Copiii au dreptul la copilărie și nu trebuie să le grăbim maturizarea - iată de ce

TEMA: Copilarie | 0 | 6/9/2024

Copiii au dreptul la copilarie si nu trebuie sa le grabim maturizarea - iata de ce

Iti aduci aminte de copilarie? Nu ar fi frumos dacă am putea fi din nou copii - fără tot stresul și presiunea de a reuși?

Cultura actuală pune accentul pe succes iar copiii sunt presați zilnic pentru a crește mai repede. Copiii sunt presați să învețe să citească și să numere chiar înainte de a putea merge; să-i depășească pe ceilalți copii din clasa lor de la grădiniță; să fie competitivi, productivi și disciplinați. Această copilărie grăbită creează stres nejustificat, pe care mulți psihologi îl consideră că poate avea efecte devastatoare.

Copiii noștri sunt supuși unui stres pe care noi părintii de azi nu l-am avut...

- vei citi:
Copiii sunt presați zilnic pentru a crește prea repede
Copiii care suferă de stresul maturității vor prezenta și afecțiunile maturității
Mulți părinți caută să creeze „super copii”
Cum evităm să ne grăbim copiii până în copilărie?

Copiii sunt presați zilnic pentru a crește prea repede

Într-o cultură care pune accentul pe succes, copiii sunt presați zilnic pentru a crește mai repede. Sunt presați să învețe să citească și să numere chiar înainte de a putea merge; să-i depășească pe ceilalți copii din clasa lor de la grădiniță; să fie autosuficienți, productivi și disciplinați. Această copilărie grăbită creează stres nejustificat, pe care mulți psihologi îl consideră că poate avea efecte devastatoare.

Copiii care suferă de stresul maturității vor prezenta și afecțiunile maturității

Din ce în ce mai mulți copii suferă de probleme de sănătate legate de stres, cum ar fi ulcerul până la vârsta de șapte ani, și se confruntă cu tulburări de somn și enurezis. Sinuciderea și depresia, odată limitate la adulți, și-au găsit drumul în comunitatea copilului. Pentru a complica lucrurile, mulți copii și-au blocat abilitățile de învățare din cauza golurilor de memorie promovate de anxietate și a fricii exagerate de eșec.

Părinții singuri și familiile cu două slujbe își împing adesea copiii la fel de tare ca și pe ei. Acești copii dezvoltă sentimentul că nu sunt demni de timpul părinților și se simt respinși atunci când părinții-i lasă în urmă cu alți îngrijitori.

Stresul la care sunt supuși copiii astăzi este adesea subestimat. Trăim într-o societate unde presiunile academice, sociale și tehnologice sunt imense. Copiii se confruntă cu așteptări mari din toate părțile – de la școală, familie și prieteni, dar și de la propriile lor dorințe de a performa. Este important ca părinții să fie conștienți de semnalele de stres ale copiilor și să le ofere un spațiu sigur, în care să poată exprima liber emoțiile și nevoile lor. E esențial să nu uităm că, la fel ca adulții, copiii au nevoie de echilibru între activități și timp liber, între performanță și relaxare.

Mulți părinți caută să creeze „super copii”

Mulți părinți caută să creeze „super copii”, presându-și copiii să devină adulți prematuri și să-i facă excesiv de competitivi. În mod ironic, în dorința lor de a crea o minune academică, părinții excesiv de zeloși creează adesea un subeficient. Atunci când acești copii nu reușesc să se ridice la înălțimea așteptărilor părinților lor (care sunt adesea nerealiste și sunt create de hype media), copiii devin atât de anxioși încât nu pot face performanță.

Dr. David Elkind, autorul cărții „The Hurried Child”, sfătuiește părinții să lase copiii să fie copii. Cercetările sale sugerează că studenții au mai multe șanse să aibă succes academic dacă nu sunt grăbiți în copilăria timpurie de către părinți care își supraestimează competența și îi supraexpun la presiunile academice.

Copiii au o povară grea de suportat atunci când simt că performanța lor este legată de dragostea pe care o primesc și simt că își dezamăgesc părinții dacă nu au succes. Aceste sentimente rămân în viața de adult.

Ad-Extra3:

Cum evităm să ne grăbim copiii până în copilărie?

Jocul este o parte importantă a copilăriei. Jocul pur este necesar pentru a reduce stresul, a încuraja creativitatea și a experimenta bucuria. Adulții nu ar trebui să transforme jocul în muncă și nu ar trebui să încerce să-i învețe pe copii în perioada lor de joacă. Când părinții trebuie să-și lase copiii cu alții, aceștia ar trebui să le spună copiilor că le va fi dor de ei și că și-ar dori să nu fie nevoiți să plece.

Este imposibil să accelerați maturizarea emoțională. Copiii pot acționa crescând, dar nu se simt mari. Ei pot vorbi "ca adulții”, în timp ce sentimentele lor plâng după a fi „copil”. În ultimă instanță, copilăria este o parte semnificativă a vieții și ar trebui respectată și apreciată. Copiii au dreptul la copilărie și nu ar trebui să-i grăbim în această etapă.

► Citeste si Nu te grăbi să crești, copile: iată de ce nu imi voi presa copiii să crească mai repede

Parentingul permisiv: perceptii si greseli de educatie care afecteaza universul emotional al copilului

Parentingul permisiv este un stil de parenting caracterizat de asteptari scazute din partea copilului corelate cu o apatie educationala din partea parintelui.

Pentru ca exista foarte putine reguli, cereri si asteptari, copilul crescut de parinti permisivi are de multe ori probleme in a-si gasi si impune singur propriile limite. Din pacate, acest lucru este greu pentru un copil - iar mai tarziu, in adolescenta de exemplu - poate fi cu adevarat o provocare - atat pentru copil cat si pentru parintii in cauza.

Iata mai multe despre parentingul permisiv: greseli si perceptii de educatie care afecteaza universul emotional al copilului