Cum tratăm pediculoza la copii și cum gestionăm din punct de vedere emoțional această situație? Iată sfaturile specialiștilor!

TEMA: Vitamine pentru copii | 0 | 2/9/2022

Cum tratam pediculoza la copii si cum gestionam din punct de vedere emotional aceasta situatie? Iata sfaturile specialistilor!

Copilul tău a luat păduchi. Cum îl sprijini din punct de vedere emoțional? De ce nu ar mai trebui să tratezi acest subiect ca fiind unul tabu? Cum se transmit păduchii în colectivitate? Cum tratezi păduchii la copii și ce poți face pentru a preveni (re)infestarea? Multe întrebări legate de acest subiect, motiv pentru care echipa Desprecopii a decis să-i dedice o emisiune, cu sprijinul partenerului Dezanoplum.

Te invităm la o discuție foarte interesantă și utilă alături de două prietene foarte bune ale comunității Desprecopii: Dr. Roxana Hristianovici, medic specialist pediatru și Gabriela Maalouf, psiholog clinician, psihoterapeut și specialist parenting.

Pediculoza încă prezintă provocări pentru părinți

Cu toate că există pe piață atât de multe soluții prietenoase și ușor de folosit, încă există părinți care apelează la măsuri învechite și exagerate, plus rușinea cu care se confruntă ca ceilalți să nu afle cumva de această problemă cu care se confruntă.

Drept urmare, să facem puțină lumină în legătură cu acest subiect și să scoatem la iveală informațiile corecte, fiindcă tot începe un nou an școlar și oricine poate avea păduchi!

Cum gestionăm problema pediculozei din punct de vedere medical?

Top sfaturi din partea doamnei Dr. Roxana Hristianovici, medic specialist pediatru, privind pediculoza la copii.

Pediculoza (infestarea cu păduchi) nu are legătură cu statutul socio-economic al familiei sau cu normele de igienă. Orice persoană care este în contact cu cineva care are păduchi, se poate infesta la rândul ei.

Păduchii nu sar, nu zboară și nu sunt transmiși de animalele de companie. Păduchii pur și simplu se târăsc, deci se transmit prin contact direct și apropiat de la o persoană la cealaltă. De aceea, este important să ne educăm copiii să nu împrumute obiectele personale (pălării, eșarfe, șepci), iar fetele cu părul lung să îl aibă împletit în coadă.

Primele simptome sau semne ale pediculozei sunt pruritul (mâncărimea) în zona cefei și în spatele urechilor, deoarece în aceste zone circulația sangvină este mai puternică, astfel este o zonă mai caldă, ideală pentru eclozarea ouălor, și zone umflate sau mai roșii pe scalp, ca și cum ar fi dermatită, deoarece copilul se va zgâria scărpinându-se cu unghiuțele.

Dacă diagnosticul de pediculoză a fost pus cu certitudine de medic sau de părinte (adică se observă prezența păduchilor sau a lindinilor în păr), nu sunt leziuni de gradaj care sunt suprainfectate (zonă roșie a scalpului cu leziuni) se recomandă un tratament cu dimeticonă; în caz contrar, se recomandă vizita la un medic dermatolog pentru a trata infecția. Dimeticona este o substanță care nu are acțiune pesticidă, nu este toxică, nu cauzează reacții adverse și este pe bază de silicon. Aceasta sufocă parazitul și deshidratează ouăle (lindinii) acestuia, deci este o distrugere mecanică. Această metodă de tratament este net superioară celor cu acțiune pesticidă deoarece nu este toxică și nu crează rezistență. Adică, în cazul unei reinfectări recurente, se poate folosi aceeași substanță fără frică de faptul că parazitul ar fi putut să dezvolte rezistență la acest tip de tratament.

De asemenea, în momentul în care există o infestare, hainele care le-a purtat persoana respectivă, lenjeria de pat, prosoapele, toate ar trebui spălate la o temperatură de minim 60C, iar dacă sunt obiecte care nu pot fi spălate (cum ar fi jucăriile), atunci se pot pune într-o pungă închisă ermetic și la congelator pentru minim 24 de ore, sau la temperatura camerei pentru minim 3 săptămâni. Un alt lucru indicat și recomandat ar fi ca toți membrii familiei să urmeze etapa de tratament în același timp și în aceeși zi, pentru a evita o eventuală reinfestare.

Și fiindcă tot începe un nou an școlar, nu trebuie să uităm să îi învățăm pe copii să fie atenți la igienă, la spălatul corect și des pe mâini și la tușitul în cot, nu în palmă. Iar părinții nu trebuie să uite cât de importantă este expunerea copilului la joacă, la lumină naturală, cât mai mult afară, în aer liber, un program de odihnă și somn riguros de minim 8 ore pe noapte și evitarea stresului emoțional.

Cum gestionăm problema pediculozei din punct de vedere emoțional?

Top sfaturi din partea Gabrielei Maalouf, psiholog clinician, psihoterapeut și specialist parenting, privind problema emoțională legată de pediculoza la copii.

Rușinea, stigmatul și grijile pe care și le fac oamenii ca nu cumva să fie suspecți de ceva, este destul de mare. Dar subiectul păduchilor trebuie tratat de părinți în așa fel încât copilul să nu își creeze impresii greșite față de propria persoană și de ceilalți care o să întâmpine această situație. Faptul că mergi în parc sau la prieteni, și povestești normal de faptul că tu sau copilul ați avut păduchi, ai folosit un anume produs și a funcționat bine, este mai important pentru o persoană decât soluția în sine. Pentru că vorbești cu lejeritate despre anumite lucruri de care nu ți-e rușine să discuți, deoarece sunt absolut normale, prin autodezvăluire, se crează o obișnuință, iar rușinea socială devine inexistentă.

Problema mai mare este la copiii care au fobie de insecte. Această situație este într-adevăr o provocare pentru părinți, să îi dezvăluie copilului că are păduchi, pe când lui îi este foarte teamă de acele insecte mici care de obicei sunt pe lângă el, nu pe el... În acest caz, este foarte important jocul de rol și poveștile terapeutice, autodezvăluirile și experiențele proprii. Apoi treptat, i se poate spune copilului de prezența acestor mici vizitatori.

Acum, este foarte important ca începând de la grădiniță și apoi la școală, copiii să aibă lecții de cultură civică, siguranță, sănătate publică, igienă, dezvoltare personală și diverse materiale care sunt obligatorii a fi discutate, cum ar fi cele despre păduchi. Astfel, școala are și ea un rol important în normalizarea acestui fenomen, în "spălarea" acestei rușini sociale și în egalizarea informațiilor pe care toți oamenii o primesc. Trebuie să fie un model de bună practică, de perpetuare și diseminare de informație corectă.

Cu toate acestea, un subiect care nu trebuie evitat este hărțuirea copiilor pe această temă. Un copil asupra căruia se exercită un astfel de comportament, este poreclit sau se fac glume pe seama lui, va da semne când ajunge acasă. Copilul poate veni acasă cu umerii strânși și cu o stare nu tocmai fericită de la școală, va trimite mesaje că este obosit, nu mai vrea să meargă la școală, nu povestește de nici un prieten, nu ține legătura cu colegii, nu se regasește în grupele competițiilor sportive de exemplu, nu vrea să meargă în locuri noi, nu doarme bine sau nu are poftă de mâncare.

Dar mai multe informații utile despre acest subiect interesant, atât din punct de vedere medical cât și emoțional, întrebări și răspunsuri la mult mai multe întrebări, vei afla din vizionarea emisiunii în reluare <<aici>>.

Le mulțumim pentru toate acetse informații utile invitatelor noastre și pentru sprijin partenerilor noștri Dezanoplum și ClubuBebelusilor.ro (site partener).