Inca il mai iubesc...

Acasa > In 1 sau in 2 -

1 | 29/10/2003

Inca il mai iubesc...

• Inca il mai iubesc pe cel ce a fost marea mea iubire...Ne-am cunoscut in frumosii ani ai studentiei, cand nu aveam nici o grija si toate erau roze si frumoase. Am fost impreuna timp de cativa ani, ne-am iubit cu patima, ne-am certat cu inversunare, am ras, am plans si am trait unul prin intermediul celuilalt. Ne-am despartit amiabil, fiecare dintre noi crezand ca vom gasi ceva mai bun, ca cel de langa noi nu este ceea mai buna alegere...

Au trecut multi ani de atunci. Am mai vorbit ocazional la telefon, ne-am mai intalnit de cateva ori, intalniri absolut amicale si ne-am urmat viata...Acum eu sunt maritata cu un om absolut extraordinar, avem o casnicie minunata, copii...Doamne, de cate ori am citit fraza asta, intotdeauna urmata de un "dar"...Urmeaza si aici, caci daca nu ar fi nu s-ar povesti, un mare DAR...

Ne-am reintalnit absolut intamplator in urma cu cateva luni. Au urmat cateva ore absolut bulversante, ce mi-au dat viata complet peste cap. Mi-a marturisit cat de mult m-a iubit,ca nu si-a revenit nici acum dupa ce ne-am despartit, ca nu a fost in stare sa pastreze o relatie ca inca ma mai iubeste, undeva in strafundul sufletului sau, dar nu va face nimic sa imi pericliteze casnicia, ca este nefericit fara mine, dar nu vrea nimic de la mine, nici macar pe mine...Ca nu se considera destuil de bun pentru mine si ca m-ar face nefericita.

L-am iubit in toti acesti ani in disperare. Stiu ca nu m-ar face fericita pe termen lung, dar as fi fost dispusa sa risc totul pentru cativa ani alturi de el, caci nu am rezista mai mult impreuna...Este singur si i-am propus sa reluam relatia, cel putin pentru inceput la nivelul fizic, urmand apoi sa vedem daca mai suntem cei din tinerete, daca mai avem aceleasi valori. Am facut dragoste, a fost OK, fara focurile de artificii din anii studentiei (cred ca avem intr-adevar alte standarde..)

Apoi liniste. Absoluta. Nici un telefon, e-mail. Nimic.

Am suferit in tacere, iar dupa 2 saptamani nu am mai rezistat si l-am sunat , intreband-ul ce este cu tacerea asta. A fost extrem de rece si distant. De atunci nu m-a mai sunat si nici nu are de gand sa o faca.

Nu mai vreau sa il caut. Ma doare cand este rece cu mine. Il iubesc totusi, din toata inima si as face orice pentru el. Doar ca el nu ma vrea. Acum imi traiesc existenta monotona alturi de sotul meu minunat si de copii mei minunati si de toata viata mea roz pe care am inceput sa o urasc...

De ce intotdeauna ii iubim pe cei ce ne fac sa suferim cel mai mult?

autor: justme,  membra a clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici: https://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=14312

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️