sa spun GATA.Am ajuns la limita.Nu mai pot continua asa.

Si acum continuarea:Am decis sa divortam,adica eu am decis,el nu vrea pentru ca realizeaza ca va fi foarte greu sa gasesca nevasta iubitoare si mai ales ascultatoare ca mine. Imi dau seama ca acest copil ma va ajuta sa trec peste aceste momente grele,pentru ca ma simt foarte singura,departe de familie,singura aici si insarcinata. De revenit in tara nu se pune problema, situatia este foarte grea acolo,sansa sa gasesc un serviciu decent cu care sa ma intretin pe mine si copil sint foarte mici.Si parintii au pensii mici,nu ma pot ajuta. Deci voi ramane aici dar vom divorta.Eu nu mai pot sa-l vad in ochi,toata dragostea mea s-a dus ca un fum,el plange si se jura ca nu mai face,imi este mila de el dar acum trebuie sa-mi fie mai mila de copil si de mine.

Cam asta este pe scurt (desi m-am intins cam mult) dar ar fi foarte multe de povestit,as putea scrie un roman. Le rog pe cele care cred ca este SF sa nu raspunda. M-ar durea mult prea tare si cred ca am suferit destul .O data in viitor o sa aflati si identitatea mea, sint o membra activa a forumului.

Multumesc pentru rabdare.

autor: membra a clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2004

Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (forum/topic.asp?TOPIC_ID=25545)

Offfffffffff, I. Eu te cred. Si daca sunt naiva, asta este, inca mai cred in bunatatea si sinceritatea oamenilor, pana la proba contrarie. Nici nu stiu ce sa-ti zic. Cred ca viata ta este un cosmar acum. Dar cred ca vei trece peste toate greutatile, cu bine. Esti o fire puternica, se simte asta din mesajul tau. Si este bine ca tu constientizezi prin ce treci si vezi si singura solutia. In general sunt contra divortului, sunt pentru familie. Dar, in cazul tau, nu mai sunt pentru asta. Divortul e singura solutie. Mai ales pentru copilul tau! Si divorteaza inainte de a naste! In cate luni esti? Ai un job bun, spui. Nu poti sa te muti in alta localitate, departe de el, fara ca el sa stie unde (poate firma la care lucrezi are filiere)? Asta pentru inceput, pana reusesti sa te detasezi de toata situatia asta. Nu-ti sugerez sa indepartezi copilul de tata, Doamne fereste. In incheiere, ce pot sa-ti spun? Decat sa fii puternica si sa urmezi calea care ti-ai propus-o. Si daca ai nevoie de un sfat sau un ajutor, nu ezita sa-l ceri, multe persoane iti vor sari in ajutor, sunt sigura. Multa putere iti doresc!

cl

----

Draga mea, e foarte greu de dat un sfat.. Mie nu mi se pare capital faptul ca te-a inselat cu barbati, ci faptul in sine ca te-a inselat - putea sa se duca la un club cu femei si sa aiba relatii cu ele, cred ca ar fi fost la fel de grav. Nu stiu cum se desfasoara relatiile dintre voi doi in intimitate, daca totul este ok (nu doar 'jucat' de el, ci chiar este) probabil ca nu este homosexual, ci bisexual, ceea ce, dupa mintea mea, ar putea fi ok, atata timp cat el te-a ales pe tine, te iubeste si iti este fidel tie. Dar in momentul in care incepe sa calce pe de laturi, fie cu femei, fie cu barbati, atunci nu mai e ok, chiar deloc. Daca ar fi avut aceste tentatii de-a lungul vietii, dar, traind in Romania, o tara in mare homofoba, abia acum cand a plecat a avut ocazia sa dea curs tentatiilor si a avut un moment de 'nebunie', ar mai fi cum ar mai fi. Dar avand in vedere ca el experimentase deja in tinerete relatii cu barbati, nu are nici 'scuza' aceasta.
Cel putin la fel de grave mi se par celelalte aspecte descrise de tine - ca iti controleaza fiecare pas, ca te-a facut sa iti pierzi increderea in tine.
Cum spunea si Papa, prioritatea nr. 1 sunteti tu si bebe! Asa ca acum fa tot ce simti tu ca e bine ca sa va fie voua bine. Insa eu zic sa nu iei decizii radicale in momentul asta si sa te gandesti bine de tot la drumul pe care il vei urma - nu zic sa nu te desparti de sotul tau, dar gandeste-te bine cand si in ce fel e cel mai bine (pentru tine si bebe) sa o faci. Nu stiu cati oameni ai in jurul tau care sa te poata ajuta in preajma nasterii si in perioada imediat urmatoare - tu spuneai ca v-ati izolat de cei care v-au ajutat la inceput, nu stiu daca intre timp v-ati facut sau tu ti-ai facut alti prieteni. Inteleg ca ai un job, dar probabil va trebui sa intrerupi macar pentru o perioada scurta imediat dupa nastere, nu stiu cat de repede vrei/poti sa il dai pe bebe la cresa, gandeste-te la toate aspectele astea. Intereseaza-te daca poti aduce pe unul dintre parintii tai sa stea cu tine, precum si de toate facilitatile oferite de statul in care locuiesti, nu stiu unde esti, dar ma gandesc ca poate or exista grupuri de mame singure care se ajuta reciproc sau ceva organizatii non-guvernamentale, zic si eu..
Iti doresc in primul rand multa sanatate, tie si lui bebe, si cat de multa putere, calm si intelepciune.
Cu drag,

Lai

----

Draga anonima,
ai luat cea mai buna decizie hotarand sa divortezi, Dumnezeu te va ajuta sa revii la pe linia de plutire si sa fii fericita alaturi de puiul tau...
acum, stiu ca multi spun ca a asocia SIDA si homosexualitatea este o idee preconceputa si sper din tot sufletul sa fie asa, cert este ca rata imbolnavirilor este mai mare pentru aceasta categorie si din cauza asta te sfatuiesc, pentru linistea ta si a copilului tau, sa te testezi ca sa ai certitudinea ca acest cosmar pe care l-ai trait nu va merge mai departe de atat...am luat in calcul aceasta nefasta posibilitate fiindca ai spus ca inainte si dupa conceperea copilului el a continuat sa aiba relatii cu alte persoane si te rog nu te increde daca iti spune si iti jura ca s-a protejat...verifica si fii sigura.
iti doresc multa fericire

Amaya

----

Si daca nu ar fi adevarat eu tot ti-as raspunde ptr. ca ma pun in situatia in care ...vreodata voi avea nevoie si eu de un sfat si as apela la voi, in situatia aceasta as cauta prieteni cit mai multi care sa-mi fie aproape si sa ma incurajeze sa trec peste aceste probleme!Asa ca parerea mea este ca ai facut o alegere buna, ce este dureros e faptul ca el (sotul)nu te-a inselat numai o data..ci din cite am inteles de mai multe ori (asa cum bine ai concluzionat si tu ..ai ajuns la limita..si faptul ca ai realizat in sfirsit ce e de facut si esti constienta ca este cea mai buna alegere, te va ajuta mult sa uiti sa treci peste aceste lucruri si sa-ti refaci viata),asa ca ai incredere ca totul se va rezolva, gindeste pozitiv, si vei trece peste asta.Faptul ca esti insarcinata si deci astepti un copil ar trebui sa te faca sa devii mai puternica decit ai fost vreodata, acuma mai mult ca oricind va trebui sa fii tare sa lupti ptr drepturile tale ca femeie si ca viitoare mama!

Eu iti tin pumnii si sint alaturi de tine , cu prietenie

Bidiloi

*****************************