Nasterea bombonicii mele

Anul trecut, intr-o dimineata de octombrie ma pregateam sa imi fac o mamografie pentru ca ma dureau ingrozitor sanii.o asistenta amabila mi-a sugerat sa fac un test de sarcina ca nu cumva sa iradiez potentialul bebe.am cumparat unul nesigura mai ales ca nu-mi intarziase...s-a dovedit ulterior ca-mi venise peste sarcina.era 7 dimineata cand m-am dus sa-i arat sotului meu ,tremurand, testul cu doua liniutze. Desi pe moment n-a realizat semnificatia a vazut pe fata mea ca e ceva minunat.

A fost inceputul unei perioade minunate in ciuda problemelor cu care m-am confruntat de-a lungul sarcinii:ecografiile, prima miscare, povestile cu burtica , mangaierile,dar si iminenta de avort, internarea in spital, pumni de antispastice, nopti nedormite de griji si c el mai important sustinerea totala a sotului meu, Mihai care a trait fiecare emotie alaturi de mine , cu aceeasi intensitate.
Fetitza mea, pentru ca minunea s-a dovedit a fi fetitza a fost foarte activa in burtica.Acum mi-e atat de dor de acele miscari pe care le iubeam…pina in ultima luna nu am avut burtica f mare, nu ma ingrasasem prea tare sic and nu aveam contractii ma simteam minunat si eram mandra ca sunt gravidutza. Din pacate a trebuit sa-mi petrec aproape 3 luni in pat si asta pentru o persoana obisnuita sa alerge toata ziua ca mine a cam fost un chin…

Contractiile incepute de la 25 de saptamani au indicat o nastere potentiala premature.Dar cu grija si cu ajutorul unui om minunat care e doctorul meu am ajuns in saptamana 40 foarte aproape de provocarea nasterii.era intr-o luni cand am decis impreuna cu medicul ca daca nu se intampla nimic, vineri ma prezint la spital cu bagajelul.
Eram sufocata de emotii si-mi doream enorm ca totul sa decurga natural, neprovocat asa ca joi plina de avant si energie am inceput sa fac bai fierbinti.

Povesteam cu micutza rugand-o sa vina ea , asa , de buna voie...mi-era frica, nu neg, dar nu mai puteam de nerabdare...
Seara mi-am verificat bagajelul si m-am pus pe un plans metodic incarcat de griji legat de ziua de maine, cand am simtit ceva ciudat care s-a dovedit a fi dopul.m-am inarmat cu calm si cu plansul in varful nasului i-am zis lui Mihai ca plecam la spital .incepusera si contractiile, usoare.ma gandeam ca daca asta e, e lejer ...m-am apucat sa ma fardez sistematic doar mergeam la intalnire cu bombonica. Apropo de machiaj pe la 12 noapte arata jalnic , intins tot pe fata mea.

La 10 eram internata cu dureri ceva mai mari, cu Mihai emotionat langa mine.eram vesela si-l imbarbatam.
Peste doua ore situatia se prezenta ceva mai diferit : contractii puternice si f dese, vomam din greu, Mihai era alb si ingrijorat in timp ce ma cara la chiuveta si moasa ma anunta ca nu m-am dilatat deloc.

Durerile se inteteau, eu ma tavaleam in pat in surdina, moasa ma calca pe nervi povestindu-mi ce bine imi va fi a doua zi, Mihai ma punea sa respir si eu zbieram ca nu vreau, si tot ce citisem despre travaliu era dat peste cap.Contractiile aproape se suprapuneau, vomam intr-una si nu ma dilatam deloc.

Pe la 4 moasa ii soptea medicului ca ar trebui cezariana ca e nasoala situatia...eu eram un morman de haine ude, sifonate si nu mai vedeam bine ptr ca mi se administrase un diazepam ca sa dorm cica.de epidurala nu putea fi vorba nefiind dilatata.
Fetitza nu mai suporta monitorizarile agitandu-se ingrozitor.

A urmat o ora pe care mi-o mai amintesc bine pentru ca eram transfigurata de durere.Stiu doar ca la un moment dat doctorul a zis ca m-am dilatat 8 cm, am ratat epidurala dar ca nu mai e mult.mi-a administrat un calmant intern care mi-a luat contractiile declansandu-mi un ras isteric.eram cu oxigen la nas si radeam cu lacrimi...
La 6,30 dimineata , in hohotele mele de ras m-au urcat pe masa.picioarele imi tremurau necontrolat.Cu laude si incurajari, am impins de 3 ori in cea mai desavarsita liniste simtind copilasul cum iese.e un sentiment absolut minunat.
Am vazut un capsor cu o claie de par negru si in cateva secunde cat o infinitate am auzit si un tipat puternic dupa care am inceput sa plang zdravan.

Doctorul m-a laudat pentru echilibru si mi-a zis ca micutza mea Theodora Alexia a luat primul 10 din viata ei, ca e un copil frumos si sanatos.avea 3400 gr si 52 cm.Proaspatul tatic era si el fara glas sufocat de bucurie.
Thea ,cum ii spunem noi, are acum 3 luni jumate, e o minune iubita de toata lumea, un copil sanatos si frumos si ne lumineaza viata.

Multumesc lui Dumnezeu in fiecare clipa pentru omul de langa mine(te iubesc , scumpul meu) si pentru bombonica asta mice si dulce.

Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi, sunt convinsa ca daca recitesc n-o sa mi se para ca am spus tot dar vreau sa stiti ca mi-ati fost alaturi toata sarcina si va iubesc pentru. asta

Va pupa cea mai fericita mamica si familionul ei.

 << aici Theodora Alexia si tatal ei / In poza principala mama si Theodora Alexia

autor:  carrie a clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici >>>>