Povestea nasterii lui Matei

Acasa > S-a mai nascut o stea - experiente de la nastere povestite de mamici - ghid pe judetele Romaniei

2 | 3/2/2004

Povestea nasterii lui Matei

• Povestea nasterii lui Matei ar trebui mai curand sa se cheme povestea asteptarii lui Matei, pentru ca dupa aproape 42 de saptamani de asteptare toata nasterea a durat numai 4 ore. 23 iunie - ziua Z ...Nici un semn. Doctorul e de parere ca mai stau vreo saptamana. Nu ma agit prea tare - si Ana s-a nascut cu 6 zile dupa termen. 30 iunie - 41 de saptamani! Hotarasc impreuna cu doctorul sa ma internez peste doua zile, dar sa nu inducem nasterea decat la sfarsitul saptamanii, daca pana atunci nu se intampla nimic.

2 iulie
Ajung la spital pe la 11 si ma internez. Mi se pare tare ciudat sa stau in Camera de Garda si sa completez formulare de internare calma si fara sa am contractii. Sunt trimisa direct la sala de travaliu ca sa fac o monitorizare fetala. Mi se monteaza un aparat pe burta si pot auzi bataile inimii lui bebe si miscarile pe care le face. E ora lui de gimnastica asa ca se aude o adevarata batalie la mine in burta - suna ca si cum ar muta mobila prin burta mea. Se pare ca am si cateva contractii pe care abia daca le simt, asa ca la 13:20 mi se face o injectie cu calciu care ar putea sa imi declanseze travaliul. 40 de minute mai tarziu am 3 contractii zdravene, la distanta de 10 minute si pe urma liniste, asa ca ma duc in salon.

3 iulie
Peste noapte a fost furtuna - doctorul a spus ca orice astfel de schimbare de presiune poate duce la pornirea travaliului. Mie furtuna mi-a adus doar un somn nelinistit. Si totsui la 7 si un sfert am contractii. Le recunosc - sunt serioase si sunt la 10-12 minute una de alta. Pe la 8 ma hotarasc sa ma scol din pat si sa ma pregatesc. Constat ca am pierdut dopul. Fac un dus si im strang bagajul convinsa ca nasc. Cand termin treaba imi dau seama ca in tot timpul cat am robotit am avut o singura contractie. Vine doctorul si ma consulta: "dilatatie ~2 - probabil nasti maine dimineata" (oooo). Mi se mai face o injectie cu Calciu la 10:45 si sunt trimisa sa urc si sa cobor scarile spitalului doar-doar il voi convinge pe Aliosha sa vina pe lume. Urc scarile cat de un zgarie-nori dar nu se intampla nimic. Nici macar o contractie toata ziulica. Pe la pranz e monitorizat bebe din nou - la fel de vesel si activ ca si cu o zi inainte.

4 iulie
Noaptea asta am dormit bustean dupa atatea scari urcate si coborate. De dimineata se infiinteaza doctorita Rusu in usa si "ma roaga" pe un ton care nu asteapta raspuns sa accept sa fiu examinata de studenti in cadrul examenului acestora. Dispare inainte sa reusesc sa-mi inchid gura ramasa cascata. Imi caut disperata doctorul toata dimineata. Mai intai e in operatie si pe urma in examen. Vine o asistenta sa ma ia la examen. Ma duc chitita sa refuz sa fiu examinata de catre studenti dar aflu ca examenul nu va include decat un fel de "interviu", asa ca ma potolesc si iata-ma subiect de examen.

Scena suprarealista: 3 studenti spilcuiti si deloc pregatiti se apuca sa imi puna intrebari. Eu in oribila camasa de spital si fara chiloti (ca sa a zis asistenta) le spun tot ce stiu eu despre starea mea, le mai soptesc ce sa raspunda (ca nu degeaba am citit juma' de internet pe tema sarcinii), dau sfaturi despre cresterea copilului unuia dintre ei proaspat tatic si fac bancuri. Un doctor simpatic vine si le sopteste tot ce sa scrie in timp ce bea vreo trei ceaiuri si se invarte pe culoar sa nu il vada profesoara.

Eu stau si citesc Asimov intr-un colt pana cand ma satur de situatia asta si plec impreuna cu celelalte "subiecte".
Pe la 12 si jumate apare si doctorul, ma examineaz si il umfla rasul: nici o schimbare de ieri. Azi e prea tarziu ca sa mai imi induca nasterea asa ca imi mai administreaza o injectie cu calciu si ma trimite sa urc inca un zgarie-nori. Cel putin ma anunta ca maine e ziua cea mare - doamna Dr. Rusu e de garda si imi va induce nasterea.

5 iulie
Azi ar trebui sa fie ziua cea mare. E sambata si o liniste teribila in spital. Vine doctorita pe la 11, imi face doua injectii cu calciu si ma mai trimite la plimbare pana la ora 13. Mi s-a urat de scari asa ca ma plimb prin curtea spitalului cu inca 4 viitoare mame cu termenul depasit. Azi Dna Dr Rusu s-a hotarat sa faca ordine si sa ne puna sa nastem cu toatele, vrem nu vrem.
Ma infiintez la sala de travaliu. Tot nu am contractii dar la examinare aflu ca am intrat totusi in travaliu (doar ca n-am aflat inca). La 13:10 imi este rupta membrana si instantaneu incep contractiile. Lichidul amniotic e clar si foarte mult - ma bucur pentru ca asta inseamna ca bebel a stat bine sanatos in burtica.

Am contractii suportabile la distanta de 10-12 minute. Il sun pe Andrei sa vina la spital cu vitamine pentru ca spitalul nu are destule. La 13:50 mi se fac doua injectii cu Mialgin si mi se pune o perfuzie. La 14:35 mi se pune Oxitocina in perfuzie. Pe la 15:00 ajunge Andrei la spital. Stam amandoi in colt, barfim si cronometram contractiile. Sta mai mult de jumatate de ora cu mine, pana cand e luat la goana de asistente, care il anunta ca de fapt nu are voie sa stea acolo. Intre timp contractiile s-au indesit, sunt la cca 5 minute si dureaza mult mai mult. Prea mult dupa gustul meu, mai ales dupa ce nu-l mai am pe Andrei alaturi ca sa imi ridice moralul.

La 16:45 situatia e deja albastrie. Am contractii jumatate din timp (2 minute de contractii la doua de pauza). Vine doctorita sa ma controleze. Dilatatie 4. Simt ca imi cade cerul in cap - cum o sa suport chestia asta pret de inca 6 centimetrii?!!
Imi iau perfuzia dupa mine si incep sa bantui pe culoare - parca e mai bine cand ma plimb. Transpir galeti de apa si ma contorsionez pe culoar. O vizitatoare aranjata si parfumata ma vede si se repede sa ma ajute. Ma intreaba daca mi-e rau si doar faptul ca sunt in mijlocul unei contractii ma impiedica sa rad - oare ce crede ca fac aici, sub semnul cu "sala de nasteri" si cu o asemenea burta? Ma intorc inauntru si ii spun asistentei ca desi pare imposibil sa nasc asa repede mie imi vine sa imping. Imi spune sa ma duc in pat si sa nu imping pana o cheama pe Dna doctor. Cand ma asez in pat simt ca nasc chiar atunci si fac exact ceea ce nu pot sa sufar: intru in panica. Vine doctorita si strig disperata la ea sa ma suie pe masa ca simt ca nasc.

Doctorita ma anunta ca se duce sa-l sune pe doctorul meu si eu incep sa strig ca disperata "Nuuuu! Nasc cu Dvs. Nu-l mai chemati ca nasc acum". Se duce totusi sa il cheme pana se pregateste masa. Doctorul decide ca n-are rost sa mai vina penru ca oricum se termina totul pana ajunge el.

E 16:10. Imi ridica spatarul mesei si brusc contractiile scad in intensitate. Norocul meu ca imi stiu bine lectia si imping repede sa scap odata. Imping trei reprize si iata pruncul - mica mea minune. Mi se pare incredibil de mare si neasteptat de frumos. Nu apuc sa il studiez prea mult pentru ca e luat alaturi ca sa i se faca toaleta.

Ora oficiala a nasterii este 17:20 si baietelul meu minunat are 3700g, 51cm si Apgar 9. E albicios, nu are par, are nasul si barbia strambe in pricina pozitiei in care a stat, dar este desigur cel mai grozav nou-nascut de pe pamant.

autor: Madishor,  membra a clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2004

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️