Imi iubesc copilul INDIFERENT de alegerile sale. Despre libertatea de a alege o rochie sau de ce baietii n-ar avea voie sa poarte haine de fete - confesiunile unei mame

TEMA: Dezvoltarea copilului intre 4-12 ani | 0 | 7/1/2024

Am gemeni - el e Leon si ea e Katerina. Nu i-am încurajat pe copiii mei să poarte roz sau albastru. Pur și simplu am cumpărat haine în toate culorile și i-am lăsat să aleagă ce vor să poarte.

Când mergeam la cumpărături pentru pantofi, faceam la fel. Nu am ales ce credeam că li se potrivește, dar i-am lăsat să aleagă. Am învățat foarte devreme că, dacă nu au un cuvânt de spus în ce încălțăminte ar trebui să poarte, pur și simplu nu le-ar purta și, sincer, nu eram pregătită să risipesc bani pe ceva care nu s-ar purta niciodată.

Până pe la patru ani și jumătate, fiului meu îi plăcea să poarte rochii. I-a plăcut libertatea pe care o simțea în rochii și, de asemenea, iî plăcea atunci când oamenii îi spuneau ce rochie superbă are. Ceva ce rar i se spunea când era într-o pereche de pantaloni...

vei citi:
O ținută mai „potrivită” de gen
Copiii mei au ales cu ce să se îmbrace
Leon a ales invariabil pantofi roz, strălucitori
Dar mie mi-a păsat ce cred oamenii
Este copilul meu. Și îl iubesc.
Confuzia de identitate sexuală în copilărie

O ținută mai „potrivită” de gen

„Mami, au spus că avem rochii frumoase!”, îmi spunea fiul meu încântat în timp ce el și Katerina, sora lui geamănă, alergau în fața mea pe stradă.

Nu-mi amintesc exact când Leon început să poarte rochii. Îmi amintesc că mă întrebam totusi uneori - dacă ar trebui să-l încurajez să aleagă o ținută diferită - sau, mai precis, o ținută mai „potrivită” de gen. Dar am anulat gândul știind că este propria mea condiționare și propriile mele temeri de a mă încadra.

De când erau mici, copiii mei au ales cu ce să se îmbrace

Nu i-am încurajat pe copiii mei să poarte roz sau albastru. Pur și simplu am cumpărat haine în toate culorile și i-am lăsat să aleagă ce vor să poarte. Nici nu am cumpărat rochii la început, preferând practicabilitatea pantalonilor de trening, deoarece ne-am petrecut majoritatea zilelor în parc. Singurele rochii pe care le-am avut au fost cele pe care alții le-au cumpărat pentru Katerina.

Când mergeam la cumpărături pentru pantofi, eram la fel. Nu am ales ce credeam că li se potrivește, dar i-am lăsat să aleagă. Am învățat foarte devreme că, dacă nu au un cuvânt de spus în ce încălțăminte ar trebui să poarte, pur și simplu nu le-ar purta și, sincer, nu eram pregătită să risipesc bani pe ceva care nu s-ar purta niciodată.

Leon a ales invariabil pantofi roz, strălucitori

Katerina avea tendința de a prefera movul sau albastrul. Pantofii de „băieți” erau fie maro, bej, verde închis sau bleumarin. Nu mă mir că fiul meu și-a întors nasul de la ei. Erau plictisitori.

Raționamentul meu inițial pentru a-i lăsa să facă atât de multe alegeri de îmbrăcăminte a fost pentru deoarece m-am gândit că, dacă ar învăța cum să facă alegeri de la o vârstă fragedă, acest lucru i-ar putea ajuta cu alegerile din viitor.

Când Leon avea trei ani, unele persoane au inceput sa ii spună că este fată. Faptul că avea părul lung, purtat deseori în cozi sau în împletituri ca soara lui, nu a ajutat. Katerina purta adesea pantaloni scurți sau pantaloni și astfel a fost numită băiat... Abia când oamenii le-au observat comportamentul, mă întrebau dacă Leon era băiat și Katerina fată. „Ah, așa credeam”, râdeu. „Are energia unui băiat. Clar."

O prietenă apropiată care avea gemeni băiat / fată, dar cu patru luni mai mici decât cei doi ai mei, a încercat să-l determine pe fiul ei să poarte și el rochii. „Joseph, ești sigur că nu vrei să porți o rochie ca Leon?”

Când Joseph refuza, ea se întorcea spre mine și îmi spunea: „Cred că este atât de grozav că Leon poartă rochii și că nu-ți pasă ce cred oamenii...”

Ad-Extra3:

Dar mie mi-a păsat ce cred oamenii

Dar mie mi-a păsat ce cred oamenii, pentru că am fost întotdeauna destul de intimidată de alți oameni. Pur și simplu nu mi-am lăsat nesiguranțele să mă influențeze. Odată, am fost în vacanță și o doamnă mi-a spus că nu este corect ce fac și că îl voi transforma într-un ... Dar nu a reușit să-și termine sentința. Îl transformăm în ce, voiam să știu?

O altă doamnă mi-a sugerat să-l duc la un doctor, deoarece a purta rochii nu era normal pentru un băiat. Un al treilea mi-a spus că ar trebui să-l tund scurt. Și odată, am fost la cumpărături de pantofi, iar soțului meu și cu mine ni s-a spus că nu este corect să lăsăm un băiat să poarte sandale de fete... M-au deranjat aceste remarci.

Este copilul meu. Și îl iubesc. Indiferent de situație

Astfel de comentarii au fost făcute întotdeauna în fața fiului meu, dar el nu a putut înțelege ceea ce oamenii spuneau. Cu toate acestea, el le putea prelua energia negativă și se retrăgea. Odată a mormăit: „Nu-mi place de ea!”.

Undeva între vârsta de patru ani jumătate și cinci, Leon a încetat să mai poarte rochii și acum preferă să poarte ținute Batman și Spider-Man. Sunt ușurată, dar numai din cauza rănii imaginate de care mă temeam că ar fi putut suferi și a potențialului meu inept de a-l ajuta să se descurce într-un mod care să-i permită totuși să fie fidel cu el însuși.

Uneori Leon încă mai poartă rochii și am observat că îi plac rochiile care seamănă mai mult cu o tunică. Cred că acest lucru are mai mult de-a face cu confortul decât cu dorința de a purta o rochie, deși, personal, nu-mi pasă în niciun fel. Nici nu-mi pasă care va fi orientarea sa sexuală sau alegerea hainelor când va crește. La sfârșitul zilei, Leon este copilul meu. Și îl iubesc. Indiferent de situație.

Confuzia de identitate sexuală în copilărie

Fetita ta refuza sa poarte rochite si detesta papusile si culoarea roz, in schimb prefera sa alerge mereu cu baietii? Baietelul tau este innebunit sa-ti incalte pantofii cu toc si sa se imbrace cu fustele surorii sale sau sa se joace cu rujurile si cu bijuteriile tale?

Atunci este posibil, dar nu obligatoriu, ca micutul tau sa se confrunte cu o confuzie de identitate sexuala care, cel mai probabil, te va alarma. Mai departe>>

Ad-Extra3: