Hemoragia postpartum: Am crezut că voi muri - sau povestea reală și infricoșătoare a unei mamici

TEMA: Recuperarea mamei dupa nastere | 0 | 14/4/2024

Hemoragia postpartum - Am crezut ca voi muri - sau povestea reala si infricosatoare a unei mamici

La opt zile după naștere, această mămică aproape a murit din cauza hemoragiei postpartum - o pierdere excesivă de sânge care poate apărea în primele 24 de ore și până la 12 săptămâni după naștere. Se estimează că în fiecare an, aproximativ 500.000 de femei mor din cauza acestei afecțiuni, iar aproximativ 1-5% din nașteri rezultă în hemoragie postpartum, provocând situații grave și mortalitate maternă.

Hemoragia postpartum poate surveni chiar dacă o femeie a avut o sarcină și naștere ușoare. Ca pacientă, după ce naști, nu permite niciodată ca preocupările tale să fie ignorate de către medic. Întotdeauna ai încredere în instinctul tău și insistă atunci când simți că ceva nu este în regulă.

- vei citi:
Hemoragia postpartum este principala cauză a decesului matern la nivel mondial
Povestea lui Ashley despre hemoragia postpartum
Ceva nu e în regula cu mine
Sună la SALVARE
Nu, nu sunt bine
Doar fă-o, dă-mi hârtiile
Am stat două săptămâni la terapie intensivă
Ce trebuie să știe femeile despre Hemoragia postpartum

Hemoragia postpartum este principala cauză a decesului matern la nivel mondial

Hemoragia postpartum este definită ca o pierdere de sânge postpartum (dupa nastere) de 500 ml sau mai mult în cazul nașterii vaginale și în jur de 1500 ml după o cezariană. Hemoragia postpartum (PPH) care se întâmplă de obicei în primele 24 de ore după naștere se numește hemoragie primară postpartum.

Dacă sângerarea vaginală excesivă continuă între 24 de ore și 12 săptămâni de la naștere, atunci se numește hemoragie secundară postpartum.

Majoritatea cazurilor de Hemoragie postpartum apar atunci când, după nașterea placentei, uterul nu reușește să se contracteze suficient pentru a comprima vasele de sânge, unde a fost atașată placenta. Acest lucru duce la sângerări necontrolate, scăderea tensiunii arteriale și creșterea ritmului cardiac.

Deși Hemoragia postpartum afectează 3 până la 5% din proaspetele mame, nu toate spitalele au proceduri specifice pentru gestionarea hemoragiilor obstetricale. Se estimează că în fiecare an, aproximativ 500.000 de femei mor din cauza acestei afecțiuni și aproximativ 1-5% din nașteri se termină în hemoragie postpartum, provocând morbiditate și mortalitate maternă.

In continuare - o tanara mamica din SUA, Ashley - pledează pentru ca gravidele și medicii să primească mai multă educație/informație despre hemoragia postpartum.

Povestea lui Ashley despre hemoragia postpartum

Fiul meu, Carter, s-a născut pe 18 iulie 2017. Sarcina a fost destul de ușoară. Eram sănătoasă, deși am fost clasificată la sarcină cu risc ridicat din cauza câtorva afecțiuni medicale existente. În afară de câteva episoade de leșin, care s-au dovedit a fi importante mai târziu, totul a fost normal.

În ziua nașterii, am fost indusă la 9:30 am. Am avut epidurala la 10:05 a.m. (slavă Domnului!), iar Carter a sosit la 19:47.

După naștere, asistentele m-au verificat în mod regulat și mi-au împins stomacul pentru a elibera sânge din uter. În ultima zi, asistenta nu a mai masat atât de mult. Nu m-am gândit prea mult la asta - am avut încredere că știe ce este mai bine și am fost concentrată pe copil.

Ne-am dus acasă când Carter avea trei zile. Sângeram încă, ceea ce se presupune că era normal. Pierderea tipică de sânge pentru o naștere vaginală este de 500 ml; pentru o operație cezariană, este de 1.000 ml. Spitalul la care am născut nu mi-a dat acest context. Și sincer, ar fi dificil să măsoare pierderile de sânge acasă... Cu alte cuvinte, nu știam că pierd prea mult sânge.

Citeste si - Lohiile dupa nastere: ce sunt, cum evolueaza si ce trebuie de stiut

Ceva nu e în regula cu mine

Cinci zile mai târziu am început să mă simt... ciudat. Nu voi uita niciodată ziua aceea. Mi-am pierdut pofta de mâncare și am avut un sentiment de neclintit că ceva rău urma să se întâmple.

În timp ce-l priveam pe Bryan (soțul meu) și pe câinele nostru în curte, m-a cuprins un val de anxietate. Voi muri. Ceva nu e în regulă cu mine.

Senzația îngrozitoare nu s-a potolit până seara, iar Bryan m-a dus la un spital de urgență lângă casa noastră (nu la spitalul la care născusem). Am stat în urgență timp de 8 ore istovitoare. Deși i-am spus medicului că am născut recent, el nu mi-a făcut un examen pelvian. În schimb, mi-a sugerat că sunt o mamă copleșită de oboseală și m-a trimis acasă.

Întreaga experiență a fost frustrantă. Am decis să cer o a doua opinie.

M-am dus la obstetrician a doua zi, dar medicul meu obișnuit era plecat. Medicul de gardă m-a examinat și a spus că nu a găsit nimic în neregulă. Apoi m-a întrebat dacă „sângeram suficient”. De parcă ar fi trebuit să știu...

Acest doctor mi-a mai spus că probabil sunt doar emoțiile mele. Mi-a sugerat să mă întorc și să merg la medicul meu obișnuit săptămâna următoare. În acel moment, am început să mă întreb. Doi medici mi-au spus că nu e nimic în neregulă. Poate sunt doar obosită. Poate o pierd.

Ad-Extra3:

Sună la SALVARE!

În noaptea următoare, după o altă încercare nereușită de a mă face să mănânc, am încercat să mă relaxez și să mă uit la un film cu mama mea. Deodată am simțit ceva masiv între picioare. M-am repezit la baie și am descoperit un cheag de sânge de mărimea unui ananas în pantaloni.

Șocul s-a instalat când am chemat-o pe mama. Cu ochii mari, am bombănit: „Ce fac?”

Am sunat la medicul meu obstetrician. Era după program, așa că o asistentă mi-a răspuns. Am explicat frenetic ce nu era în regulă și mi-a spus să sun înapoi în 30 de minute dacă sângerarea nu se oprește.

Am spus: „Absolut nu. Sună-l pe doctor meu acum și sună-mă înapoi. " Asistenta nu și-a dat seama cât de rea era situația. Aparent, nici medicul de gardă, care mi-a sugerat să mă culc și să văd dacă pierderea de sânge se va reduce. În caz contrar, a spus el, sunați la 911.

Bryan fusese la sală și a ajuns acasă într-o oră. Încă mai sângeram. A sărit repede la duș și ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost că mă ridic pentru a merge la baie. Când Bryan a ieșit din duș, m-a găsit pe podea înconjurată de suficient sânge pentru a umple o pungă de perfuzie. După un moment mi-am, apoi l-am privit și m-am bâlbâit: „Sună la 911”.

Când m-am trezit, opt medici de la urgență mă înconjurau. M-au împachetat cu scutece masive și m-au băgat în ambulanță. Mi-au dat un medicament care poate opri sângerarea atunci când oamenii sunt împușcați. Nu a funcționat. Tensiunea mea scădea. „Am nevoie să vorbești cu mine, Ashley”, a spus un medic. „Nu trebuie să adormi.”

Nu, nu sunt bine

Sângele a ieșit din corpul meu când m-au transferat la urgențe. Un medic a fost primul care a spus cuvintele „hemoragie postpartum”. Apoi a spus: „Asta i s-a întâmplat și soției mele. A fost bine, și tu vei fi bine.”

Îmi amintesc că m-am gândit: „Nu, nu sunt bine”. Avea intenții bune, dar părea prea dezinvolt în timp ce eu sângeram în fața lui.

M-au repezit în camera de traume unde asistentele mă înconjurau, făcându-mi o transfuzie de sânge și conectându-mă la monitoare. Obstetricianul care participa părea epuizat. A făcut o ecografie vaginală, a verificat că am hemoragie și a repetat că aș fi bine.

Odată ce am fost oarecum stabilă, m-au mutat la secția de terapie intensivă. Am petrecut noaptea primind sânge. Nimeni nu părea să înțeleagă gravitatea situației.

Doar fă-o, dă-mi hârtiile - histerectomia este singura opțiune

În dimineața următoare, mi-au dat 19 pungi de sânge, 4 pungi de plasmă și 4 pungi de trombocite. Grupa mea de sânge este O negativ și rezerva spitalului scăzuse. Deci, îmi dădeau diferite combinații de sânge... Eram o epavă.

Când obstetricianul a revenit, a fost șocat de starea mea. Stătea în hol, vorbind cu Bryan și mama mea, care plângeau amândoi. Înainte să intre, aveam senzația că histerectomia este singura opțiune de a-mi salva viața.

Obstetricianul a venit la patul meu, agitat și lăcrimând. Când a început să vorbească, l-am întrerupt. „Doar fă-o - dă-mi hârtiile. Nici măcar nu voi vorbi cu soțul meu despre asta." Apoi i-am spus să fie calm. „Nu mă poți opera dacă ești nervos”.

Mi-au făcut histerectomie la scurt timp după aceea. Când m-am trezit, am aflat că pierderea masivă de sânge mi-a afectat rinichii și că va trebui să merg la dializă. De asemenea, inima mea nu funcționa bine.

Citeste si - Histerectomia: ce trebuie sa stii neaparat

Am stat două săptămâni la terapie intensivă

Rinichii și-au revenit după mai mult de două săptămâni de dializă și am făcut mai mult de două luni de terapie fizică pentru a-mi recâștiga forța. De asemenea, am fost diagnosticată cu tulburare de stres post-traumatic.

Cu toate acestea, trauma care aproape m-a ucis ar fi putut să-mi fi salvat viața. Vă amintiți leșinul precoce al sarcinii pe care l-am menționat? Se pare că am avut o afecțiune cardiacă care nu era legată de hemoragie și a trebuit să iau un stimulator cardiac. Cardiologul meu a spus că dacă aș fi putut să concep din nou, probabil că inima mea ar fi eșuat în timpul celei de-a doua sarcini.

Ce trebuie să știe femeile despre Hemoragia postpartum

Conversațiile dure sunt importante. Medicii trebuie să fie realiști și sinceri cu privire la riscurile potențiale implicate de naștere. Trebuie să rămână calmi și să acționeze rapid pentru a obține o îngrijire adecvată în caz de urgență.

Și trebuie să ne amintim de ramificațiile pe termen lung ale acestor experiențe. Medicii au grijă de pacienți pentru o perioadă scurtă de timp, dar traumele pot afecta femeile pentru tot restul vieții.

Hemoragia postpartum se poate întâmpla chiar dacă o femeie a avut sarcini și nașteri ușoare în trecut. Ca pacientă, dupa ce nasti - nu permite niciodată unui medic să nu ia în considerare ingrijorarile pe care le ai. Întotdeauna ai încredere în instinct și insistă când știi că ceva nu este în regulă.

După nastere: Iata ce se intampla cu corpul tau mamico si la ce trebuie sa te astepti

Dupa nastere, fiecare mamica ar trebui sa se simta ca intr-un nor roz de de fericire. In mare parte, asa te simti - ai un sentiment urias de fericire si de eliberare mentala. Cu siguranta ai avut o serie de temeri inaintea nasterii iar acum, ca totul s-a terminat cu bine, rasufli usurata. Dar, sa nu uitam si de epuizare, si de hemoragia postpartum, de vindecarea ranilor, fie ca e de la epiziotomie, fie de la taietura cezarianei. Iata ce se intampla cu corpul unei mamici, imediat dupa nasterea bebelusului.