Miruna - un strugurel dulce de toamna

Marti, 26 august
Candva eram un pinguin. Acuma sunt mama pinguinilor pe care sta calare un elefant. Imi ia 2 ore sa cobor scarile si vreo 4 sa le urc. Ma opresc la fiecare 3 pasi, pentru ca fii-mea apasa pe ligamente si simt curenti electrici care imi blocheaza cate un picior. In fiecare seara avem meci, se impinge cu capul in jos si imi intinde toate cele parca as fi de cauciuc. Dupa juma' de ora sunt epuizata de oboseala, dar meciul dureaza cel putin doua ore... In rest e fain, ma simt bine si ma bucur de fiecare inghionteala... maine merg la control, da' cred ca e degeaba, acum o saptamana aveam un col "lung, inchis si pozitionat posterior". Doctora mi-a zis ca n-am sanse sa nasc inainte de termen (1 septembrie), iar eu sunt convinsa ca vom intra in prelungiri. As prefera chiar sa mai asteptam o saptamana cu loviturile de la 11 metri, sa terminam balamucul cu centrala.
Joi vine mesterul sa ia masuri pentru mobila fetitei... offff, iar le facem pe ultima suta de metri.

Miercuri, 27 august
Am ajuns la spital, sunt cu Anny si o asteptam pe doamna doctor. Intr-un final apare, intra Anny la control... dureaza, dureaza, pe hol e cald, lume multa, eu is nemancata si simt ca voi face urat de foame. Primesc priviri de tot felul, unii se uita cu repros ("ce s-o fi apucat de copii la varsta asta?") - probabil cred ca am 16 ani jumate si am fugit de acasa. Iese Anny zambind larg: "maine nastem!". Ma apuca panica si simt cum muschii fetei imi paralizeaza. Nu, e imposibil, mie mi-a zis ca am colul inchis si lung, mai dureaza, nu ma naste maine. Intru la control. Doctora ramane impresionata de evolutia colului meu: "Pai, tu esti gata! Ai dilatatie de doua degete. Si doua degete cracanate, uite-asa! Tu o sa ma chemi la noapte.". Aoleu! Si centrala?!
Ne da niste injectii de facut si maine cica sa venim cu bagajelul inapoi. Asta daca nu cumva am sa vin eu mai repede, "la noapte". Vai steaua mea, ma simt ca un soarece in cursa, nu vreau sa naaaaasc!

Mergem sa ne injectam, doua Estradioale si un calciu intravenos. Ma intalnesc cu Bogdan, pare impresionat de situatie... facem repede un plan: ducem catelu', trecem prin Billa, ne intoarcem acasa... imi trag o palma peste frunte: "maine trebuia sa vina Cristi sa facem mobila!". Dupa-amiaza primesc telefon de la Tumpi: "ce-ai patit, unde esti, ne-am facut griji...". Ii povestesc ce mi se intampla si pana seara mai primesc cateva telefoane de la fete. Stau cu moralul ridicat pana ajungem din nou acasa. Mi se pune un nod in gat si unul in stomac si iar ma cuprinde panica... Fiica-mea isi face programul de seara, isi bate joc de mine ca de obicei. Ei, las', ca vezi tu de maine! Cersesc o imbratisare si niste mangaieri si adorm tarziu, dupa 1.

Joi, 28 august, ora 4
Evident ca m-am trezit, am de semnat condica la baie si pe urma am sa stau cu ochii in tavan ca huhurezii... Ma duc la calculator, citesc mesajele de la Mamici... Cristina imi face morala incurajatoare: "nu poti sa te ineci ca tiganul la mal, lasa frica". Ajung la subiectul danei d, "vreau sa simt!", il recitesc de la inceput si ma opresc la povestea doamnei Rosu. Zambesc cand dau de dosarel, imi amintesc ca am si eu unul in geanta... mi se umple sufletul de speranta, inchid calculatorul si trag aer adanc: "acuma, ce-o fi, o fi!". Reusesc sa mai dorm o ora si ceva, dar la 7 sunt in picioare. Offf... incepe ziua cea mare...

Joi, 28 august, ora 10
Am ajuns la spital, dimineata am vorbit cu jani, parca ma simt mai bine, desi imi agat sperantele in controlul de azi: poate s-a inchis colul la loc si ma duc sa ma culc! O vad pe Anny in curtea spitalului gata costumata... "eu m-am internat deja" . Valeu, e pe bune! Ne intalnim cu doctora si verdictul e dat: "mergi la internare si tu!".
Imi decoleaza iar membranele (nu stiu la ce foloseste trebusoara asta, da' ma cam doare) si ma duc inapoi cu sufletul cat un purice. Imi imbratisez consortul dar inca nu realizez ce schimbare ne asteapta pe amandoi... poate totusi se inchide colul la loc...

Primul contact cu sala de travaliu este "incurajator". Vad o fata pe masa de nasteri, la broderia finala. Primim iar calciu intravenos si asteptam sa vina contractiile. Fetele ma suna non-stop: "strugurelu', noi iti facem galerie pe chat, sa nu te lasi, fii tare!". Simt cum ma relaxez si aproape ma bucur cand incep contractiile. Ma invart pe holuri, intru si ies, vorbesc la telefon si zambesc intr-una. Fetele ma incurajeaza de zor, am vorbit cu Mamaruta, si cu Marina, cu Bebi, Claudelu', si chiar cu Joxy. La un moment dat vad un numar bizar pe telefon +497... Papadieee!!! Tumpi ma suna aproape regulat, dar raman cu gura cascata cand aud: "Buna, sunt Samy!". E Samy, Samy din Japonia! .

Plec in vizita la prietena Mihaela, e la salonul 11, a nascut acum doua zile. Intre timp ma suna viitorul tatic. Ii dau raportul, varianta lunga, si vorbim o gramada. Ma opresc in usa salonului si vad un tip tinerel ca iese si ma intreaba: "tu esti Corina?". Aaaaa... da. Ce naiba, de unde ma stie toata lumea?!  Termin de vorbit si intru. "Eu sunt Bogdan... de pe forum". Sunt paralizata, nu-mi vine sa cred. Bogu, e Bogux.

Ma intorc in sala de tortura, incep sa ma simt ca acasa, desi nu-mi place camera asta aglomerata si paturile inalte pana la cer. Contractiile se intetesc si incep sa doara, le cronometrez. Vin la 2-3 minute si tin cate 40 de secunde. Asistentele se stramba: "aiurea, asta ar insemna ca nasti!". Pe la 6 fara ceva aud un pacanit in stanga. Anny incepe sa rada: "mi s-a rupt apa!". Eu ma agit, ea rade cu lacrimi, ma duc dupa asistente, vine una si-l suna pe rezidentul care ii tine loc doctorei noastre. Nenea rezidentul are un aer flegmatic, ne consulta pe amandoua, la mine verdictul e "tot 2 degete dilatatie, as putea sa-i rup membranele...". Moasa protesteaza: "nu, mai lasati-o", el se tine tare pe pozitie: "o mai decolez putin" si iar ma racaie cu deshtele pana in creier...
Anny are contractii tot mai urate, o fata din sala tipa ingrozitor, nu mai am stare, asa ca plec afara dupa apa. Ies pe strada, ma invart pe trotuar si calc apasat, sa dilat nenorocitul de col. Mor de ciuda, in 5 ore nu s-a cracanat nici un centimetru. Contractiile dor suficient de tare, simt o caldura si o presiune pe mijloc, dar merg in continuare. Afara e sufocant de cald, si pe mine m-a mancat undeva sa vin cu halat de prosop gros de juma' de desht! O sun pe Crina, vreau sa-i aud accentul ala frumos. Ma simt mai bine, insa lesin de foame, imi iau un baton de susan de la chiosc. O sa-mi para rau, parca vad ca am sa-l vomit pe tot.

Ma intorc vorbind la telefon, si vad un tip cu un soi de geamantan in fata mea. Cujet cu perspicacitate: "o fi anestezistul" si ma iau dupa el... n-as vrea sa pierd bunatate de epidurala. In usa salii de travaliu ma ia moasa in primire: "haide, pe unde umbli, treci la control". Pe Anny au dus-o alaturi, ii monteaza epidurala. Ma duc sa vad ce face, dar anestezsitul se stramba la mine: "unde vreti sa ajungeti?". Balmajesc ceva, nici eu nu pricep ce, si ma intorc in pat. Fata care tipa sta sa nasca si acum urla din rarunchi. Toata lumea ii zice sa astepte si rezidentul imi spune sa trec la rupt membranele. Casc niste ochi disperati la moasa, iar ea (scumpa) se roaga de el sa ma lase pana mi se monteaza cateterul pentru epidurala. Stiu ca dupa ce se rupe apa incepe distractia si e greu sa stai cuminte si nemiscata.

Rezidentul se cramponeaza: "nu, treci pe masa!". Intru in sala de nasteri, eu pe o masa, fata care naste pe cealalta. Moasa: "dom' doctor, lasati-o, ocupati-va intai de nastere si rupem membranele dup-aia!". Ii multumesc din priviri si ma uit la doctor: "Nu!". Scoate o tepusa lunga si vine catre mine facandu-mi cu ochiul. Ia mai du-te, maaaa, nu te uiti la tine?  As vrea sa-l privesc oribil, dar nu sunt in stare, asa ca-l privesc jalnic. O impunsatura si apa se duce la vale, calda si multa... ma simt ca o curca plouata, as vrea sa-i bat pe toti, dar ma intorc in pat.

Deja contractiile sunt urate, moasa imi face niste gauri in mana stanga, intentioneaza sa-mi puna o perfuzie dar branula se incapataneaza sa nu intre (peste cateva zile voi avea tot antebratul vanat de la un calciu si doua gauri inutile), se muta la dreapta si rezolva problema. Ma duc alaturi sa-mi monteze cateterul. Cica sa stau relaxata si nemiscata. Mda!  Contractiile sunt dese si dor al naibii, imi infig unghiile in coapse dar tot nu pot sta relaxata, doctorul bombane printre dinti, ii ia cam o ora sa monteze chestia aia. In sfarsit reuseste si ma intorc in pat. Intre timp a venit doctorita noastra, Anny a nascut, mie imi face doza de test, si pe urma repede p-aia "buna", insa contractiile vin in continuare. Ma agat de pat si incerc sa inspir cum mi-a spus Cerasela, dar am tendinta sa fac fix pe dos si sa-mi tin respiratia. Mi se face greata: "aha, nenorocitul de susan, asa imi trebuie!". Incerc sa ma stapanesc, insa ma apuca tremuratul. Doctora ma controleaza din pat: "dilatatie 6..." simt o contractie cat casa, ma stramb... "dilatatie 7!" . E de groaza...  Se apropie de mine: "Corina, relaxeaza-te, uite ce tremuri, ce esti cacacioasa asa, ai vazut Anny cat curaj a avut". Incerc sa-i explic ca tremur fara voia mea, ma straduiesc sa ma controlez, dar nu pot, probabil e oboseala.

Anestezistul sta cu ochii pe mine ca pe butelie, nu pricepe de ce tot mai simt contractii, imi mai face o doza si o mie de teste cu tamponul umezit... Teoretic a prins, dar inca imi crispez mainile pe marginea patului, desi incerc sa par cuminte. Ai mei sunt la poarta, suna sus, insa doctora le spune sa astepte, mai dureaza putin. In sfarsit, dilatatie 10, moasa imi aduce galeata si ma ajuta sa ma cobor pana la ea. Ma urc calare (stiu ce trebuie sa fac), ma agat de barele patului si ii dau bataie. Contractiile dor in continuare, dar acuma simt ca le ajut si eu, incerc sa vizualizez procesul si imi incurajez fetita printre dinti. Intre contractii ma ajuta si ea, da din picioare de zor... Saraca, ce nefericita trebuie sa fie si cat mai munceste... S-a dus naibii frica, abia acum simt ca nasc, ma gandesc doar la fii-mea si imping la greu.

Trebuie ca arat cel putin hilar, o sala intreaga se uita la mine, la birou stau moasa, doctora si anestezistul, parca sunt comisia de examen de la bac. Iar eu ma screm (ca asta fac, ce ma tot invart dupa deget) sa iasa premiul cel mare.

In sfarsit aud: "gata, hai pe masa!", moasa imi infige papucii in picioare si ma taraste pana acolo.
Intotdeauna m-am intrebat cum te duci sa nasti, pleci asa, pur si simplu, cu papucii, cu geanta, cu toate cele, sau te cara pe brancarda, sau cum? Ei, bine, eu aveam chiar papuci de strada, am uitat sa-i schimb, papuci cu margele, ca numai asa am gasit pentru picioarele mele de ornitorinc.

Ma asez pe masa, si ma uit in faianta alba de vis-a-vis. Vad o chestie neagra, rotunda, care n-ar trebui sa fie acolo (ca nu degeaba ma chinui de 2 zile sa-mi fac toaleta!)... o intreb pe moasa: "se vede ceva, sau am muncit degeaba?" "Sigur ca se vede, e motul afara, da-i inainte!". Contractiile sunt una dupa alta, cred ca de fapt sunt continue, dar din cauza epiduralei mai am si putina pauza intre ele... imping la greu, de capul meu, si moasa imi face galerie. Apare si doftora, pare multumita de ce am facut, dar se aseaza intre mine si faianta, asa ca nu mai vad motul. Incep sa-mi faca amandoua galerie, iar moasa ma avertizeaza ca se va urca pe mine si o sa ma cam doara. Zic: "bine, hai ca vine!" Incerc sa-mi tin respiratia cat mai mult, da' cu moasa calare pe mine e greu. Mai ales ca eu is cat o scandura iar dansa bate suta.

Amandoua doamnele tipa la mine, ma simt precum Steaua la Barcelona si imping iar. Cam la a treia contractie, aud: "Gata, a iesit! Uite inca unul cu circulara de cordon!" Raman blocata, nu pricep cand m-a ciupit, m-am uitat la mainile ei si n-am vazut nimic, astept sa zica ceva de bebe, mai imping o data si simt broscuta cum iese de tot. Doctorita trage de cordon, ma gadila pe dinauntru, apoi ceva opune rezistenta (placenta), si bebe apare pe o masuta din stanga mea. Vad un spate lung si alb de vernix (nu credeam sa fie asa gros stratul), apoi un cap aplecat spre fata. Arata ca un mosneag mic, ma intreb unde-i gatul, stiam ca astia micii nu prea au, da' chiar deloc? Nu tipa, intreb de ce nu tipa si imediat incepe sa glasuiasca. E ragusita, dar are ceva putere, il sun pe tatic imediat si el aude cum tipa fiica-sa. O, Doamne, nu pot sa cred! Vine o asistenta de la pediatrie, o ia, o invarte, mi-o arata din mers (eu intorc capul pe spate si ma uit la ea cas, pare foarte lunga), apoi dispare. Dupa cateva minute suna telefonul: "3.450 si 52 de cm!". Toata lumea ramane impresionata, burta mea nu parea sa ascunda un copil atat de mare.

Ei, si incepe partea distractiva... trebuie sa stau cuminte, sa nu ma misc, anestezistul imi infige ultima doza in cateter, primesc si traditionala intepatura cu xilina si hai la dans. La propriu, ca eu dau din fund la fiecare intepatura si impunsatura, doctorita ma cearta de fiecare data si bombane cand i se tot rupe guta. Incerc sa imi distrag atentia si-l sun pe taica-meu, dar conversatia e scurta, asa ca dansez in continuare pe masa. Pleosc! Am primit o palma la fund.  "Corina, stai cuminte, lasa-ma sa termin aici!". Trimit o serie de SMS-uri moaselor mele de pe chat: "A venit un strugurel!". Imediat primesc telefon de la Marina: "Ce, sa nu-mi zici ca e baiat!" .

Dupa lupte seculare, moasa ma cara (iar!) de pe masa pe brancarda, si ma scot la aer. Am vizitatori, toti emotionati. Mama va marturisi mai tarziu ca pentru prima data in viata ei m-a privit altfel decat ca pe un copil. M-a privit ca pe o mama.
Tremur cu tot cu brancarda, iar ei imi povestesc ca au vazut-o pe cea mica, e frumoasa, vioaie si "nu seamana a nou-nascut". Eu nu-mi amintesc decat un spate lung, cocosat si alb de vernix.

Ma despart de ai mei si ma intorc in sala de travaliu. Nu mai stau pe pat, raman pe brancarda, am avansat de la graviduta la lauza. Sunt foarte vesela, continui sa trimit SMS-uri si sa vorbesc la telefon. "Ce te-ai face fara telefonul ala? Nu s-a terminat bateria?" rade moasa. Anestezistul ii canta in struna: "tot timpul ai vorbit, tot timpul!". Vine sa-mi scoata cateterul si ramane impresionat cand eu incerc (si aproape reusesc) sa ma ridic in fund. El vroia numai sa ma invart pe-o parte.  Intr-un final sunt transportata intr-un salon mare, plin de fete. O vad pe Anny, schimbam cateva vorbe, apoi se da stingerea. E trecut de 1 noaptea... incep sa fosnesc punga cu mancare de la mama. In ultimele 30 de ore am mancat doua cornulete minuscule si un baton de susan. Pe care NU l-am vomat. Ma simt mandra ca mi-am invins greata, inghit "pe neve" supa de pui cu o lingurita de ceai. Ce mi-a venit la mana... Continui sa fosnesc pungi, gasesc o fiola de algocalmin si o dau pe gat.

Ce draguti astia, au facut fiole care se rup cu mana! Discut pe SMS cu proaspatul tatic, i-as da telefon, dar inca am picioarele amortite si mi-e frica sa ma cobor din pat. Sunt plina de energie, imi vine sa cant si sa chiui, dar nu pot decat sa butonez telefonul pe sub patura... adorm cu greu pe la 4, si ma trezesc de-a binelea la 5.
Si cam asta a fost prima mea noapte de mamica, in care am dormit aproape o ora.

PS Am scris de mult povestea, insa am tot vrut sa o mai schimb pe alocuri, a iesit prea lunga si poate prea bogata in detalii... Astazi m-am hotarat sa o postez asa, pentru ca este cheia unui an intreg, cel mai bun si mai frumos dintre toti anii pe care i-am trait...

PPS Tuturor celor care mi-au fost atunci alaturi, cu gandul si cu vorba, le multumesc cu plecaciune... daca nasterea puiului meu este astazi o amintire care ma face sa zambesc, asta se datoreaza in primul rand lor, moaselor mele de pe forumul Desprecopii.com.