Povestea nașterii noastre nu e uimitoare dar este plină de dragoste, iubire și ințelegere
Fiecare nastere a unui bebe are povestea ei! Putem spune ca o poveste este mai banala decat cealalta? Mai ales cand la finalul ei aduci pe lume un pui de om? Indiferent cum ai născut, tocmai ai adus pe lume o ființă umană! Lumea ar trebui să fie îngenuncheată la picioarele tale!
Momentul nașterii este rafinat si special. Durerea și bucuria se contopesc in acest moment. Indiferent cat de lung este travaliul, amintirea nasterii ramane un moment de bucurie pe care il povestim copiilor noștri cu o recunoștință pe care nu o înțeleg, pana nu devin si ei parinti. Nici o nastere nu este banala!
Iata mai jos doua povesti de nastere, povestite de mamica. Din ambele desprindem bucuria si recunostinta! "Esti un copil atat de dulce, un adevarat balsam pentru suflet"
Povestea noastra nu e uimitoare dar este plina de dragoste, iubire si intelegere
Pe Maia ne-am dorit-o mult, am facut regulat teste de ovulatie, sa stiu cand sunt fertila, sa ne punem pe treaba serios :) Nu stiu cat au fost foarte bune, radea sotul meu de mine ca sunt "femeia fara ovulatie" .
Am stiut ca sunt insarcinata cand m-am trezit in miezul noptii cu o durere de burta insuportabila.
Ma gandeam in sinea mea, pentru ca era ziua in care trebuia sa imi vina ciclu: ori o sa am o hemoragie de toata frumusetea ori sunt gravida! Atat de tare ma durea. Dar slava Domnului cel Bun, eram gravida. Mi-am facut testul chiar in noaptea aceea si a iesit pozitiv! L-am aratat sotului, nu m-a crezut pentru ca liniuta a doua nu era foarte vizibila.Am repetat testul la cateva zile, am facut unul din acela digital si am vazut "pregnant 2-3". Fericire mare, mi-am dorit mult un copil si mi l-a dat Dumnezeu.
Am avut la 5 saptamani o sangerare cauzata de un hematom si am avut amenintare de avort cu repaos la pat 2 saptamani, dar au trecut si dupa acest hop am avut o sarcina usoara si minunata.
Nu am avut greturi, nu am avut ameteli, am poftit doar fructe .Au fost 39 de saptamani frumoase care s-au incheiat cu 18 ore de travaliu si o fetita de 3070g superba si sanatoasa (nota9). Fetita a fost cu mine de cand am nascut-o, doar 5 minute mi-au luat-o moasele sa o curete . Tati a fost langa mine de la inceput si este si acum, si ne iubeste, pe amandoua!
Povestea noastra nu e uimitoare dar este plina de dragoste, iubire si intelegere!
Copilul ajunge pt parintii sai, dupa educatia pe care o capata: rasplata sau pedeapsa. -Jean Jaques Rousseau
Atunci am intrat in stare de soc, am zis da, insa toate s-au derulat ca intr-un film, parca nu mi se intampla mie
Trecuse deja ziua de 28 Ianuarie, cand se implineau cele 40 de saptamani de sarcina dupa calculul medical. Pe 31 noaptea, ma trezesc in miez de noapte cu o usoara sangerare. O sun pe doctorita si imi spune sa ma duc de urgenta la spital. Daaaa… urgenta si nu prea ca trebuia intai sa aducem bona ca sa am cu cine sa ii las pe fratiorii tai. A facut tati un pic de raliu pana la maternitate, insa am ajuns cu bine. Deja se simteau oaresce contractii mai dese. M-a pus la monitor sa vedem daca sunt contractii adevarate. Inca nu erau adevarate, insa eu nu ma simteam prea ok. Am stat de vorba cu doctorita si m-a intrebat daca vreau sa facem cezariana sau sa mai astept. Data fiind sangerarea, recomandarea era de cezariana imediata. Atunci am intrat in stare de soc, am zis da, insa toate s-au derulat ca intr-un film, parca nu mi se intampla mie. Pregatirea pre-operatorie, anestezia, toate parca se intamplau altcuiva. Tati a cerut voie si l-au lasat in sala de operatie, se uita ca la o ora de practica sa vada cum decurge operatiaJ)
La ora 5 ai venit pe lume tu, minune mica si dulce. Am simtit cum se opinteste d-na doctor, cum se chinuie sa te scoata cu grija din locul cald care te adapostise pentru 9 luni… si ti-am auzit glasciorul dulce… Mi te-au pus pe piept mic, cald si perfect, un copil cu adevarat de nota 10J Te-am mirosit, te-am sarutat si am simtit cum intreaga lume e mai frumoasa…
Cat am stat la reanimare, am trecut prin tot felul de stari… eram obosita, amortita, imi era ciuda pe mine ca nu reusisem sa nasc natural – drept urmare eram captiva in pat pentru cateva ore in loc sa fiu cu tine in brate, pe de alt aparte eram usurata ca a ai venit cu bine pe lume… Dupa vreo 6 ore m-au dus in salon unde am mai stat un pic si i-am rugat sa te aduca… si sa nu te mai iaJ Erai atat de mic, atat de ciufulit – asistentele iti spuneau „Aricel“- atat de dulce…
A doua zi au venit sa te cunoasca fratiorii tai. Imi amintesc cum au intrat in salon, sfiosi si nelinistiti – nu stiau mititeii ce ii asteapta. I-am strans in brate, cu toata dragostea mea sa simta ca locul lor in inima mea e acelasi, ca inima mea e mai mare si cu si mai multa dragoste… Insa stateau pe marginea canapelei, stingheri, au inteles atunci ca incepe un nou capitol. Cand te-am luat in brate si te-am dus langa ei, au inceput sa zambeasca fericiti, si sa ceara, care mai de care, sa te ia in brateJ Am amanat un pic momentul asta pentru cand urma sa ajungem acasa. Fiecare isi dadea cu parerea cu cine semeni mai multJ
Nu am stat in maternitate decat 2 zile din cele 3 programate, nu mai aveam rabdare sa ajung acasa, sa dormim in patul nostru, sa incepem un nou capitol in familia noastra frumoasa.
Ca bebelus ai fost o minune de copil, saten cu ochii verzi, cuminte si mancacios.
Esti un copil atat de dulce, un adevarat balsam pentru suflet.
Sa nu uiti niciodata, scumpul meu: TU si surioara ta, Alexandra si fratiorul tau, Alex, ati fost si sunteti cei mai doriti si cei mai iubiti copii din lume!
Lucruri Utile despre nastere
Nasterea - Recomandari
Unde nasc? Cu cine?
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII