Jurnal de calatorie - New York - ep.5

Tema: America de Nord | 0 | 18/8/2011

Inca din Romania ni s-a spus ca cel mai bun mod de a admira Statuia Libertatii si de a o fotografia este sa luam un Water Taxi sau sa luam feribotul. Noi am ales varianta de taxi acvatic si am fost multumiti.

Inca din Romania ni s-a spus ca cel mai bun mod de a admira Statuia Libertatii si de a o fotografia este sa luam un Water Taxi sau sa luam feribotul. Noi am ales varianta de taxi acvatic si am fost multumiti. Nu numai ca soferul /capitanul a fost in acelasi timp si ghidul nostru, povestindu-ne cam ce reprezinta fiecare cladire pe care o vedeam pe mal, cateva lucruri mai mult sau mai putin haioase despre fiecare in parte, dar s-a tinut si de cuvant a oprit barca si la dus si pe drumul de intors, in acelasi loc, pentru a da oportunitatea fiecarui turist din barca (fie ca se afla pe partea stanga a barcii, fie pe cea dreapta) de a face poza perfecta, avand in fundal faimoasa doamna cu tortza in mana.

Un alt motiv pentru care am ales acest mod de a admira Statuia Libertatii si nu vizita pe Liberty Island au fost copiii aglomeratia de acolo si cozile de la intrare ne-au facut sa zicem pas la vizita propriu-zisa, desi sunt sigura ca am pierdut ceva lucruri interesante de vazut acolo.

Locul de unde trebuia sa luam taxiul acvatic se numeste South Street Seaport si se afla intr-un loc istoric din NY. In Seaport District se afla unele din cele mai vechi cladiri din Manhattan si de asemenea tot aici se gasesc mai multe atractii: cea mai mare zona comerciala din secolul 19, restaurata total si care include piata de peste Fulton (loc asociat pe la inceputul secolului 20 cu mai multe familii mafiote din NY), un mall comercial, un mic far construit in memoria Titanicului si evident o vedere magnifica cu podul Brooklyn. In port se gaseste cea mai mare colectie privata de vase istorice din tara printre ele numarandu-se Peking (1911), Pioneer (1885) sau cargoboat-ul Wavertree (1885). O parte din vasele din aceasta flota au fost desemnate National Historic Landmark.

Dupa ce am dat o tura prin magazinele din apropiere, ne-am asezat frumos la rand in asteptarea barcii. In curand se facuse ceva coada dupa noi, dar si barca a sosit la timp, asa ca ne-am imbarcat in mica noastra calatorie pe langa tarmul New Yorkului.

Din larg, cel mai tare iti sar in ochi zgarie-norii, insa tarmul are foarte multe zone verzi si parcuri folosite cu bucurie de iubitorii de jogging (dupa mine asta e sportul favorit in aer liber al new-yorkezilor).

Insula Ellis este simbolul experientei emigrantilor in America poarta de intrare in Tara Tuturor Posibilitatilor& Aici se afla Muzeul Emigratiei in fosta cladire in care, intre 1892 si 1954 se afla cea mai mare statie de inspectie a emigrantilor controlul medical dura maxim 6 secunde (!) timp in care cei bolnavi erau sortati de cei sanatosi& asta da eficienta! Cladirea initiala a fost complet distrusa de un incediu in 1897, iar pe locul ei a fost construita cladirea din caramida rosie care in prezent gazduieste muzeul.

Cladirea si facilitatie ei erau enorme pentru vremea respectiva numai sala de mese putea gazdui peste 1000 de persoane deodata. Pana la scoaterea ei din uz, in 1954, peste 12 milioane de emigranti fusesera inregistrati aici. Anul cu cei mai multi emigranti inregistrati, peste 1 milion, a fost 1907. In prezent, peste 100 de milioane de americani (o treime din populatie!!) isi pot cauta radacinile printre emigrantii care au trecut prin Ellis Island. Si inca ceva primul emigrant care a trecut prin Ellis Island a fost o fetita de 14 ani, Annie, care venea din Irlanda. Parintii ei se stabilisera in New York cu ceva timp inainte si ea venea acum, impreuna ca inca doi frati, sa-si reintregeasca familia. La sosire, oficialii US i-au acordat onorific, o moneda de aur in valoare de 10 USD cea mai mare avere pe care a avut-o vreodata in posesie. Ultima persoana care a trecut prin Ellis Island a fost un comerciant norvegian, in 1954.

Dupa 1924 cand a fost votata legea emigratiei, Insula Ellis a fost folosita ca centru de deportare si detentie.

In timp ce capitanul ne povestea toate acestea neuitand sa mentioneze ca si el se trage dintr-o familie de emigranti care a sosit tot pe acolo cu vaporul, am ajuns in dreptul Liberty Island, insulitza care gazduieste Statuia Libertatii.

Statuia Libertatii, monument national, este un dar primit de guvernul American de la statul francez pentru a marca centenarul Americii. Constructia statuii a fost terminata in Franta in 1884, guvernului American revenindu-i obligatia de a construi soclul pe care urma sa fie amplasata statuia. Statuia a sosit in America (in 1885) inainte ca soclul sa fie terminat de aceea a trebuit sa fie depozitata timp de 11 luni pana cand constructia acestuia a fost terminata. Numele insulei Liberty Island - a devenit oficial abia in anul 1956.

Statuia Libertatii pe numele ei real La Liberté éclairant le monde (adica in traducere libera Libertatea iluminand lumea ) este o sculptura neoclasica de dimensiuni colosale 46 m inaltime (fara soclu cu soclu, pana in varful tortzei, are 93 m!) numai bratul are 5m& , iar greutatea ei totala este de 450,000 pounds (adica peste 204,000 kg!!) autorul ei fiind sculptorul francez Frederic Bartholdi.

Fondurile pentru constructia statuii au fost stranse in Franta, iar cuprul necesar pentru constructie a fost donat de o firma care se ocupa cu comertul de cupru (Japy Frere) - darul in sine valora la vremea respectiva circa 16,000 usd (adica apx 300,000 usd de azi). Desi nu finalizase inca planurile statuii, Bartholdi s-a apuca sa construiasca bratul drept (cu tortza) si capul statuii, in 1876. Bratul a fost expus la Expozitia Centenara de la Philadephia vizitatorii puteau sa urce pana in balconul tortzei pentru a admira de sus Expozitia. Dupa inchiderea Expozitiei, bratul a stat cativa ani in Madison Square Park, pentru a se intoarce apoi in Franta si a completa statuia.

Capul a fost terminat in 1878 si a fost expus la Paris World Fair (Targul International de la Paris). In constructia statuii au fost folosite si serviciile inginerului Gustave Eiffel (da, autorul turnului care-i poarta numele din Paris). Statuia terminata a fost prezentata oficial catre Ambasadorul SUA in Franta, Levi Morton, la Paris, in 1884.

In ianuarie 1885 Statuia Libertatii a fost in sfarsit imbarcata pentru drumul ei peste ocean.

Din 1984, Statuia Libertatii figureaza pe lista Monumentelor UNESCO si este vizitata anual de peste 4.2 milioane de oameni (exista un numar limitat de maxim 240 de oameni/zi care pot urca pana sus).

Pe drumul de intoarcere am mai putut admira docurile din Jersey City, Governor Island si al sau fort sau Staten Island dar si faimosul ceas Colgate care dateaza din 1924. Acesta se afla pe locul unde altadata se intindeau fabricile Colgate-Palmolive si este un simbol al zilelor cand fabricile dominau Jersey City. Ceasul are o forma octogonala si aminteste de forma primului calup de sapun Octagon produs de Colgate pentru spalatul rufelor. Ceasul de astazi nu este cel original acesta a fost amplasat aici la serbarea centenarului companiei Colgate si este o replica mai mare a celui original.

Cum vizita noastra se incheiase si ne era foame tuturor, am ales un restaurant de pe faimosul Pier 17 restaurantul Sequoia pe care doresc sa-l mentionez tocmai pentru ca aici am avut parte de prima masa cu adevarat gustoasa din America am incercat pentru prima oara faimoasa supa de crab (Clam Chowder) din New England (de care aveam sa ma satur in Boston, dar asta sper sa va povestesc mai tarziu) sau o foarte gustoasa portie de paste cu fructe de mare proaspete, si acum salivez cand imi aduc aminte!

Ziua am incheiat-o cu o mica tura de cumparaturi, ne-am intors la hotel destul de devreme si ne-am pregatit pentru o zi la muzeu: American Museum of Natural History.

Cititi intreg Jurnalul:

Jurnal de calatorie - New York - ep.1
Jurnal de calatorie - New York - ep.2
Jurnal de calatorie - New York - ep.3
Jurnal de calatorie - New York - ep.4
Jurnal de calatorie - New York - ep.5
Jurnal de calatorie - New York - ep.6
Jurnal de calatorie - New York - ep.7 (si ultimul)