Realitatea romaneasca: Ziua cand iubim copiii

TEMA: Copiii si conditiile din Romania | 1 | 31/5/2007

autorul acestui articol este Marius NITU - ziarul Adevarul

Flori, bomboane, ursuleti de plus, baloane colorate, hainute, petreceri-surpriza, multe bucurii, toate pentru copii. In aceasta saptamana, Romania sarbatoreste de zor 1 Iunie - Ziua internationala a copiilor". Oamenii politici au inceput sa vorbeasca despre responsabilitatea pe care o avem fata de prichindei. Primari si prefecti viziteaza camine, sute de fundatii se agita de zor, iar in unele localitati au aparut mini-Disneyland-uri. In Bucuresti circula un tramvai-cofetarie, iar la un post de televiziune copiii au preluat puterea". Totul e frumos, e minunat, dar sub acest strat stralucitor se vede, prin crapaturi, tabloul crud si sumbru al situatiei copiilor din tara noastra.

In realitate, aceasta sarbatoare nu exista decat in calendarul autoritatilor. Statistic vorbind, doar pentru cateva mii de copii din cele 5 milioane care traiesc in Romania, 1 iunie inseamna ceva deosebit. Grosul acestora il constituie copiii institutionalizati, care au invatat ca, acum, de Pasti si de Craciun au parte de o masa cu dulciuri. Pentru restul copiilor, 1 iunie e o zi obisnuita. Adica o zi in care majoritatea celor mici se chinuiesc sa manance o hrana saraca in calorii, primesc o ingrijire proasta prin spitale sau renunta la scoala. Astfel, o mare problema a copilului roman de azi e starea de sanatate, care e proasta inca de la nastere. Intre 1990-1998, greutatea medie a nou-nascutilor din Romania a scazut cu peste 60 de grame, bebelusii nostri fiind cu 200 de grame sub media celor din Vest. De asemenea, la noi mortalitatea infantila e de trei ori mai mare decat in tarile occidentale.

Tot statisticile spun ca peste jumatate din copiii de pana la 5 ani sufera de anemie. Malnutritia proteino-calorica este asociata deceselor la 0-1 ani, intr-o proportie de 21 la suta, iar la prematuritate, de 38 la suta. Ar fi si greu sa fie altfel, caci doar un sugar din 20 primeste lapte praf special, ceilalti fiind hraniti cu lapte de vaca sau lapte pulbere standard, care provoaca tulburari digestive, sangerari si anemii. Starea de sanatate proasta a celor mici ii face sa fie din ce in ce mai sensibili la boli. In ultimii ani s-au inmultit serios cazurile de boli ale aparatului digestiv, de boli infectioase, tulburari mentale si probleme respiratorii. Toate, la un loc, provoaca moartea a circa 5.000 de copii intr-un an. Daca ajung la scoala, aici incep alte probleme. Pur si simplu, multe familii nu sunt in stare sa faca fata cheltuielilor pe care le presupune frecventarea unei institutii de invatamant, asa ca isi opresc copiii acasa. Numai in acest an, in Capitala, 2.300 de elevi au abandonat cursurile obligatorii, iar la liceu 15.000 de elevi n-au promovat cursurile semestrului I. Prin alte parti, situatia e mai proasta. Si ar fi si mai proasta daca nu s-ar fi luat masura ca nefrecventarea cursurilor scolare sa duca la pierderea alocatiei pentru copii. Cum respectivele alocatii sunt, in unele case, singura sursa stabila de venit, toata familia are grija cu sfintenie sa-l trimita in fiecare zi pe cel mic la serviciu". Cand slujba cu cartea nu mai tine, copiii sunt trimisi la patron, sa scoata un ban si sa invete meserie".

Astfel, din cele 2 milioane de persoane care lucreaza la negru in Romania, cateva zeci de mii sunt copii. Tineri si adolescenti descarca marfa in angrouri, spala masini sau culeg rosii pe camp. Cum legislatia in domeniu lipseste aproape cu desavarsire, abuzurile sunt inevitabile. Dar si la negru e greu sa-ti gasesti o slujba, asa ca unii sunt calificati in meseria" de infractor. In primul trimestru al acestui an, minorii au comis peste 5.000 de infractiuni grave, inclusiv omoruri si talharii. Pentru adultii care i-au pus la treaba, avantajele folosirii mainii de lucru tinere sunt evidente: adolescentii debusolati sunt usor de controlat si greu de condamnat. La acestea se adauga valul urias de prostituate minore care au aparut pe toate strazile oraselor din Romania.

Recuperarea din calendarul antedecembrist a zilei de 1 iunie are o explicatie simpla: in primul rand, sarbatoarea e o ocazie minunata pentru toti politicienii de a aparea in poze alaturi de copii. Imaginea unui zambet nevinovat e mult mai de efect decat cea a unui maidanez adoptat. Procedeul a fost folosit din greu de Ceausescu. Atunci, copiii care aveau onoarea sa fie mangaiati de dictator erau cantariti cu grija, pentru a nu atarna prea greu cand erau ridicati in brate. Acum, nu mai e cazul, caci politicienii nostri pot face fata tuturor greutatilor. In al doilea rand, rezolvarea problemei copiilor institutionalizati a ajuns sa fie o cerinta de integrare, impusa de Uniunea Europeana. Situatia este atat de grava incat chestiunea a ajuns sa fie considerata o prioritate pentru evaluarea sanselor de integrare a tarii noastre. In ultimii ani, Romania a ajuns sa fie cunoscuta in strainatate ca o tara plina de aurolaci si mici cersetori. Sarbatorirea cu fast a Zilei Copilului trebuie sa arate tuturor, inclusiv Uniunii Europene, ca guvernului ii pasa de problema. De aceea, s-a pus la punct o strategie guvernamentala speciala plus alte patru-cinci planuri de actiune. Dar, cu sau fara strategii, copiii traiesc tot in Romania, iar principala problema a Romaniei de azi, deci si a copiilor, este saracia extrema a populatiei. In concluzie, Guvernul ar trebui sa inteleaga ca cea mai buna cale pentru a crea copiilor nostri o lume mai buna este o reforma eficienta, care sa elimine rapid saracia. Altfel, vom crea o lume in care Pastele, Craciunul si ziua de 1 iunie vor fi putinele bucurii ale copiilor nostri.

Ad-Extra3: