O inima de aur

Tema: Comunitate | 1 | 24/3/2011

O inima de aur

O zi insorita, mancarea calda pregatita de mama si o carte buna au fost multele si mult pretuitele bucurii ale copilariei mele. Copii si carti, carti si copii, iata un cliseu atat de familiar noua incat il trecem zilnic cu vederea.

O zi insorita, mancarea calda pregatita de mama si o carte buna au fost multele si mult pretuitele bucurii ale copilariei mele. Copii si carti, carti si copii, iata un cliseu atat de familiar noua incat il trecem zilnic cu vederea; banal, cotidian si deloc spectaculos nu are darul de a ne smulge din ritmul alert in care suntem angrenati, zi de zi, saptamana dupa saptamana. Uneori oprim intr-o librarie pentru achizitionarea ultimelor recomandari ale invatatoarei sau pentru un cadou, urmand logica intrebarii clasice: ce cadou poate fi mai potrivit decat o carte? Pentru copilul nostru, al prietenilor, al cumnatului sau verisoarei, de aniversare sau de onomastica, de mos Nicolae sau de sfarsit de an scolar, o carte ne salveaza poate lipsa de imaginatie si timp, luand forma unei atentii de nerefuzat.

Dar oare cat de obisnuit este acest lucru pentru unii copii? Cat de des primesc unii copii carti, cadouri si nu in ultimul rand atentie? Stim ca exista copii pentru care viata reala nu e simpla si oricat ne chinuim s-o uitam, sa ascundem, sa impingem undeva in fundal aceasta realitate, ea razbate, e persistenta si isi striga nevoia de actiune, de raspuns.

Imi place desprecopii. Imi place atitudinea care razbate. Imi place ca oamenii desprecopii nu se dezmint, nu renunta si nu uita. Au si o anume generozitate, speciala, e generozitatea oamenilor care-ti dau nu numai un peste, dar si o intreaga undita. E generozitatea celor responsabili, celor care fac lucrurile in mod serios si se asteapta la aceeasi seriozitate. Despre acest lucru m-am convins inca o data atunci cand ne-am organizat pentru actiunea “Craciun cu suflet romanesc”. A fost prima data cand ne-am indreptat atentia nu numai catre copiii defavorizati din Romania ci catre un grup de copii din Republica Moldova, carora am vrut sa le oferim bucuria unei carti si a unei priviri optimiste.

Scoala internat speciala pentru copii cu deficiente locomotorii, Ialoveni, str. stefan cel Mare, 4, jud. Chisinau are 79 de copii inscrisi, majoritatea cu dizabilitati locomotorii. O parte din ei, desi nu au handicap locomotor, au retard de dezvoltare mintala si nu pot indeplini decat sarcini foarte simple. Majoritatea copiilor au fost trimisi la aceasta scoala din cauza saraciei si din imposibilitatea de a le asigura scolarizare adecvata in satele lor natale. O parte sunt orfani si practic nu mai au pe nimeni din familie care sa ii primeasca. Ei nu se pot deplasa usor, merg folosind carjele sau caruciorele si in unele cazuri i-am vazut cum se aduceau unii pe altii, impingand caruciorul si sprijinindu-se de mese. Cumva si-au impartit sarcinile, cei fizic sanatosi ii ajuta pe cei cu handicap locomotor si invers. Centrul de copii este casa lor, aici au profesori, au mancare, caldura, au pe cineva care le organizeaza viata. Cand termina scoala pentru unii e o adevarat drama deoarece este foarte greu sa gaseasca ceva de lucru.

Pentru acesti copii, membrii DC s-au mobilizat ca-ntotdeauna. Carti dulciuri si fructe au fost cumparate din banii donati. Initial s-a dorit a fi un cadou de Craciun, dar cum in Moldova Craciunul se sarbatoreste pe stil vechi, cadourile au fost inmanate imediat dupa vacanta copiilor, luni 17 ianuarie 2011.

Am fost 79 de carti si seturi de carioci achizitionate de la casa de distributie “ProNoi” din Chisinau, 30 de tip enciclopedie pentru copiii mai mari, restul carti de povesti pentru copiii mai mici sau pentru cei cu dificultati de citire. Au fost cumparate dulciuri si fructe din Metro Chisinau si am avut nesperatul noroc de a nimeri o promotie la sampoane si pasta de dinti cu periuta, astfel fiecare copil a primit si o punga cu produse de ingrijire personala.

Directoarea centrului si profesorii ne-au intampinat in sala de mese si am putut sa ii vedem pe copii cum veneau zambind, asteptand cu emotie sa-si primeasca cadoul, foindu-se in banci si soptind intre ei. Pur si simplu nu le venea sa creada ca niste parinti, de undeva din Romania, total necunoscuti pentru ei, fara nici o obligatie fata de ei, au facut acest efort si le-u adus o carte. Chiar si profesorii erau surprinsi si ne-au multumit de multe ori in numele copiilor. Nu am cuvinte sa va descriu bucuria lor, curiozitatea fata de carti, cum le rasfoiau, cum se intrebau unul pe altul “dar tu ce carte ai primit?” Nu pot sa spun mai multe, chiar si acum ma emotionez cand imi aduc aminte. Ma gandeam cat de mult apreciaza copiii aceste gesturi care n-ar trebui sa fie evenimente ocazionale pentru ei, ci normalitatea. Din pacate nu toti sunt norocosi, si trebuie sa ne gandim si la cei ce nu au fost favorizati de soarta. Sunt onorata ca am putut sa fac asta si multumesc sincer tuturor celor care au participat si care m-au sustinut. E o mare responsabilitate sa promiti ceva unui copil, noi ne-am indeplinit promisiunile fata de 79!

Comunitate,
Ajutor Umanitar
Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.