Copilul amenință că vrea să plece de acasă. De ce face asta și cum să reactionam - sfatul psihologului
Copilul ameninta ca vrea sa plece de acasa. De ce face asta si cum sa reactionam - sfatul psihologului
Vreau sa plec de acasa....
Cand esti mama sau tata de adolescent, poti intra uneori in atmosfera tensionata. Iata o intrebare pe care am primit-o de la un tată pe forumul Desprecopii...
Ce trebuie să facă părinții când copilul lor de 10 ani, plin de emoție și furie, spune că vrea să plece de acasă, doar pentru că un părinte i-a rupt o pagină din tema de la școală pentru că a scris urât și i-a cerut să o refacă?
Sfatul specialistului in parenting - psihologul Amalia Averescu
Când un copil ajunge să spună „Vreau să plec de acasă!”, este un semnal puternic că el încearcă să exprime o emoție intensă, cum ar fi frustrarea, rușinea sau neputința. Aparent, acest incident – ruperea unei pagini – poate părea neînsemnat pentru un adult, dar pentru un copil de 10 ani, această acțiune poate fi resimțită ca o invalidare a efortului său și un atac direct asupra mândriei sale personale.
Într-un asemenea moment, este important să nu reacționați cu furie sau să minimalizați ceea ce simte copilul. Încercați să-l ascultați cu răbdare și empatie. Puteți spune ceva de genul: „Înțeleg că ești foarte supărat și că ți-a fost greu când am rupt pagina. Îmi pare rău că te-a rănit acest lucru. Haide să vorbim despre ce te deranjează cu adevărat.”
Este esențial ca un copil să simtă că emoțiile lui sunt validate și că are un spațiu sigur pentru a le exprima, fără să simtă că este judecat sau neînțeles. Oferindu-i acest spațiu, îl ajutați să învețe să își gestioneze mai bine emoțiile, fără să fie nevoie să recurgă la amenințări dramatice.
Adolescenții pot simți uneori dorința de a fugi de acasă din mai multe motive complexe, care se pot suprapune și influența reciproc.
Iată câteva dintre cele mai frecvente cauze pentru care un adolescent ar dori sa plece de acasa
Conflict și tensiune în familie: Relațiile tensionate cu părinții, certurile frecvente sau disciplina prea strictă pot crea un mediu pe care adolescentul îl percepe ca fiind sufocant sau ostil. În astfel de cazuri, fuga este văzută ca o cale de evadare dintr-o situație pe care nu o mai pot gestiona emoțional.
Neînțelegeri și lipsă de comunicare: Adolescenții trec printr-o perioadă de căutare a propriei identități, ceea ce poate duce la un sentiment de neînțeles sau neacceptare din partea părinților. Atunci când nu se simt ascultați sau înțeleși, pot căuta refugiu în afara mediului familial.
Citeste Comunicarea cu adolescentul - 5 sfaturi pentru a o imbunatati
Presiuni sociale și academice: Adolescenții pot simți o presiune intensă din partea școlii, prietenilor sau chiar a părinților pentru a performa la un anumit nivel. Când acele așteptări par imposibil de atins, pot simți nevoia de a fugi pentru a scăpa de stresul constant.
Bully-ing sau dificultăți emoționale: Experiențele negative cu colegii, cum ar fi bullying-ul, sau provocările emoționale, cum ar fi anxietatea sau depresia, îi pot face pe adolescenți să simtă că fuga este singura soluție pentru a scăpa de suferința lor.
Dorința de independență: Adolescența este o etapă în care se dezvoltă o dorință puternică de independență și autonomie. Dacă simt că părinții îi controlează prea mult sau le restricționează libertatea, pot alege să fugă pentru a-și revendica autonomia.
Influențe externe: Uneori, prietenii sau alți factori externi pot influența decizia adolescentului de a fugi. Aceasta poate include grupuri de prieteni care își exercită o presiune negativă sau relații romantice care îi fac să simtă că trebuie să evadeze pentru a fi împreună.
Este important ca părinții să păstreze o linie deschisă de comunicare cu adolescenții, să le ofere sprijin emoțional și să fie atenți la semnele de stres sau suferință. Crearea unui mediu de încredere și siguranță poate ajuta adolescenții să gestioneze mai bine provocările lor emoționale.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta
Mai multe despre psihologia copilului aici >
autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2024
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII