Copilul meu are un comportament total diferit la grădiniță față de acasă. Ce să fac? Sfatul psihologului

Acasa > Copilul 4-6 ani

TEMA: Gradinita | 0 | 13/9/2024

Copilul meu are un comportament total diferit la grădiniță față de acasă. Ce să fac? Sfatul psihologului

Copilul meu are un comportament total diferit la grădiniță față de acasă. Ce sa fac? Sfatul psihologului

Copilul meu are un comportament total diferit la grădiniță față de acasă. Ce sa fac?

Pe scurt, ce mă îngrijorează: băiețelul meu (4 ani) merge de o lună la o grădiniță nouă. Până acum, a mai fost doar o lună și puțin la altă grădiniță, în aprilie, dar a răcit foarte tare, a stat aproape o lună acasă, apoi încă două săptămâni și s-a terminat grădinița, venind vacanța. De la 1 septembrie este la o grădiniță nouă, în grupa mijlocie (chiar dacă el nu a făcut efectiv grupa mică, dar după vârstă a fost încadrat în această grupă). Îi place la grădiniță, se duce cu elan dimineața și-i simte lipsa în weekend. De povestit nu prea spune nimic, doar frânturi. Nu știm dacă se joacă, pictează, învață poezioare sau dacă a mâncat, pentru că nu spune clar, scoatem greu de la el informații.

Problema noastră este alta: ieri educatoarea ne-a întrebat dacă băiatul nostru se joacă în parc cu alți copii, dacă știe să se joace?! Ni s-a plâns că nu este cuminte, că încearcă să-i deranjeze pe ceilalți copii, că nu stă locului mai mult de 5-10 minute și apoi începe să se joace cu altceva, nu face aceleași activități ca restul grupei.

Menționez (foarte important!) că acest comportament îmi este total străin! Nu îl recunosc pe copilul meu în această descriere! Cu noi, în parc sau cu copiii prietenilor noștri, este cuminte, ocrotitor cu cei mai mici, admirativ față de cei mai mari, se joacă fără probleme cu mașinuțe, cu găletușa la nisip, fotbal cu copiii mai mari, se plimbă cu bicicleta și o împrumută și altora care nu au. Sigur, are, ca toți copiii, momente de energie, când se suie pe canapea sau pe alte lucruri, dar aceste episoade sunt rare și durează puțin.

De aceea sunt foarte dezamăgită și surprinsă de ceea ce mi-a spus educatoarea despre comportamentul lui la grădiniță și, în același timp, mă întreb ce face ea pentru a corecta acest comportament care deranjează.

Ieri seară i-am făcut observație băiețelului, i-am spus că am auzit că nu este cuminte la grădiniță și că ar trebui să facă și el ce le spune doamna educatoare

Ieri seară i-am făcut observație băiețelului, i-am spus că am auzit că nu este cuminte la grădiniță și că ar trebui să facă și el ce le spune doamna educatoare. Părea că a înțeles. Dar astăzi, după prânz, când l-a luat bona, educatoarea i-a spus că a fost și mai rău decât în alte zile și că a deranjat câțiva copii în timp ce mâncau. Nu știu dacă are legătură cu observațiile pe care i le-am făcut sau dacă este ceva acolo care îl face să se simtă stingher. Majoritatea copiilor sunt de un an la grădiniță, dar mai sunt 2-3 noi, ca și noi. De ce se comportă atât de diferit (pentru că nu-l cunoaștem așa)? E vreo frustrare? E o răbufnire? Ce poate fi? Și ce ar trebui să fac?

Citeste si De acasa la gradinita - impactul primei etape a dezvoltarii copilului - cum iti poti ajuta sa se dezvolte optim in aceasta tranzitie sociala

Aveți exemple similare? Știți cum aș putea găsi o soluție? M-a întristat că mi s-a pus problema de parcă NOI, părinții, ar trebui să găsim soluția (dar cu noi nu are acest comportament!) - o mamica din Comunitatea Desprecopii

Și eu am ceva vechime în ale grădiniței. Fetița mea este acum în al patrulea (și ultimul!) an de grădiniță, iar de anul acesta și mezinul de 3 ani este cu ea în grupă (pentru a evita plânsete și drame).

Așadar, părerea mea este că problema este, în mare parte, la educatoare: dacă ea nu știe să-i captiveze pe copii, să-i atragă în diverse activități și să dezvolte activități de grup care să conducă la afinități între copii, atunci cum ai putea tu, de acasă, să rezolvi problema? Mi se pare că, într-un fel, educatoarea aruncă responsabilitatea în curtea ta și se exonerează de toate problemele. Bianca mea, în primul an, a avut vreo două săptămâni la început în care plângea când o duceam, dar nu mai mult de 10 minute (eu ascultam pe sub geamuri). Apoi, doamna educatoare reușea fără probleme să o atragă în activitate și să-i distragă atenția de la plecarea mea.

Noi, însă, avem o educatoare deosebită, care nu ridică niciodată tonul la copii, dar reușește să se impună cu blândețe și explicații, și toți o iubesc necondiționat - parerea unei alte mamici de la Desprecopii.com

Răspunsul si sfatul psihologului:

Este normal să te îngrijorezi atunci când observi o diferență între comportamentul copilului tău acasă și la grădiniță, mai ales dacă acest comportament este negativ doar într-un anumit context. Situația pe care o descrii poate fi legată de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt adaptarea la noul mediu, dorința de atenție și dezvoltarea emoțională a copilului.

Adaptarea la grădiniță: Fiind la o grădiniță nouă, copilul tău trece printr-o perioadă de adaptare. Această tranziție poate fi stresantă și solicitantă emoțional, chiar dacă el pare entuziasmat să meargă dimineața. Copiii pot reacționa diferit într-un mediu nou față de cel de acasă. La grădiniță, trebuie să împartă atenția educatoarei cu alți copii, iar acest lucru poate declanșa un comportament agitat, mai ales dacă nu este obișnuit să fie într-un grup mare.

Dorința de atenție: Atunci când un copil se comportă neadecvat, poate încerca să atragă atenția asupra sa, fie că este vorba de atenția educatoarei sau a colegilor. De multe ori, copiii care nu reușesc să se integreze ușor într-un grup aleg să atragă atenția într-un mod negativ, deoarece nu știu cum altfel să o obțină. Discută deschis cu educatoarea despre acest aspect și întrebați împreună cum îl puteți sprijini să-și gestioneze energia într-un mod mai pozitiv.

Frustrarea sau anxietatea de separare: Chiar dacă el pare fericit când merge la grădiniță, în spatele acestui comportament poate exista o anxietate ascunsă legată de separarea de părinți. Acest lucru poate duce la comportamente de sfidare sau de agitare, mai ales în primele luni la grădiniță. Fiecare copil are un ritm propriu de adaptare, și este important ca acest proces să fie sprijinit atât de educatori, cât și de părinți.

Ce poți face, dragă mami:

In primul rand ai nevoie de răbdare și dialog:

În primul rând, asigură-te că dialogul cu copilul rămâne deschis. Întreabă-l despre sentimentele și experiențele lui la grădiniță, fără să-l presezi să povestească. Uneori, copiii au nevoie de timp pentru a procesa ce li se întâmplă într-un mediu nou.

Colaborează cu educatoarea

Este important ca educatoarea să fie partenerul tău în acest proces. Întreab-o cum abordează situațiile problematice și ce strategii are pentru a-l ajuta pe copil să se adapteze.

Monitorizează comportamentul:

Dacă acest comportament persistă sau se agravează, ar putea fi util să discuți cu un specialist în dezvoltare infantilă, pentru a te asigura că nu este vorba despre o problemă mai profundă, cum ar fi hiperactivitatea sau anxietatea de separare.

Încurajează joaca socială:

În afara grădiniței, încurajează-l să socializeze cu alți copii, fie în parc, fie la întâlniri cu prietenii. Practicarea abilităților sociale într-un mediu familiar poate ajuta la o tranziție mai ușoară în cadrul grădiniței.

Cu timp și sprijin, copilul tău va învăța să se adapteze mai bine la mediul de la grădiniță, iar comportamentul neadecvat se va diminua.

Sfaturi la obiect despre cum trebuie reactionat in diverse momente de negatie:

Ce facem cand copilul tipa si urla
Cum ii cumintim pe copiii neastamparati? 
Cand copilul atinge si sterpeleste obiectele periculoase 
Cand copilul arunca mancarea si tacamurile in mod intentionat
Cand copilul musca si / sau loveste
Cand copilul se agita si se enerveaza in timp ce este imbracat

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️