Vei citi:
Totul a inceput in ziua Sfantului Andrei
Bebe nu vrea sa vina!
Ziua cea mare se apropia tot mai greu
Coloana mea vertebrala avea scolioza...
In sfârșit ne-am cunoscut, eu si steluta mea magică
Asistentele de pe neo au fost foarte țâfnoase
Nu recomand spitalul județean Rădăuți

nasterea prin cezariana

Totul a inceput in ziua Sfantului Andrei

Numele meu este Catalina si in anul 2020 pe 4 decembrie s-a nascut prima mea steluță! Am nascut la spitalul județean Rădăuți Suceava, iar exerienta mea nu a fost una de repetat nici pentru mine nici pentru alte mamici, sper.

Am plecat de acasa cu contractii dese, dar nedureroase, medicul meu a spus ca trebuie sa ma vada fiind si de garda. Ajunsa la urgenta ma consulta si imi spune ca nu sunt de născut sa merg acasa si sa mai astept cateva zile poate, ptr ca eram dilatata doar 2 cm si cat am stat acolo insemnand cateva ore dilatatia nu s-a marit deloc.

Bebe nu vrea sa vina!

Recent auzisem cateva povesti in care mamele erau trimise acasa ca nu erau de nascut si apoi au facut alte complicatii asa ca mi-am rugat medicul sa ma tina acolo. Zis si facut, eu acasa nu m-am mai dus de una singura, am plecat cu fetița in brate! A 2-a zi tot ma preocupam de ce nu imi fac nimic, eram monitorizata la 2 ore pentru ascultarea batailor inimii copilului si atat, la ultimul control efectuat de medicul meu i-am pus întrebări și a zis ca nu sunt de nascut dar fiind aproape de termen, adica mai aveam 4 zile pana la termenul de 40 S, încearcă sa faca ceva. Cateva ore mai tarziu ma duc in sala de nasteri, imi fac un calciu intravenos si apoi clisma evacuatoare, nimic nu s-a intamplat, pierd doar dopul gelatinos. Aveam contractii mari dar fara durere, m-au pus moasele sa urc scările, sa fac duș fierbinte poate, poate totuși încep sa ma dilat.

Cateva ore mai tarziu ma trimit inapoi pe sectia de ginecologie și imi trasmit ca mai trebuie sa asteptam. La fiecare 4-5 ore venea cate un medic diferit sa ma vada, toti controlau colul uterin cu mana, devenise un coșmar cand auzeam hai pe masă sa vedem colul😔. Mi s-a comunicat iar ca bebe nu vrea sa vina si vaaai cum sa mi--l scoata forțat ca nu e suficient dezvoltata la 39 de săptămâni și cateva zile🙈.

A 2-a zi a reintrat medicul meu de garda, iar eu cand am vazut-o efectiv am inceput sa plang rugand-o sa ma ajute cu ceva ca nu mai suport si a 3-a zi de maini in colul uterin. Spre seara asta fiind miercuri 2 decembrie, imi spune ca, daca pana pe 4 decembrie nu am nascut imi va face cezariana. A 2-a zi vine un alt medic de garda care m-a intrebat de ce nu mi-a facut cezariana pana acum? Imi face cateva injectii, nu stiu ce au fost🙄 si bebe incepe sa miste haotic în burtica mea, apoi striga asistentele sa aduca o substanta intravenoasa in secunda 2. Eu nu mai stiam ce se intampla in acele momente, practic nu mai aveam putere sa intreb ce mi-au facut si de ce. M-au pus la oxigen pentru toata noaptea, bebe se liniștise, iar pentru mine au urmat alte ore de chin.

Ziua cea mare se apropia tot mai greu

Ultima zi inainte de a naste am refuzat sa mai urc pe acea capra pentru ca efectiv ma bagase in depresie. Pe data de 3 decembrie medicul de garda a venit spre seara si mi-a comunicat ca dimineata ma vor opera de cezariana, sa nu mai mananc si sa nu consum multe lichide incepand de atunci. Ziua cea mare se apropia tot mai greu, steluta mea mult asteptata parca nu mai avea stare, probabil imi simtea nevoile interioare si emotionale. In toate aceste zile (5 la nr inclusiv ziua nasterii) asistentele medicale din sectia de ginecologie au fost destul de drăguțe. Ora 7 dimineata 04.12.2020, ma preia o asistenta in mica sala de garda, ma pune pe masa si imi baga fortat o sonda vezicala, nu va spun durerea, dar am suportat asa, ce era de facut?

Coloana mea vertebrala avea scolioza si era dificil de montat rahianestezia

Ajung aproape de sala operatorie si ma ia la intrebari medicul anestezist cu acel chestionar in care ti se pun diverse intrebari despre probleme medicale din familie si alte cateva uzuale, nu mai rețin asa bine. Imi pun o perfuzie cu omez si imi spun ca in maxim 10 minute ma voi întâlni cu bebe❤.

Ma transfera pe masa de anestezie si intampin alt chin, coloana mea vertebrala avea scolioza si era dificil de montat rahianestezia🙈😔, practic coloana mea era ciuruita de pete albastre de sange, apoi comunicandu-mi ca daca nu ma aplec cat pot de tare va trebui sa ma adoarma si voi pierde primele momente din viata fiicei mele, dar pe un ton nu tocmai plăcut! Cu inima cat un varf de ac nu mai știam nici cum ma cheamă, iar in 3 secunde am auzit spunand sa ma transfere pe masa ca anastezia a reușit! Offff in sfarsit! Stiam ca mai e putin si imi voi vedea fetita. Am depasit si uitat pe moment cele intamplate, pe masa de operatie medicul anestezist m-a urmarit non stop, imi vorbea calm și dulce, intre timp am auzit si medicul meu zicând: HAI SA SCOATEM COPILUL 🤩🤩🤩🤩🤩.

In sfârșit ne-am cunoscut, eu si steluta mea magică

INSTANTANEU ochii mei s-au umplut de lacrimi auzandu-mi copilul plangand, viața mea a luat un alt sens din acea clipă, i-am dat un pupic si s-a linistit, apoi operatia a fost terminata cu succes si am fost transferata post operator si urmarita de monitoare, iar din cand in cand mai venea asistenta de garda sa imi faca masaj uterin, acel masaj care iti da impresia ca intreg spitalul este sprijinit pe burta ta simțind frig si teamă! Dupa 4 ore de la anestezie am inceput sa simt adevarata durere si in acelasi timp acea asistenta care nu imi da pace, m-a pus sa cobor din pat ajutata de ea!

Eșec total din primii pași, nu numai ca simteam intreaga lume in spatele meu, atat de dificil era, simteam efectiv ca am fost taiata in 2 si lipita la loc 😔.

Stiam de pe net ca dupa ce nasti copilul, este tinut la neonatologie si ca celor care sunt mai putin cuminți le dau fenobarbital sa faca nani, mintea mea doar la asta se gandea și din cauza asta am decis sa ma mai ridic din pat, a fost motivația mea. Cateva ore apoi sosesc in salon cu mine alte 3 doamne care nascusera natural și ele isi primisera deja copiii, eu eram singura fara copil si cea mai trista. Trecusera 8 ore de la operatie, am reusit sa merg si sa ma ridic singura din pat, bineinteles ca mi-am cerut si eu copilul, dar asistenta de pe neo mi-a zis ca daca nu ma descurc si nu pot sa am grija de ea ele nu o vor lua înapoi, odata adusa🙈. Ce era in inima mea doar eu am stiut atunci. I-am zis ca sunt de acord, in caz de ceva ma vor ajuta celelalte fete. Inima mea batea mai tare ca un clopot, iar iubirea visurilor mele venea spre mine, in sfârșit ne-am cunoscut, eu si steluta mea magică! Va mai zic ca mi-au adus-o plina de 💩 si nu era chiar recent? Ochii super umflati de plans si răgușită? Nu va mai zic🙈.Imi iau puiul in brate si cu pasi grei ma indrept spre masuta de infasat cu emoții mari, mi-am schimbat fetita și din acel moment am fost de nedespărțit.

Asistentele de pe neonatologie au fost foarte țâfnoase

..si fara sa ma ajute cu ceva, ba mai mult te mai si certau daca ceva nu le convenea lor, nu m-au ajutat cum sa o atasez la sân, absolut nimic, iar daca indrazneam sa intreb ceva le deranjam. Se vedea ca vor bani, se vedea ca erau obișnuite cu buzunarele la vedere, nu spuneau ca vor, dar mereu au dat de inteles, te faceau sa te simti vinovata ca ai un copil, pe tot parcursul zilelor pana am fost externata. La plecare am primit un rucsac cu cateva mostre pentru bebe si mi s-a spus sa ma pregatesc si eu si bebe ca vom pleca acasa. Ma asteptam sa ne aduca valiza lasata la receptie cu schimburi si sa stam într-o incapere calduța cel putin, dar m-am inselat. Fiind pandemia in floare, cu tot ce am ajuns la spital de acasa le-au trimis intr-o sala de bagaje, friguroasă de-a binelea, m-am imbracat in secunda 2 iar pe bebe a îmbrăcat-o o asistenta, mica mea fetita era inghetata efectiv in sala aia, apoi imi pune copilul in brate, pungile cu restul de haine si ce mai aveam si imi spune ca trebuie sa ies singura din spital, ea nu ma poate insoti si nici sotul nu ma poate prelua din mijlocul spitalului.

Operata cu copilul in brațe, intr-o mana aveam fetita si in cealata kg de bagaj, abia am reusit sa merg pana la ieșirea din spital, desi pe lângă mine au trecut asistente si alte persoane nimeni nu m-a bagat in seamă, cu lacrimi in ochi si multa iubire in brate am ajuns la masina soțului care ne-a preluat, afara erau -15°.

Nu recomand spitalul județean Rădăuți

Experienta mea in acest spital din Radauti si experienta mea cu acest medic (Reut Florina) a fost de coșmar, aparte restul celor intamplate pana la externare, nu recomand nici uneia dintre mame experineta mea, poate unele au avut experiente mult mai grave dar nu au curaj sa dea mai departe, sau fiind mereu tratate cu dispret de medici pentru ele este ceva normal acest comportament. Multumesc ca mi-ati citit experienta si sper sa nu treceti prin ce am trecut eu. In prezent sunt însărcinată cu a 2-a steluță, dar nici prin fata spitalului nu mai trec, prefer să merg la mai multi km departare, dar sa fim respectate!

Acord nota 6 medicului meu si 5 asistentelor si medicilor de pe neonatologie!

Nu recomand aceasta maternitate!

Autor - Catalina, o mamica de la Desprecopii, care a trimis povestea nasterii la adresa redactiei

Util de citit:

Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail  si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!

Alte povestiri despre nastere

Nasterea in timp de pandemie - jurnal de nastere

Am nascut la Suceava si sunt norocoasa ca am scapat cu bine - jurnal de sarcina

Nasterea naturala. Ar fi cazul sa impingi - jurnal de nastere

Nu recomand cezariana - spune Anca Serea, la a sasea nastere

Cand nasterea naturala se transforma brusc in cezariana - povesti de nastere

Forumuri recomandate

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

autor: Catalina, mamica membru DC - Toate drepturile rezervate (c) 2023

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️