Despre pecingine sau tricofitia la copii - simptome, cauze si tratament

TEMA: Boli contagioase | 0 | 13/11/2020

Pecinginea sau tricofitia, este o infectie usoara frecventa a scalpului si a parului, dar contagioasa, ce apare sub forma petelor cu cruste si a peticelor de par rupt pe cap. Boala este cauzata de o ciuperca si este cel mai adesea diagnosticata la copii.

- vei citi:
Ce este pecinginea?
Cine poate face pecingine / tricofitie?
Pecingine - Semne si simptome
Reguli de ingrijire
Cand trebuie sa contactati medicul
Tratamentul pentru pecingine

Ce este pecinginea / tricofitia?

Pecinginea (tinea capitis) este o infectie usoara a scalpului si a parului, dar contagioasa, ce apare sub forma petelor cu cruste si a peticelor de par rupt pe cap. Boala este cauzata de o ciuperca si este cel mai adesea diagnosticata la copii.

Pecinginea poate fi transmisa de la o persoana la alta prin contact direct cu o persoana infectata sau prin obiectele contaminate (pieptene, perna sau saltea). Mai rar, ciuperca se poate transmite de la un animal infectat (in special de la pisici sau caini) sau din sol. Desi exista mai multe tipuri de ciuperci care pot provoca boala, ele sunt denumite cu termenul general dermatofite.

Cititi pe larg despre Infectiile transmise de animalele de companie (de casa)

Cine poate face pecingine?

Pecinginea poate aparea la oamenii de toate varstele, rasele si de ambele sexe. Totusi, pecinginea este mai frecventa la copii, mai ales intre varstele de 3 si 7 ani. In Statele Unite, copiii afro-americani fac boala mai frecvent decat copiii de alte rase. De asemenea, boala este ceva mai frecventa la baieti decat la fete.

Pecingine - Semne si simptome

Locurile de pe corp unde se manifesta boala de obicei si tipuri de pecingine:

Scalpul (tinea capitis) - mici plagi care se dezvolta in mancarimi cheloase, scaltoase;
Corpul (tinea corporis) - forma de petice cu forma rotunda caracteristica a „inelului” (de aceea si denumirea in engleze de ringworm);
Pielea (tinea cruris) - infectia pielii din jurul zonei inghinale, a coapselor interioare si a feselor;
Piciorul de atlet (tinea pedis) - la persoanele care merg desculte in locuri publice unde infectia se poate raspandi.

Pecinginea apare sub forma uneia sau mai multor zone rotunde sau ovale acoperite de cruste gri (solzi) si este adesea insotita de pierderea parului. Zonele bolnave pot fi rosii si inflamate, iar pe ele pot aparea mici pustule (pungi cu puroi). De asemenea, pe suprafata scalpului pot aparea mici puncte negre, formate de firele de par rupte.

Se pot umfla anumite zone (nodulii limfatici) din spatele scalpului, urechilor, sau de-a lungul gatului.

Una dintre complicatiile pecinginii este kerion-ul, care este o umflatura mare plina de puroi, care curge. Fara un tratament agresiv, un kerion poate duce la cicatrice si la pierderea permanenta a parului. Pecinginea este de obicei insotita de mancarime.

Ad-Extra3:

Reguli de ingrijire

Nu exista reguli de auto-ingrijire destul de eficiente prin care pecinginea sa poata fi tratata in mod eficient.

Cateva masuri pentru a preveni pecinginea:

Feriti copilul de contactul apropiat cu oamenii sau animalele infectate.
Invatati copiii despre pericolele folosirii in comun a pieptenilor, periilor, palariilor si a accesoriilor de par.

Cand trebuie sa contactati medicul

Contactati medicul de familie sau un dermatolog daca fiul sau fiica dumneavoastra are zone cu pierderi de par, mancarime, sau solzi pe scalp. Daca cineva cu care copilul se afla in contact apropiat (frate/sora, prieten sau coleg) este diagnosticat cu pecingine, aveti grija sa examinati scalpul copilului in cautarea zonelor cu solzi. Daca aveti suspiciuni cu privire la o anumita zona, duceti copilul la medic pentru un consult profesional.

Mai cititi: 10 motive ca sã chemi pediatrul

In cazul in care medicul pune diagnosticul de pecingine, duceti la medicul veterinar animalele din gospodarie ca sa va asigurati ca nu au vreo infectie dermatofita. Daca veterinarul descopera o infectie, aveti grija ca animalul sa fie tratat.

Tratamentul pentru pecingine

Pentru a confirma diagnosticul de pecingine, medicul poate preleva niste solzi de pe scalp spre a-i examina la microscop. Aceasta procedura, numita metoda preparatului KOH (hidroxid de potasiu), permite medicului sa caute semnele sigure ale unei infectii fungice. Uneori medicul va face si o cultura pentru a documenta prezenta ciupercii sau spre a descoperi exact care ciuperca a provocat pecinginea.

Procedura implica:

1. extragerea catorva fire de par din zonele afectate ale scalpului.
2. Trecerea unui betisor infasurat in bumbac steril peste piele pentru a colecta material solzos si eventual puroi.
3. Trimiterea mostrei la laborator.

De obicei, laboratorul va avea rezultatele in 2-3 saptamani. Uneori, analiza de laborator poate identifica tipul de ciuperca dermatofita care a provocat pecinginea. Alteori este folosita lampa Wood pentru a cauta ciupercile. In aceasta procedura, medicul lumineaza scalpul cu o lampa neagra, iar anumite tipuri de dermatofite apar sub forma de pete galben-verzi fluorescente.

Pecinginea este tratata folosind medicamente antifungice orale, deoarece ciuperca invadeaza in profunzime foliculii firelor de par, unde cremele si lotiunile topicale nu pot patrunde. Tratamentul pecinginii dureaza de obicei 6-8 saptamani cu medicamente antifungice orale sau siropuri, ca:

Griseofulvin
Terbinafina
Itraconazol
Fluconazol
Ketoconazol

Adesea, medicul prescrie un sampon medicinal pentru a reduce riscul transmiterii bolii la altcineva:

Sampon cu sulfura de seleniu
Sampon cu ketoconazol.

Uneori, pecinginea netratata pare sa se vindece de la sine cand copilul ajunge la pubertate.

6 conditii contagioase pe care multi copii le au iar parintii nu le cunosc

Copiii se confrunta cu o serie de boli si conditii contagioase si in multe cazuri parintii nu le cunosc. Iata 6 afectiuni normale (dar contagioase!) pe care le au mulți copii, dar puțini părinți vorbesc despre ele!

Deși majoritatea părinților știu că o boală precum verucile de apă sau scabia nu au nimic de-a face cu curățenia casei sau a copiilor lor, totuși se simt jenați. Și, din păcate, conștiința de sine poate fi un amortizor puternic care oferă timp germenilor pentru a-i infecta pe ceilalți. Mai departe...

Ad-Extra3: