Nasterea fetitei noastre

0 | 31/10/2003

Dragele mele, am citit povestile voastre care m-au emotionat de fiecare data cu aceeasi intensitate. Asa ca iata-ma. In penultima luna de sarcina ne-am hotarat sa ne mutam, am gasit casa ideala pt.noi si cu elan am inceput renovarile, totale si radicale. Am fost fericita si linistita cand am terminat camera fetitei, era prioritar, mai putin conta faptul ca zilnic conduceam 120 km de la o casa la alta, cu mare greu datorita burtii care nu mai avea loc de volan.

A venit si ziua unui control medical obisnuit la care am aflat cu stupoare ca fetita este pregatita si nerabdatoare, dar nu am intrat in panica, mi-am vazut mai departe de noile talente descoperite( zugravit si vopsit), de udat florile seara si de plimbat cainele in padure.

Cu ajutor, intr-un final am terminat totul, chiar si mutatul gen totul aruncat in camion si apoi la aceeasi maniera in casa.
Si apoi a venit dimineata de 25 iulie, am spalat geamurile si ma cuprins un sentiment de mare fericire: TERMINASEM !!!!
Asa ca mi-am luat kg de cirese pe care sotul meu avea mereu grija sa le cumpere zilnic(!), m-am urcat in varful patului si mi-am pus un CD.

Si am adormit.Nu stiu exact cat, stiu numai ca sotul meu a sunat , control de rutina, eram deja nervoasa, asa brusc trezita din somn!!!

Si apoi minunea! Apa. Am refuzat sa cred, doar mai erau 3saptamani pana la termen si eu ma simteam minunat.
Dar totusi l-am sunat pe sot si i-am spus ca poate ar fi mai bine sa vina acasa ...A fost acasa in 30 min.( un timp record), agitat ca un pui de gaina dar pus pe sotii, cu punga de cirese in mana. Le-am inhatat repede si m-am pus mai departe pe mancat, nu a durat mult insa, a trebuit sa inhat si geanta si sa mergem in spital.

Ce a urmat pt. o buna bucata de timp nu mai stiu prea bine, eram obsedata de faptul ca lista cu nume care imi placeau pt.fetita era inca lunga si noi tot nu ne hotarasem.

M-a trezit doctora cu care am nascut din isteria aceasta a numelui(nemtoaica cu parul Rasta- genul african),spunandu-mi ca trebuie sa ma internez, acasa ne vom intoarce cu fetita. Formalitati, control scurt, hotarat- in doua ore merg in sala de travaliu.
Asa ca am profitat de ultima farama de timp si ne-am plimbat intr-un parc plin cu dalii,mi-am terminat ciresele si am decis ca este cazul sa ne intoarcem in sectie:CONTRACTIILE!!!

M-am lasat intru totul in grija moasei( o persoana pt.care am toata stima ) care a avut o rabdare Dumnezeiasca, a fost alaturi de noi tot timpul. In vana cu apa am avut si marea revelatie care a venit la timp: " Celine", nume care nici macar nu era pe lista, ascultam un CD cu Celine Djon...

Si a venit si Celine, suparata pe toata lumea, urland si bombanind-o pe mamica inconstienta care o adusese pe lume cu 3 saptamani mai devreme dar cu scor Apgar 10. A fost momentul in care am uitat toate cele 9 luni de sarcina grea, nopti nedormite, retentia de apa , cele 25 kg luate si travaliul de 8 ore.

Nici macar nu am realizat agitatia brusca din jurul meu si sotul meu care parea pt.prima data speriat.
Am avut-o in brate pe comoara vietii mele numai cateva secunde, apoi am intrat sub narcoza si operata, complicatii.
Imi mai amintesc foarte bine cat am incercat sa ma trezesc din anestezie, auzeam totul in jur dar nu reuseam absolut deloc sa deschid ochii, desi intr-un final am facut-o , la doar 3 ore dupa operatie, vroiam sa-mi vad fetita!!!!

Dimineata o aveam deja pe Celine la san, un mic monstrulet care in urmatoarele 8 luni nu ma lasat sa dorm niciodata mai mult de 3 ore. Dar totul este trecator, probleme ale sarcinii, travaliu, nastere, alte complicatii, colici, urlete si multe, multe altele...

Acum mi se umple sufletul de fericire cand puiutul ma imbratiseaza si ca o declaratie de dragoste imi sopteste " TATA!" ...

autor: ariadne, membra a clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003