Operația de cezariană a decurs mai bine decât mă așteptam - povestea mea

TEMA: Am nascut prin cezariana: povestea mea | 0 | 16/4/2022

Operatia de cezariana a decurs mai bine decat ma asteptam - povestea mea

Am intrat in sala de nastere tremurand din toate incheieturile. Foarte amabile, asistentele au incercat sa ma linisteasca spunandu-mi ca ca totul se va termina foarte repede si imi voi cunoaste bebelina!

vei citi:
Am simtit atunci ca sunt pe maini bune!
Nu am simtit absolut nimic
Am plans pentru fericirea pe care nu o mai simtisem
Centura postnatala ajuta enorm
Am intrat in rolul de mamica

nasterea prin cezariana

Am simtit atunci ca sunt pe maini bune!

Intre timp a venit si anestezista! Mi-a aratat pozitia in care trebuie sa stau pentru anestezie si ca voi simti mici furnicaturi pe coloana vertebrala! Nu stiu... dar am simtit atunci ca sunt pe maini bune! Tot personalul m-a dus intr-o zona de confort si am simtit siguranta!

Nu am simtit absolut nimic

Atunci cand am anuntat ca sunt pregatita pentru anestezie, una dintre asistente m-a luat de mana! M-a ajutat enorm acest aspect! A fost exact asa cum mi se explicase... am simtit furnicaturi pe coloana, iar apoi m-au intins pe masa de operatie! In permanenta, s-a vorbit cu mine...m i-au luat tensiunea, mi-au pus branula in mana... si un suport acoperit... astfel nu am mai vazut de la sani in jos! Nu am stiut cand s-au apucat de operatie... nu am simtit absolut nimic.

Am plans pentru fericirea pe care nu o mai simtisem

Dupa un timp (intrasem in dezbateri cu asistentele)... m auzit doar plansul unui bebe... bebele meu! Imediat mi-au adus-o sa o vad... si sa ii dau un sarut... atunci am plans... am plans pentru fericirea pe care nu o mai simtisem la asemenea cote! Mi-au spus ca este o fetita sanatoasa si ca o voi revedea curand! Nu imi venea sa cred... nascusem! M-am relaxat total... atunci am inceput sa simt ca si cum cineva ar trage de mine...singura simtire in tot procesul de cezariana, insa nu a fost durere! Urma o zi la terapie intensivă (o zi in care mi s-a povestit ca fiind cea mai grea), iar dupa asta voi merge la bebelina mea. Erau primele mele clipe in calitate de mamica... restul, a trecut pe locul 2.

Ad-Extra3:

Nu voi ramane cu o cicatrice urata!

Atunci cand m-au terminat de cusut, am auzit-o pe una dintre asistente spunandu-i Doamnei Doctor ca trebuia sa fie medic estetician... atunci mi-am dat seama ca voi avea o operatie de cezariana reusita, ca nu voi ramane cu o cicatrice urata! Imediat m-au dus in sala de terapie intensiva, unde mai erau 4 fete! Inca eram sub efectul anesteziei... nu am simtit nimic. Am baut multa apa... foarte multa! Mi-am propus ca pana seara sa ma ridic in picioare, de aceea trebuia inlaturat anestezicul din corp.

Centura postnatala ajuta enorm

In bagajul pentru terapie intensiva, mi-am pus si o centura postnatala! Este unul dintre lucrurile care m-au ajutat enorm! La 3 ore dupa operatia in sine, am inceput sa imi misc picioarele! Incetul, cu incetul...din ce in ce mai mult! Apoi m-am asezat usor in lateral...si intr o parte si in partea cealalalta! In felul acesta m-am pregatit pentru a ma ridica in picioare! Atunci cand am fost pregatita, am rugat asistenta sa ma ajute sa imi pun centura. M-am legat cat am putut de strans si m-am ridicat din pat! Prima data am stat pe marginea patulul ( aveam ceva ameteli), apoi m-am ridicat in picioare si am stat pe loc.

Au urmat apoi primii pași (reinvatam sa merg). Incet, incet.. am ajuns sa fac ture de salon..mergeam cate 10 minute, ma asezam, apoi o luam de la capat! Atunci cand am fost mutata in salon, am mers pe picioarele mele, fara ajutor!

Am intrat in rolul de mamica

Din acel moment, am intrat in rolul de mamica (cu jumate de norma, mergem din 3 in 3 ore la bebelusi). Cand am mers pentru prima data la bebelina mea, desi aveam salonul destul de aproape de salonul nou-nascutilor, mi s-a parut cel mai lung drum! Eram nerabdare sa o vad, sa o tin in brate, sa o iubesc!

Am intrat intr-o sala cu 13 nou-nascuti... am recunoscut-o fara sa citesc numele pe fisa! Poate datorita buzelor ei pe care le-a mostenit de la sotul meu, sau poate datorita instinctului matern... nu stiu... dar am recunoscut-o! Am luat-o in brate, am sarutat-o si i-am promis ca voi incerca sa fiu cea mai buna mama pentru ea! Ea, bebelina de 1 zi... mi-a zambit (stiu ca este un reflex), insa acest zambet a compensat tot ce a fost neplacut pe parcursul sarcinii! Nimic nu a mai contat! Ea a devenit Universul meu!

Autor - Andreiaade, o mamica de la Desprecopii

Util de citit:

- Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
- Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unică care poate ajuta alte mămici in momentele grele! Numai așa vom schimba lucrurile în bine în Romania.😘