Iubirea ce se stinge

0 | 21/11/2003

Linistea pare curata si odihnitoate. Copii au adormit deja (odihna de dupa-amiaza) iar eu parca incep sa ma plictisesc. Sunt venit acasa doar pentru doua saptamani. Cat a trecut? Aproape patru ani, in care am reusit sa vin doar de trei patru ori sa-mi vad familia. Soarta chinuita si pentru ei si pentru noi, parintii acestor copii nevinovati....

As vrea sa citesc ceva si nu stiu ce. Parca nimic nu ma tenteaza. Imi arunc privirea pe un raft si vad niste dosare asezate ordonat. Incep sa iau unul cate unul si sa le deschid. Sunt cursurile sotiei mele, in ultimul an la ASE, fara frecventa. Contabilitate, informatica, bla-bla-bla … Unele imi par interesante si logice, altele imi pun nervii la incercare!...

Sub ultimul dosar, o agenda . In primul moment nu-mi prezinta interes; una dintre atatea agende care raman abandonate si neincepute vreodata, primite in urma unei vizite … Si totusi o voce in interior ma indeamna sa o deschid, iar eu ma conformez ca de obicei, cand e vorba de vocea subconstientului. Surpriza pare sa ma trezeasca din plictiseala…

Jurnalul sotiei mele

23-09-2002

Eu... sunt? Unde?

Inchid ochii si vad trandafirii din fata mea !
Intr-o bucatarie, o oala, o lingura si mai multe farfurii... Ce sunt ele? Nici nu stiu cine-i mai strain: eu sau ele? Cine vrea sa raspunda in locul meu?
O viata de intrebari... Ma duc sa caut raspunsuri in sufragerie! Tacerea tresare speriata, dar se asterne din nou fara un raspuns. Poate in dormitor? Si ce gasesc? O alta intrebare: cine sunt ei ? Cine vor fi ei, copii mei, uneori fara mama, de mai multe ori fara tata?...
Dorm linistiti!
Intind mainile , si-mi intra pana la cot si mai sus, in golul care-mi umple locul.Adorm cu ideea de gand ce nu poate fi dus pana la capat... As vrea sa dorm cu "Linistea". Sa ne vorbim despre dragoste! Dar mai bine , nu!! Inca mai pot sa inteleg!!!
S-a auzit ca vine toamna si ca diminetile vor fi mai negre ! Oare ce anotimp ne trebuie pentru un "sfarsit" ? Stiu ca daca ...l-as sti, l-as blestema!!!

16-11-2002

Daca o frunza refuza sa cada, refuza sa se ingalbeneasca, ce poate sa faca copacul ei? Menirea ei a fost doar de o vara! Ce-i trebuie unei ierni, verdele, galbenul sau negrul unei frunze?
Abia astept sa-mi lipesc palma de o frunza care a fost la inceput, mugure!!!

24-03-2003

Ti-as cere o portie din gandurile tale! Cred ca mi-ar place gustul lor ! Mai bine da-mi o felie din prezentul tau si promit sa nu fac firimituri...
Dar ca sa nu raman cu mana intinsa, o retrag si o lipesc de golul din mine ! Oare ce doare? Da, e ultima boaba de speranta! Da-mi oceanul sa o inec in el, si o sa vezi lumina in mai multe culori!!!
Sa-i spun gandului sa taca, pentru ca am obosit! Sa-i spun inimii sa-i treaca , fiindca ma doare! Cine-mi da si mie linistea de care am atata nevoie? De fapt, pacea mea o vreau! Sunt in razboi cu mine de prea mult timp, iar ca sa capitulez, va trebui sa separ trupul de suflet,minte si inima!
Dumnezeule, Tu, de acolo, de la mine n-ai mai primit nimic! Poate de aceea privesti mereu in alta directie cand am atata nevoie de tine!

21-04-2003

Si azi e primavara si crud si dulce si amar... Oare ce dimensiune are o ora de primavara? Caut acest raspuns! Ofer recompensa! Ce? O ora de toamna - e bine?

24-04-2003

E prea primavara pentru bucata mea de suflet. E prea tarziu? E prea devreme? Pentru o licitatie a gandurilor, care ar fi pretul de inceput? Sau de sfarsit? Sau cine vrea asa ceva? Un vis pentru fiecare bucata de suflet mi se pare un pret rezonabil!...

30-05-2003

PROGRAM DE LUCRU
- Receptie schema interioara pe o scara de CREIER/INIMA
- Masurare si control densitate suflet
TRANSFER ILUZII - 12.30
PRELUCRARE VISE - 14.30
RESTITUIRE GANDURI - 16.30
GOLIRE FISIERE LOGICE - 17.00
INCHIDERE ZI

………………………………

Stiam ca am o sotie sensibila, dar aici parca sensibilitatea ei ma copleseste!... De undeva in trecutul acestor ani, si-a facut aparitia tristetea si durerea… Mai intai doar ca o parere, apoi ca un bolovan care te apasa din ce in ce mai greu. Iar tu n-ai cum sa spui ca ai obosit si ca nu mai poti, fiindca risti sa te pravalesti cu el cu tot la vale, fara sa mai ai sansa unui punct de sprijin in jur!...De ce nu mai rasare soarele ala o data si pe straduta noastra?... Ciudat este ca in ochii multora, pa strada noastra soarele straluceste in mii de culori!... Pe cine sa crezi oare? Dintre toate, neputinta ma goleste cel mai mult de entuziasmul vietii… Incerci sa faci ceva, si cu cat te zbati mai mult, cu atat se inmultesc necazurile , iar tu te vezi inconjurat de un zid pe care nu-l poti escalada, nu-l poti penetra, nu-l poti transforma in fulgi de papadie printr-o intindere de mana si o comanda ferma!...

Oare unde-am gresit? Dar… am gresit cu adevarat? Probabil si maine dac-ar trebui sa iau acele decizii, as proceda la fel, fiindca pentru mine onestitatea inseamna mai mult decat asumarea unor riscuri dincolo de care s-ar ivi... Aurora Boreala!...

Si totusi, ce ne lipseste pentru a fi fericiti? Nu avem noi doua fapturi pentru care viata noastra a capatat un sens? Nu sunt ei Lumina care alunga orice intuneric s-ar abate asupra noastra? Unde incepe si unde se termina notiunea de fericire? Nu cumva realizam ca am avut-o dintotdeauna abia dupa ce-am pierdut-o?...

...Patru ani!... Cand au trecut? Cand au crescut copii astia? Doamne cum mai trece timpul si cat de mult pierd prin faptul ca nu sunt langa ei?... La cateva luni de la nasterea lui Theodor Catalin, sotia a fost chemata la serviciu. Altfel risca sa-l piarda. Am, convenit sa raman eu cu copii, inainte de orice alta alternativa de a-i lasa pe maini straine, mai ales pe cel mic de numai 4-5 luni. Am fost mamica si tatic, si vedeam invidia sotiei mele de a ma bucura zilnic de fiecare bob de satisfactie pe care ti-o da un zambet, un gangurit, mersul in patru, mersul in picioare, mersul pe bicicleta a celui mai mare care nu implinise patru ani, invatarea alfabetului, desenul pe computer, scrisul primelor texte pentru mamaica, si multe multe alte satisfactii. Imi inchipuiam ca dragostea celui mic nu va putea fi stearsa niciodata din mintea lui in formare... Cand am plecat in Londra, abia implinea doi ani!... Am revenit in tara cand trecuse de patru. De dupa fusta mama-sii, ma priveau doi ochi curiosi si speriati in acelasi timp... "Mamica, da' cand pleaca taticu' acasa la el?"... Asta o intreba el pe mama-sa, acum, dupa mai bine de doi ani? Toate amintirile despre mine erau probabil mult prea tulburi... Eu eram un strain!...
Evident ca dupa un sfert de ora eram niste parteneri de discutie de invidiat... Se schimbase atat de mult! Aveam acum cu cine ma intelege. Il urmaream uimit cum incearca sa ma cunoasca, sa ma pipaie daca sunt real, sau poate sunt din ghips... Ma intreba daca am mers cu avionul si daca dincolo de nori l-am vazut pe Dumnezeu... Iar mie-mi venea sa-l sufoc de imbratisari si pupaturi...

Mihai e altfel! De cand s-a nascut celalalt, imaginea lui a devenit cea a unui copil MARE . El trebuie "sa stie", trebuie "sa inteleaga", trebuie "sa accepte" micile compromisuri. Asta ii crea o stare de gelozie teribila, cateodata. Si totusi, in ciuda faptului ca e un scorpion veritabil, problemele n-au fost niciodata de natura sa ne nelinisteasca. Desi egoist, intelegea cat de bine este sa ai un fratior cu care sa te joci. Mai ales ca el se supune mai intotdeauna... determinismului: "Eu aleg masinuta rosie!" "Iar eu o aleg pe cea albastra!" , continua Catalin, de parca notiunea de "a alege" mai avea vreun sens...
Intr-una din zile au iesit la joaca impreuna cu alti copii. Dupa scurt timp, Catalin intra in viteza in casa. "Ce faci,ma, nu te joci cu copii afara?" il intreb. "Ba da, dar am venit sa ma joc un pic cu jocul lui Mihaita, ca nu i-l stric. A zis ca ma lasa!..." L-am privit cu mila si satisfactie in acelasi timp. Era acolo si dorinta si constiinta si bun simt si renuntare... Intelegeam din ce in ce mai bine de ce era oprit de multe ori pe strada de cate o doamna care-l cunostea de pe nu stiu unde, si-i dadea cate o ciocolata sau o fructa apetisanta!...
O data chiar ma uitam pe geam la ei cum se joaca. Mihai este genul care se implica in grup si isi aroga in scurt timp calitatea de lider... A venit de multe ori "sifonat" datorita acestei trasaturi... Catalin nu are treaba! Aproape ca nici nu-l simti printre copii. Isi gaseste ocupatii personale sau se ataseaza de cate-o fetita de care nu s-ar mai desparti nici in somn... Baietii l-au cam dezamagit. Nu se leaga de nimeni, dar daca cineva il deranjeaza, il pune imediat la punct fiindca da impresia ca nu se teme de nimeni!
O masina a oprit in parcarea din fata blocului, iar o doamna extrem de eleganta a coborat si s-a indreptat spre intrarea in bloc. Cand si-a intersectat privirea cu a lui Catalin, l-a chemat la ea, a scos din poseta doua ciocolatele si i le-a inmanat. Copilul a rasplatit-o cu un pupic pe obraz, apoi a zbughit-o spre frate-su sa-i dea si lui una, desi nu i se specificase asta. Seara am avut o discutie pe aceasta tema, discutie pe care-am inregistrat-o fara sa stie nimeni, pe un reportofon. De cate ori o ascult, de atatea ori izbucnesc in ras... Nu stia exact de ce acea doamna il tot cheama si-i dadea ciocolate, dar era cert ca avea ea un motiv. I-am zis sa aiba grija cand vine cu masina, sa nu il calce. "Pai are doua masini, imi zice! O Dacia alba si una mai mare, nu stiu de care. Daca ma calca cu aia mica, mor numa'un pic, dar daca ma calca cu aia mare, mor de tot!"... Ei, da , e si asta o consolare , mi-am zis... explicandu-i totusi ca mica sau mare, tot acelasi risc implica, iar mamica si taticu ar suferi enorm daca s-ar intampla o nenorocire.
Se pare ca a inteles ca nu m-a contrazis!...

autor: Oblio, membru al clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2003