Nașterea prin cezariană la maternitatea Ploiești. Am simțit un calm sufletesc pe care nu l-am simțit niciodată dar apoi am aflat că alăptatul doare - experiența mea

TEMA: Am nascut prin cezariana: povestea mea | 0 | 18/8/2022

Nasterea prin cezariana la maternitatea Ploiesti. Am simtit un calm sufletesc pe care nu l-am simtit niciodata dar apoi am aflat ca alaptatul doare - experienta mea

Mă bucur enorm că am posibilitatea să îmi aștern gândurile pentru voi, dragi gravidute - privind nașterea mea.

Sa începem cu începutul, nașterea mea a fost prin cezariana dar nu pentru ca așa trebuia ci pentru ca așa am simțit ca trebuie sa procedez, medicul intr-un final mi-a susținut alegerea si împreuna cu dumnealui am programat minunatul eveniment.

Acea dimineata a fost cea mai agitata dimineața din viața mea, eram copleșită de necunoscut si de emoții atât pozitive cât si negative (teama ca se poate întâmpla si ceva rău), de frica am căutat repede un “remediu“ pentru stres, am pus muzica, am făcut o baie călduță iar apoi mi-am dat cu ruj, noi femeile chiar dacă avem o zi mai grea parca rujul ne mai scoate la lumina, iar mai apoi mi-am prins parul in coada, am tras o rochita pe mine si ma priveam in oglinda (îmi era atât de frica...) iar peste câteva momente am ajuns la spital cu soțul meu, la maternitatea Ploiesti.

Vei citi:
M-am pregatit de intalnirea cu bebe
Doctorita de garda a fost mai mult decat insensibila
Din fericire, dl dr Mihalache mi-a facut ziua mai frumoasa
Am simțit un calm sufletesc pe care nu l-am simțit niciodată
Nu știam ca alaptatul doare...
O asistentă a început sa ma jignească destul de urat
Nimeni nu te invata ce sa faci
Eu am avut noroc de moasa Silvia M, consultant in alăptare
NAȘTEREA LA PLOIESTI - ALTE EXPERIENTE POVESTITE DE MĂMICI

nasterea prin cezariana

M-am pregatit de intalnirea cu bebe

Dimineața de 07.06.2022 a fost cea mai agitata dimineața din viața mea, eram copleșită de necunoscut si de emoții atât pozitive cât si negative (teama ca se poate întâmpla si ceva rău), de frica am căutat repede un “remediu“ pentru stres, am pus muzica, am făcut o baie călduță iar apoi mi-am dat cu ruj, noi femeile chiar dacă avem o zi mai grea parca rujul ne mai scoate la lumina, iar mai apoi mi-am prins parul in coada, am tras o rochita pe mine si ma priveam in oglinda (îmi era atât de frica...) iar peste câteva momente am ajuns la spital cu soțul meu, la maternitatea Ploiesti.

Doctorita de garda a fost mai mult decat insensibila

Acolo întâmpinarea nu a fost tocmai prietenoasa pentru gravide, doamna dr de garda care controla femeile gravide avea o atitudine groaznica vorbea dur, apăsat, era ironica si chiar m-a lovit peste genunchi si burta pentru ca nu reușeam sa îmi duc genunchii la piept așa cum isi dorea dumneaei, pe lângă acest moment si-a pus o mănușa in mâna si fără lubrifiant a făcut controlul vaginal, a fost groaznic si deși i-am spus ca ma doare, spunea ca nu ii pasa si dacă ma mai mișc ma trimite acasă, atunci a fost momentul in care am plâns si am ieșit pe hol unde era soțul, l-am strâns tare in brațe si am plecat cu o doamna care “trebuia“ sa ma “ajute“ cu bagajele, le-a lăsat lângă lift si mi-a spus doar etajul la care sa ajung si atât.

Din fericire, dl dr Mihalache mi-a facut ziua mai frumoasa

Acolo am avut parte de o primite mai călduroasă, urmând la scurta vreme sa ma cheme dl dr Mihalache (dl dr mi-a urmărit sarcina) pentru ecografie si la ora 11 m-au trimis la terapie intensiva. La terapie intensiva doamnele asistente au fost super drăguțe, condițiile erau peste așteptări si cel mai frumos moment a fost când a venit dl anestezist si a spus tare “fii fericita, azi e ziua cea mare, ziua in care copilul tău va veni pe lume“ mi-a umplut sufletul de fericire acest domn, a fost ca o gura de aer proaspăt, sa dai de oameni care într-adevăr si-au ales meseria după sufletul lor si ca o practica cu atâta dăruire.

View this post on Instagram

A post shared by Sarcina Nastere Mamici Bebelus (@desprecopii)

Ad-Extra3:

Am simțit un calm sufletesc pe care nu l-am simțit niciodată

Sunt pe pat, asistenta ma tine intr-o poziție cu capul in piept, anestezistul ma roagă sa nu ma mișc iar apoi ma ajuta sa ma întind pe pat, vine dl dr, ma saluta, pune muzica si îmi spune sa am încredere ca totul va fi bine. Așa a si fost, eu am intrat in panica de frica momentului si când l-am întrebat când începe, mi-a spus ca a si terminat, i-am auzit plânsul minunii mele.

”Nota 10“ aud pe fundal, îl văd, îl pup pe obrăjorii firavi iar el se calmează. Este ora 12:15, are 3600 gr, 51 cm si nota 10 spune medicul, atunci am simțit un calm sufletesc pe care nu l-am simțit niciodată sau poate era si anestezia de vina dar pur si simplu anxietatea si toate celelalte emoții s-au evaporat si am simțit nevoia sa ma odihnesc, am apucat doar sa trimit pozele soțului si am adormit. Trecând timp, anestezicul cumva ieșea din corpul meu si au început durerile, erau suportabile datorită calmantelor pe care le administrau asistentele, însă a doua zi a trebuit sa ma ridic, a fost groaznic. Abia a 3-a zi am reușit sa merg cât de cât dar cumva dragostea pentru puiul meu m-a făcut încă de a doua zi după ce am ieșit din terapie intensiva sa ma duc la el.

Nu știam ca alaptatul doare...

Acolo in camera unde erau ținuți copiii, erau mămicile puse pe scaune si încercau sa alăpteze, auzeai doar “au, mă doare“ nu știam ca alăptatul doare, in filme parca era totul simplu însă nu a fost... din acel moment toate asistentele, de pe toate turele încercau sa vadă dacă am lapte si cum descopereau acest lucru? Trăgându-mă rău de sâni!

O asistentă a început sa ma jignească destul de urat

Unei dne asistente i-am spus ca ma doare, ca bebe mi-a făcut rani la sfârcuri si dacă se poate sa nu ma mai tragă, moment in care a început sa ma jignească destul de urat...

Nimeni nu te invata ce sa faci

Pe langa acest lucru, nimeni, absolut nimeni nu te învața sa pui corect copilul la sâni, nu te învața cum sa ai grija de bebelus, te tratează de parca ai avea cel puțin 10 copii si ai o experiența in spate, pe când adevarul era departe, eram majoritatea la primul copil si nu știam nici cum sa îl ținem in brațe.

Eu am avut noroc de moasa Silvia M, consultant in alăptare

Norocul meu este ca am luat legătura cu o moașa din maternitate care pe lângă faptul ca este o moașa de excepție pe nume Silvia M. este si consultant in alăptare, dumneaei m-a îndrumat sa alaptez, cum se alăptează, pozițiile alăptatului, mi-a spus cum trebuie sa am grija de bebe si nu in cele din urma, mi-a ridicat moralul si mi-a dat foarte multă încredere in mine.

Nașterea a fost ușoară, recuperarea grea dar intr-un final s-a meritat din plin si as repeta experiența peste ceva vreme!

Autor - Emi, o mamica de la Desprecopii, care a trimis povestea nasterii la adresa redactiei

Util de citit:

- Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
- Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!