Din nou singura...

0 | 3/2/2004

Din nou singura...

Dupa o relatie de aproape 5 ani, sint din nou singura. Cand l-am intalnit nu era deloc barbatul visurilor mele. Avea insa un suflet bun, era saritor si atent. M-am gandit ca merita sa fiu cu el. Incet incet s-a schimbat. S-a inscris la facultate, si-a schimbat garderoba, trecand de la treining si haine sport la costume si camasi scumpe, a renuntat la prietenii de cartier, la noptile petrecute cu ei prin discoteci. Petreceam mult timp, desi nu locuiam impreuna, si eram de nedespartit. Ne-am facut planuri de casatorie, ne-am si gandit la bebelusi. Insa nici pina astazi, iata dupa 5 ani, asta nu s-a intamplat...

Desi acum a terminat si facultatea, arata total altfel, imi dau seama ca doar hainele s-au schimbat.A revenit mai nou la vechiul prieten cu care isi petrecea timpul inainte sa ne cunoastem. Petrece mai mult timp cu el, nu mai are timp pentru noi. Incepe sa ma minta usor usor, ascunzandu-mi lucruri marunte.

Mai nou nu mai trebuie sa ma intereseze afacerile lui, ca doar asa l-a invatat prietenul lui, a revenit la vechile glume proaste pe care le invatase tot de la prietenul lui, au inceput sa glumeasca impreuna pe seama mea, si ceea ce ma deranjeaza cel mai mult e ca ii spune tot in ceea ce ne priveste: cand ne certam , de ce , ce facem, unde mergem...TOT .Si prietenul face glume pe seama asta si ma enervez la culme. Vine peste noi la cumparaturi , sau unde sintem , si brusc se schimba tot programul. Lui ii cere parea ,sfatul si nu mie.Cu el merge la cumparaturi, cu el maninca ,iar daca vreau sa ne vedem , n-am decat sa merg la el ,in apartamentul lui inchiriat, unde fireste ca e si prietenul lui.

De curand i-am spus ca nu mai vreau sa fim impreuna si nu a zis nimic.I-am reprosat ca prietenul lui mi-a luat locul si mi-a spus ca sint descreierata, ca sint cea mai rea, ca sint chiar egoista.M-a sunat peste vreo doua zile si m-a intrebat daca mi-a trecut si sa uitam totul.Am luat foc.Asa se obisnuise, sa-mi treaca, numai ca de data asta nu-mi mai trece.

Am avut momente cand nu am fost suficient de puternica si am gresit. Am vrut sa-i mai fac o vizita la apartamentul pe care il are inchiriat(dar nu locuieste acolo). Stie ca nu as veni daca ar fi si prietenul acolo. Dar el stiti ce a zis? "Pai nu sint singur, este prietenul cu prietena lui", ca si cum , stii , pentru tine chiar nu este loc. Nu ma mai suna , decat foarte foarte rar, intra pe messenger dar nu spune nici buna ziua , desi vede ca eu sint online.

Concluzia dupa toata povestea asta e una singura.....am ramas singura. M-a durut enorm ca nu a facut nimic, ca nu i-a pasat ca sint suparata, ca ii reprosez ceva. L-a preferat pe prietenul lui, in locul meu, cea pe care o vrea de sotie( poate peste 100 de ani, ca eu chiar m-am saturat sa astept). M-am retras usor usor, imi dau seama ca degeaba am incercat sa-l schimb, mare greseala am facut. A ramas acelasi copil desi are 27 ani, care sta tot cu parintii, care nu are serviciu, si nici nu se vede angajat(o alta discutie veche de vreo 5 ani). M-am saturat sa ma duca cu vorba, nu mai am rabdare.

Numai ca sint foarte trista , suparata ca nu a avut taria sa-mi spuna sa-mi vad de viata mea, daca stie ca nu sint eu cea linga care vrea sa traiasca. Si mai sint suparata ca m-am dat mareata si nu mi-am ascultat niciodata mama, care nu ne-a vazut niciodata impreuna. Cred ca trec printr-un moment de slabiciune , pentru ca la cei 24 ani ai mei,am totusi toata viata inainte.

Credeti ca exagerez eu, ca sint prea posesiva?

autor: Alecsia, membra a clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2004

Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (https://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20057&whichpage=1)

Nu exagerezi deloc. Uita-l! Nu merita sa-ti petreci viata langa un asemenea om. E clar ca o perioada vei suferi, pentru ca dupa cum se vede ai investit mult in relatia asta, dar mai bine asa decat sa suferi o viata intreaga. Si la urma urmei nu ai decat 24 de ani, capul sus ca ai toata viata inainte si sunt sigura ca-l vei gasi pe acela care va fi asa dupa cum e inima si sufletul tau. Otau

----

Ai facut cea mai buna alegere sa te desparti de el, la 24 de ani esti mult mai matura decat e el la 27... scuza-ma, dar e de neconceput ca la varsta lui sa nu lucreze si nici sa se gandeasca sa se angajeze undeva! Din cele povestite de tine rezulta clar ca nu ia lucrurile in serios, nu isi asuma nici o raspundere si pe deasupra mai este si sub influenta proasta a prietenului. Cred ca simti un gust amar dupa ce-ai iesit din relatia asta, dar lasa trecutul in urma, n-a fost vina ta ca n-a mers, pur si simplu el nu era barbatul potrivit, nu te merita! Unii oameni pur si simplu nu se schimba, n-ai ce sa faci!
Priveste cu incredere in viitor si nu se poate sa nu-l intalnesti pe barbatul visurilor tale.. Iti urez fericire si mult noroc! Cristina C.

----

Alecsia, sunt convinsa ca este greu, dar mai bine ca ai luat aceasta decizie, cand nu este prea tarziu, pentru tine...pentru voi.
Suferi probabil, dar o sa treaca, toate trec...nu??? Si cand o sa privesti in urma, o sa observi ca nu ai avut pt cine sa suferi si ca acel om , poate nu te-a meritat.
Fii optimista, ai o viata inainte, esti tanara si cu mai multa experienta dupa o astfel de relatie.
Ca sa treci mai repede peste acest episod, nu e indicat sa fii prea mult timp singura.... "copilareste" putin alaturi de prietenele tale, distreaza-te, plimba-te, mergi la cinematograf, odihneste-te.
Si crede-ma, ALESUL tau o sa vina la momentul potrivit. Nimic nu este intamplator pe lumea asta, nici chiar despartirea voastra.
Si ca sa inchei tot cu un proverb romanesc, as spune :" Tot raul spre bine".
Ai grija de tine si fii tare. Saphir

----

Ai rabdare, va veni si persoana sortita tie. Cred ca toate am trecut prin situatii similare, unele s-au casatorit cu ei, si bineinteles ca nu o duc bine, altele au avut curajul sa-si vada de drum, iar acum sunt casatorite cu oameni pe care ii merita, intr-adevar.
Esti tanara, nu dispera, ce acum ti se pare o nenorocire, vei vedea peste un timp, ca de fapt a fost un noroc ca nu ai ramas cu respectivul. Cat despre luatul de la capat... adu-ti aminte ce frumoase sunt inceputurile: prima privire,prima atingere,
primul sarut,etc. Mie intotdeauna mi-au placut inceputurile! O sa le duci dorul, asa ca traieste-ti clipa si viata, nu regreta trecutul!
Capul sus, si mergi inainte! Si nu uita: noi suntem aici! tlaura

----

Eu am renuntat la o casnicie de 8 ani, cu un copil de 4 jumate, iar eu aveam 30. Dar sunt mandra de mine ca am avut curaj sa spun : GATA, desi mi-a fost foarte greu. Dar ce rost are sa-ti duci mai departe chinul numai pentru ca sa se simta altii bine iar cu tine sa se stearga pe jos???
Scuza-ma daca am fost putin dura in exprimare, dar eu ma simteam deja ca o carpa in casnicia mea si am stiut ca trebuie sa pun punct. Nu regret si nu voi regreta nici o clipa, acum traiesc alaturi de un om minunat si avem o familie fericita. Tu esti tanara si ai toata viata inainte, sunt sigura ca EL este undeva si te asteapta, fii increzatoare in tine. Mihaela_S
----

Alecsia, draga noastra,
Ti-ai dat toate raspunsurile de care aveai nevoie si prietenele noastre au dezvoltat si mai mult. Stii prea bine ca atunci cand iti pui intrebarea daca ai fi putut cladi un viitor si o relatie temeinica cu un om pe care nu-l intereseaza catusi de putin ceea ce te intereseaza pe tine, atunci raspunsul tau e clar nu. Nu ai putea trai cu cineva ca el si cu indoiala permanenta oare va fi capabil pe viitor sa fie ce astept eu de la un barbat, de la un sot? Vezi bine ca nu se poate trai asa. Tineretea ta abia acum incepe, bine mai ziceau fetele, si daca ai reusit sa faci atatea lucruri in vremurile nebune in care traim (faculta, Master, serviciu) inseamna ca ai resurse nebanuite. Eu nu te-as da oricarui neghiob care nu stie sa aprecieze asa ceva. Hai zambeste putin si porneste in cautarea iubirii, gandeste-te cum e sa te indragostesti, cum spunea si ruxi, sa simti iar fiorii si fluturii aceia in stomac si senzatia ca lumea toata e a ta. Haide, fata frumoasa, fugi si cauta iubirea, ca si ea te cauta pe tine. Si apoi sa vii sa ne spui cum e!
Te imbratisez cu drag, Scarmanus
---

Alecsia draga,

hai ca eu am una si mai tare: eu chiar "mi-am pierdut tineretea" timp de 7 ani (de la 19 la 26) cu un tip cu care eram ca si casatorita. intre timp, am umblat cu un alt tip, ne vedeam cind si cind, stiam ca era fustangiu, dar asa il cautasem, pentru ca nu mai voiam unul de care sa ma indragostesc. chiar nu m-am implicat emotional deloc, pentru ca aveam nevoie sa mi se duca durerea din suflet.

la 28 de ani (deci la 2 ani dupa despartire), l-am cunoscut pe actualul meu sot. cum? eeeei... aici o sa vezi ce inseamna destinul: el - clujean, rezident in canada, dar aflat in SUA temporar, la o firma de-aici. eu - bucuresteanca, aflata in sua pt ca ma trimisese firma la care lucram in Ro, pt o specializare de 3 luni (decembrie - februarie) la firma-mama din Atlanta. initial am facut scandal, pentru ca plecarea mea la specializare se suprapunea cu sarbatorile de iarna, eu deja imi aranjasem revelionul in tara, la o cabana de la munte, cu prietenii... jale mare. totusi, unde-i sefu' nu-i tocmeala, asa ca mi-am facut bagajele si am plecat. in mod ironic, mi-am luat bilet de intoarcere in tara chiar pe 14 februarie, zicindu-mi ca "decit in ro singura de Valentines, mai bine in avion, unde or sa ma serveasca stewarzii de la Air France, si o sa ma simt ca o printesa"

asa... eu si sotul meu ne-am cunoscut in atlanta, in aceasta firma, la care eu fusesem trimisa din Ro. inainte sa plec din tara, imi jurasem ca nu o sa ma las impresionata de nimeni si nimic, stiind ca, daca ma indragostesc, o sa sufar enorm cind o sa se termine acele 3 luni de specializare, si trebuie sa plec inapoi in Ro. dar te pui cu destinul? nu-i chip!

am tinut legatura, am mai venit eu in sua, a mai venit el in ro, ne-am cunoscut reciproc familiile, iar anul trecut, de ziua mea, m-a convins sa ne intilnim de ziua mea in SUA (nu aveam viza de Canada) m-a dus in Florida, cu pretextul ca "mergem sa sarbatorim acolo ziua ta de nastere, fiindca acolo ne-am sarutat prima oara", si... de ziua mea, m-a cerut de nevasta, si la doua zile ne-am si casatorit! si uite, din ce ma pregatisem eu sa am o mare depresie la implinirea virstei de 30 de ani, totul s-a transformat in cea mai frumoasa zi de nastere, pe care n-o s-o uit niciodata (eu il avertizasem dinainte ca o sa am asa o mare depresie ca schimb prefixul, incit o sa am nevoie de psiholog! asa ca omul meu s-a gindit cum sa contracareze "uraganul" de lacrimi si depresii, si a gasit solutia optima: casatoria).

asa ca, vezi tu, draga Alecsia, uneori viata iti rezerva niste surprize incredibile. iti dai seama prin ce am trecut si eu inainte de sotul meu, ca doar imi petrecusem tineretea, de la 19 la 26 de ani, cu aceeasi persoana! nici nu concepeam ca n-o sa ne casatorim.

fii convinsa ca, daca s-a intimplat sa va despartiti, asa a fost destinul. inseamna ca altcineva iti este sortitul. uita-l pe cel cu care ai fost, nu te merita. este - probabil - genul de barbat care nu va fi niciodata de partea ta, atunci cind te vei contrazice cu mama lui. cunosc genul. nu are habar ce inseamna sa ai responsabilitati, pentru ca nu s-a confruntat cu ele niciodata. multi barbati care stau cu parintii pina tirziu (mai ales ca nici serviciu nu are) sunt imaturi. nu generalizez, insa majoritatea sunt asa.

fruntea sus, si pregateste-te pentru cel care iti este harazit. poate va trebui sa mai astepti o vreme, insa ziua aceea va veni cu siguranta, si, cind o sa-l cunosti, o sa iti aduci aminte de ce ti-am scris eu aici. priveste totul cu optimism, si va fi bine.

vezi? si mie mi-a fost greu atunci, dar acum povestesc cu amuzament momentele prin care am trecut. si la tine va fi la fel, pt ca iti vei reveni, si te vei detasa de ce a fost ...

aida_o

*****************************