7 moduri de a-l învăța pe copil ce este responsabilitatea - sfatul psihologului

TEMA: Parenting | 0 | 28/4/2023

7 moduri de a-l invata pe copil ce este responsabilitatea - sfatul psihologului

Copiii nu sunt responsabili de acțiunile lor. Responsabilitatea trebuie invatata, copilul trebuie instruit și educat de parinti.

În anumite privințe, nu este un mister: copiii se nasc fără sentimentul responsabilității și tot ceea ce fac este din instinct. Plâng când le este foame sau doresc ceva și merg la baie când simt nevoia. Nu există nicio responsabilitate acolo; totul este instinct, cauză și efect. Iată 7 moduri care te vor ajuta să-l înveți pe copil ce este responsabilitatea și să îl îndrume să fie un adult funcțional și independent - sfatul psihologului.

vei citi:
Responsabilitatea nu este înnăscută
1. Responsabilitatea trebuie aplicată
2. Începeți să-l înveți responsabilitatea devreme
3. Identifică responsabilitățile
4. Setează un exempl pentru copilul tău
5. Predă și antrenează responsabilitatea față de copilul tău
6. Folosește consecințe și recompense pentru a impune răspunderea
7. Spune-i copilului ce vei face diferit

Responsabilitatea nu este înnăscută

Deci, responsabilitatea nu este înnăscută. Și, de asemenea, nu este prea distractivă. Cele mai multe responsabilități sunt consumatoare de timp și plictisitoare pentru un copil. Drept urmare, copiii caută în mod natural entuziasmul și încearcă să stea departe de lucruri plictisitoare precum: "Curăță-ți camera. Fă-ți patul. Pune-ți cărțile deoparte. Fă-ți tema."

Înțelege că este nevoie de multă disciplină și maturitate pentru ca un copil să facă anumite sarcini care nu sunt distractive. Este nevoie de practică. Și este necesar să instruim copilul pentru a fi responsabil și să fie tras la răspundere pentru responsabilitățile sale.

Iată 7 moduri care te vor ajuta să-l înveți pe copil ce este responsabilitatea și să îl îndrume să fie un adult funcțional și independent.

1. Responsabilitatea trebuie aplicată

Părinții uită pur și simplu să predea responsabilitatea? Fiecare părinte pe care l-am cunoscut, indiferent de alte calități pe care le-au avut, știau suficient încât să le spună copiilor să se spele și să se îmbrace, să meargă la școală sau să își curețe camera.

Dar nu este vorba despre rostirea cuvintelor - ci despre modul în care părinții reacționează atunci când copilul lor nu se spală, nu merge la școală. Cu alte cuvinte, părinții nu promovează întotdeauna răspunderea și acesta este defectul. Responsabilitatea trebuie aplicată.

Trebuie să tragi copiii la răspundere pentru faptul că nu își îndeplinesc responsabilitățile. A fi tras la răspundere necesită ca părinții să înrăutățească consecința, iar acel act de a fi tras la răspundere promovează dorința de îndeplinire a responsabilităților data viitoare.

Mulți părinți fie nu își fac copiii responsabili, fie nu urmăresc consecințele odată ce le-au stabilit, ceea ce, la rândul lor, promovează mai multă iresponsabilitate. Încă o dată, copilul află că scuzele, minciunile și justificările sale funcționează pentru el în efortul său de a evita responsabilitatea sau pentru comportamentul său.

De asemenea, învață că lucrurile nu trebuie câștigate și că societatea, așa cum este reprezentată de părinții săi, nu-l va trage la răspundere. Este o lecție nu tocmai bună de învățat.

Așadar, este vital să-i înveți pe copii să fie responsabili și, dacă nu sunt, trebuie să îi tragi la răspundere.

2. Începeți să-l înveți responsabilitatea devreme

Începe să-i asumi responsabilitatea devreme. De exemplu, cere-i copilului tău să-și strângă jucăriile înainte să se culce. Acum, dacă îi este greu să se concentreze asupra acestui lucru pentru că este prea mic, coboară pe podea cu el și ajută-l. Dar nu o face pentru el.

De asemenea, cred că ar trebui să îl faci pe copilul tău să folosească un ceas cu alarmă destul de devreme în viață. O alarmă îl ajută să învețe responsabilitatea setării acesteia pe timp de noapte și apoi să se ridice și să o oprească dimineața. Ceea ce faci este să-l înveți de la o vârstă fragedă că sunt persoane și că au responsabilități.

Ad-Extra3:

3. Identifică responsabilitățile și utilizează un limbaj responsabil

Când copilul îndeplinește o sarcină, spune-i:

„O modalitate frumoasă de a-ți îndeplini responsabilitatea.”
„Îmi place felul în care te-ai ocupat de această responsabilitate.”
„Știi, este responsabilitatea ta să faci asta și îmi place că ai făcut-o.”
„Știi, te răsplătesc pentru că ți-ai îndeplinit responsabilitatea.”

Cu alte cuvinte, cu cât le identifici mai mult, cu atât copilul devine mai conștient de ele. Cred că este esențial pentru ei să înțeleagă că primesc recompensă pentru îndeplinirea responsabilității lor, nu pentru că sunt drăguți.

Cu cât conectezi mai devreme recompensa cu responsabilitate, cu atât mai clar se asociază în mintea copilului.

4. Setează un exempl pentru copilul tău

Ca părinte, trebuie să-ți îndeplinești propriile responsabilități în mod consecvent și să le etichetezi atunci când faci acest lucru. Deci, poți spune:

„Responsabilitatea mea este să merg la muncă și o fac mereu.”

Dacă copilul te întreabă unde mergi, spui: "Mă duc la muncă. Aceasta este responsabilitatea mea." sau „Merg la cumpărături. Aceasta este responsabilitatea mea."

Ideea este că modelezi un comportament corect. Fii un exemplu. Ca părinte, când îi spui copilului tău că vei face ceva, devine responsabilitatea ta să o faci.

Așadar, nu fă promisiuni pe care nu le poți respecta și, atunci când sunt îndeplinite responsabilitățile, nu uita să utilizezi un limbaj care afirmă acest lucru.

5. Predă și antrenează responsabilitatea față de copilul tău

Explică copilului ce înseamnă responsabilitatea. Responsabilitățile sunt ca niște angajamente sau promisiuni - sunt lucrurile pe care trebuie să le faci, lucrurile care sunt treaba ta și lucrurile în care ești implicat, în care alți oameni depind de tine.

Deci, dacă te joci cu jucăriile tale, este responsabilitatea ta să le pui deoparte. Sau, unui copil mai mare, poți spune:

„Dacă îți faci un sandviș pentru tine, este responsabilitatea ta să strângi de pe masă.”

Antrenează-ți copilul să își îndeplinească responsabilitățile. Un antrenor antrenează în loc să critice.

În același mod, cred că este important să îi instruim pe copii cu privire la responsabilitățile lor. Critica are un loc în viață, dar în această situație cu copiii, îi face defensivi.

6. Folosește consecințe și recompense pentru a impune răspunderea

Responsabilitatea ar trebui să fie asociată atât cu recompense, cât și cu consecințe. Spune-i copilului tău:

„Aceasta este recompensa ta pentru că îți faci sarcinile de școlar.”
„Aceasta este recompensa ta pentru că ți-ai menținut camera îngrijită toată ziua.”
„Primești această recompensă pentru că ai curățat mașina.”

Și în același mod:

„Aceasta este consecința faptului că nu ți-ai termina temele.”
„Aceasta este consecința faptului că nu ți-ai făcut treburile în această dimineață.”
„Aceasta este consecința faptului că nu ți-ai făcut curat în cameră”.

Uneori este util ca părinții să stea cu copiii lor și să întocmească o listă de consecințe. Cum îl poți trage la răspundere pe copil? Ce poate fi o consecință eficientă? Poți să-i reții lucruri precum electronicele sau să-i atribui sarcini suplimentare.

În același timp, vino cu o listă de recompense. Recompensele nu ar trebui să presupună doar cheltuirea banilor sau cumpărarea unor lucruri. Îi place copilului să facă plimbări, să meargă în parc sau poate pe plajă? Atunci:

„Știi, ai făcut treburile bine azi. O să mergem în parc”.

Și asta este recompensa. Recompensele nu trebuie să fie scumpe - trebuie doar să-ți folosești imaginația.

7. Spune-i copilului ce vei face diferit

Când un părinte decide că va începe să folosească mai multe limbaje de responsabilitate și consecințe atunci când vorbește cu copilul, ar trebui să se așeze și să afirme clar acest fapt. Într-un moment calm, spune-i copilului:

„De acum înainte, voi începe să-ți arăt cum ne îndeplinim fiecare responsabilitățile. În acest fel, vei avea o idee mai clară despre câte responsabilități îmi îndeplinesc și de ce cred că este important."

Discută de ce îndeplinirea responsabilităților este importantă pentru succesul în viață. Oamenii care nu își îndeplinesc responsabilitățile nu au succes.

Ce înseamnă „a nu avea succes”? Ei bine, pentru adulți, ar putea însemna o serie de lucruri. Dar când vorbești cu un adolescent sau cu un copil de școală gimnazială, faptul că nu ai succes înseamnă că nu vor putea ieși sau nu vor cumpăra acel nou joc. Dacă nu ai succes înseamnă că nu vor avea propria mașină sau haine frumoase. Cu alte cuvinte:

„Toate lucrurile pe care le cumpăr pentru tine ca părinte, va trebui să le obții tu cândva. Și pentru a face acest lucru, va trebui să poți îndeplini responsabilitățile la fel ca mine. Și dacă nu mi-aș îndeplini responsabilitățile de a merge la muncă și de a face o treabă bună, nu aș fi în măsură să cumpăr acele lucruri".

E nevoie de o discuție simplă, directă, care progresează de la „de aceea responsabilitățile sunt importante” la „iată ce se va întâmpla dacă-ți îndeplinești sau nu responsabilitățile”.

Concluzie:

Învățarea modului de îndeplinire a responsabilităților este una dintre cele mai importante abilități pe care copiii le pot învăța când sunt mici. Pe măsură ce cresc, vor avea o înțelegere aprofundată a relației dintre responsabilități, consecințe și recompense. Dar niciodată nu este prea târziu pentru a învăța. Copiii care nu învață să-și îndeplinească responsabilitățile la o vârstă fragedă, vor învăța la orice vârstă părinții se pregătesc să-i învețe.

Când copiii își dezvoltă responsabilitatea personală, aceasta le oferă cele mai mari șanse de a evita multe dintre capcanele vieții. Îi face mai capabili să facă față problemelor inevitabile care apar în viață, mai ales pe măsură ce cresc.

Atunci când ești copil, cineva va spune întotdeauna:

„Nu ți-ai făcut patul. Nu ți-ai terminat temele. De ce nu ai plimbat câinele?”

Dar crede-mă, ca adult, cineva spune și:

„De ce conduceai atât de repede? Ai întârziat la serviciu! De ce nu i-ai luat pe copii de la școală? Am crezut că o să te oprești după lapte în drum spre casă.”

Unii spun că ar trebui să te aștepți ca copilul tău să acționeze responsabil din instinct. Dar eu zic că ar trebui să-i ceri asta, chiar să o ceri. Învață-l și antrenează-l. Fii atent la modul de a-i impune răspunderea. Este o parte a maturizării și este o componentă esențială a învățării despre cum să funcționeze într-o lume din ce în ce mai complexă și mai exigentă.

Educația timpurie a copiilor: stadii, principii și metode

Parintii aud tot mai des despre educatia timpurie a copilului, fara sa inteleaga pe deplin semnificatia si 'greutatea' acestui concept.

Definitia educatiei timpurii cuprinde un set de strategii educationale concepute special pentru copiii cu varste de pana in 8 ani. Exista, de asemenea, o subdiviziune a educatiei timpurii din copilarie care se concentreaza asupra dezvoltarii de la nastere pana la varsta de 2 ani. Exista o mare dezbatere in acest domeniu privind daca aceasta subdiviziune constituie sau nu o ingrijire sau o educatie. Citeste in continuare care sunt stadiile, principiile si metodele educatiei timpurii.

Meseria de parinte si oxitocina, molecula dragostei: cum, cat si cum se produce

De ce unele persoane isi indeplinesc rolul de parinte mai bine decat altele? Se pare ca unele femei si unii barbati au mai multi hormoni “iubareti” decat altii. Oxitocina este cunoscuta sub numele de “hormonul de imbratisari”. Oxitocina face ca atat femeile, cat si barbatii sa fie parinti mai buni si, de asemenea, ii face sa fie persoane iubitoare, in general.

Oxitocina este molecula dragostei

Oamenii de stiinta stiau de zeci de ani ca animalele cu un nivel scazut de oxitocina prezinta dificultati in a-si gasi partenerul, in a-si alinta si a-si ingriji puii catelus, insa pana in ultimul deceniu nu au fost efectuate multe cercetari care sa vizeze parentingul uman si oxitocina citeste mai departe despre molecula dragostei aici.

Parentingul pozitiv: ce este si de este mai bun decat parentingul traditional

Ce este parentingul pozitiv si de ce este mai bun acest gen de educatie decat cel pe care l-au practicat parintii nostri? Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plaseaza central copilul si il trateaza ca pe o personalitate unica.

Expertii in educatia moderna a copilului sunt de parere ca aceasta abordare este pozitiva pentru dezvoltarea personalitatii sale.

De fapt, acest gen de educatie deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i inteligenta, creativitatea si increderea in sine citeste mai departe despre parentingul pozitiv si de este mai bun decat parentingul traditional.