Nașterea naturală la Maternitatea Odobescu din Timișoara m-a făcut să nu îmi mai doresc alți copii - experiența mea

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 1 comentarii

1. 

   Alexandratrimis la 24/11/2022

   Am nascut la acelaşi spital cu acelaşi medic, acum 2 luni. E şi mai rau acum... norocul meu a fost ca am ajuns la spital dilatata de 8 cm. ÃŽn jumatate de ora dupa ce am ajuns am şi nascut, simplu, repede uşor. Medicul m-a s-a comportat foarte frumos, asistentele la fel în sala de travaliu şi naştere. A venit în fiecare zi sa ma vada şi m-a sfatuit cu privire la ce se întâmpla dupa ce ajungi în salon dupa naştere. Intr-adevar jeg de nedescris la baie, cos de gunoi nu ai în camera, doar la capatul holului. Dupa ce am nascut nu am ştiut nimic de copil. Am avut ghinionul sa ajung la spital vineri dupa ora 10:30 când ce sa vezi... nu mai au laboratorul deschis...pt test covid... dar analize la copil se fac, deci ceva nu puşca. Asta însemna ca nu am test negativ, deci nu îmi vad copilul de vineri pana marţi... adio alaptat, adio conectare cu copilul tau. Am fost o urgenta, şi am întrat direct în sala, nu mi-a prelevat nimeni test covid, dar totuşi luni am primit un rezultat pt test antigen negativ. Cum...nu ştiu. Am adus test antigen de acasa, dar nu era valabil... pana când tor doamna doctor mi-a dat soluţia salvatoare: îţi cumpara cineva test pcr de la bioclinica, ti-l aduce... un medic preleveaza proba şi îl trimiţi înapoi...pe banii tai bineînţeles, şi aştepţi rezultatul... doamnele de la bioclinica au fost tare draguţe şi au înţeles situaţia şi am primit rezultatul în 2 ore, altfel nu îmi vedeam puiul 3 zile, timp în care nici nu ştiam nimic despre el. Nu te informeaza nimeni cu privire la nimic... nu ştii nici cine este neonatolog nici nimic. Am avut noroc sa îl vad sâmbata...cu greu. Am primit rezultatul pe email ca spitalul ce sa vezi... nu are asa ceva sa primeasca ei direct rezultatele de la alte laboratoare... şi am mers sa le arat asistentelor ca sa îl pot vedea pe bebe... nu se poate, trebuie sa fie listat pe foaie, pai listati-l voi ca nu pot sa ies eu afara din spital sa îl listez... pai nu avem cum... pai cum nu aveţi cum... ca aveţi imprimanta. Vi-l trimit eu pe mail şi îl listaţi. Abia la 4 ore dupa ce am primit rezultatul negativ ne-au mutat sus pe secţie, atât pe mine cât şi pe copil şi puteam sa îl vad. Din nou, nu ştiam unde sa merg, cu cine sa vorbesc... colegele de salon ziceau ca îţi aduc asistentele copilul, al meu nu mai venea. Intr-un final merg peste ele... ma cearta în primul rand, apoi îmi spun ca ce am aşteptat atât... nu vreau sa-l vad? Ca ele nu ştiau ce e cu el acolo şi ca nu ştiau nimic de mine, nici în ce salon sunt nici nimic. Deci nu era lipsa de comunicare doar intre personalul medical şi mame, ci şi între asistentele de la neonatologie şi cele de la obstetrica. Nimeni nu îţi explica nimic, ci doar te cearta... eşti mama de 2,3 zile şi deja intri în depresie ca ai impresia ca nu eşti o mama buna şi nu eşti în stare sa faci asta. Copilul avea torticolis... nimeni nu a zis, nu a vazut nimic... îl culci cu tine în pat... ca nu ai un spaţiu al lui unde sa doarma sau vreun fel de co-sleeper. Nu te învaţa sa îl schimbi, sa îl speli, sa îl ţii, sa ii îngrijeşti bontul ombilical, sa ii cureţi nasul, ochii, urechile. Nimic... nu îţi spune nimeni ţie cum sa te îngrijeşti şi sa ai grija de tine, de sâni ca sa poţi alapta, de taietura de la epifiziotomie, sau rupturi dupa caz... puiul a facut şi icter, a stat şi la lampa, (timp in care manca formula, si mie imi explodau sânii de la cat lapte adunasem, am intrebat daca nu ma pot mulge sa ii dea laptele meu - raspuns a fost negativ)... iar nu ştiam cât va trebui sa mai stam în spital şi cum evolueaza. Dupa ce am plecat acasa m-am uitat pe fisa de externare a copilului... nu i se dozase nici macar odata bilirubina... ca sa ştim cum stam cu icterul... înca era galbior, dar l-am primit fara nici un sfat în acest sens. Ulterior am aflat de la alte mamici care au nascut acolo, cum sa zic...daca nu dai, nu primeşti. Am lucrat si eu in sistem pana sa nasc, dar la privat, cu un salariu de 3 ori mai mic decat la stat, si unde ii pupi si talpile pacientului daca trebuie numai sa fie multumit, asa ca de unde sa le dau eu lor ceva? Per total, o experienta groaznica prin care nu mai vreau sa trec! Voi mai face copii dar sigur nu se vor mai naşte acolo. P.s. eu mamica am avut şi nişte "surprize " infecţioase cu e.coli, in conditiile în care nu am atins vreodata toaleta cu pielea, şi m-am abţinut de la treburile mari pana am ajuns acasa.

   Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu