Surogatul: intrebari si raspunsuri

Spre exemplu, in cazul surogatului prin FIV, varsta partenerilor cuplului care doreste sa aiba copii trebuie sa fie sub 35 de ani (femeia) si sub 55 de ani (barbatul).

In cazul surogatului natural, nu exista restrictii in ceea ce priveste varsta barbatului. Ambilor parteneri li se studiaza trecutul medical si li se fac mai multe analize. In ceea ce o priveste pe mama surogat, aceasta trebuie sa aiba mai putin de 38 de ani, pentru a minimiza riscurile obstetrice. Este de preferat ca aceasta sa aiba o relatie stabila si sa fi nascut cel putin o data, fara complicatii. De asemenea, este important ca mama surogat sa fie nefumatoare, sa nu consume alcool sau droguri si sa nu aiba un istoric medical care sa includa boli precum diabetul sau anticorpi de tip Rh, care ar putea periclita sanatatea fetusului.

Pentru a asigura valabilitatea criteriilor mentionate, sunt studiate atent istoricul medical al pacientilor, precum si analizele acestora si evaluarea uterului mamei surogat prin scanare cu ultrasunete si prin histeroscopie. De asemenea, o evaluare psihologica a pacientilor este si ea necesara, de cele mai multe ori.

Consilierea independenta

Consilierea tuturor celor implicati in procedura surogatului este recomandata de specialisti, datorita implicatiilor psihologice, etice si legale pe care le presupune aceasta optiune. Rolul consilierului este acela de a se asigura ca toate aspectele au fost atent analizate si ca toti cei implicati inteleg impactul extraordinar pe care aceasta optiune il are in viata fiecaruia, precum si asupra copilului nascut ca rezultat al tratamentului sau asupra unui eventual alt copil al cuplului. Consilierul este si cel care se ocupa de confidentialitatea datelor legate de cei implicati, precum si de cheltuielile necesare sau de procesul de adoptie a copilului de catre cuplul genetic. De asemenea, consilierul poate sugera anumite examene antenatale ce urmaresc depistarea unor probleme precum spina bifida sau sindromul Down.

Tot el este cel care propune solutii in cazul in care se constata ca fatul prezinta riscul unor anomalii congenitale. Consilierul trebuie sa aiba in vedere si aspecte precum cel al unei sarcini multiple sau cel legat de ceea ce parintii vor spune copilului atunci cand acesta va creste. Suferinta generata de un eventual esec al surogatului, cauzat de schimbarea deciziei unuia dintre cei implicati, poate fi catastrofala si de aceea este necesara o consiliere prealabila inceperii tratamentului.

Comitetul etic

Dupa ce un cuplu a fost atent analizat si s-a constatat ca indeplineste toate criteriile mentionate, cazul este analizat de un comitet etic, un corp de profesionisti independenti care evalueaza cazul si necesitatea reala a apelului la surogat. Acest comitet analizeaza valabilitatea motivatiei ambelor parti, precum si concecintele optiunii asupra copilului care se va naste ca rezultat al tratamentului si asupra copiilor deja existenti.

Monitorizarea inainte de tratament

Toti pacientii implicati in proces vor fi analizati inainte de inceperea lui. Mama genetica va fi supusa unei serii de teste de sange precum si unor analize cu ultrasunete, pentru a masura functionarea ovarelor. Cuplul genetic trebuie sa aiba deja determinata grupa sangvina si Rh-ul, mai ales daca mama gazda are Rh-ul negativ. Cuplul este, de asemenea, investigat pentru HIV, hepatita B si C pentru a avea certitudinea ca nici gazda, nici copilul nu se expun riscurilor.

Cine gaseste mama surogat?

Aceasta este responsabilitatea cuplului genetic. Clinicile care se ocupa cu tratarea infertilitatii nu au voie, prin lege, sa faca aranjamente legate de surogat. Mama gazda poate fi anonima (gasita prin intermediul unei agentii non-profit) sau cunoscuta (o ruda sau o prietena apropiata).

Etapele surogatului prin FIV

Procedura in sine reprezinta o dovada a evolutiei medicale. Aceasta implica fertilizarea ovulelor cu sperma partenerului, apoi un transfer de embrion de la mama genetica la cea gazda.

Mama genetica va fi supusa unei stimulari ovariene cu ajutorul medicamentelor. Ciclul sau va fi monitorizat si i se vor efectua mai multe teste de sange. Atunci cand foliculii sunt maturi, mamei i se face o injectie cu hCG si dupa 36 de ore are loc colectarea de ovule sub anestezie toatala sau partiala. Ovulele sunt apoi inseminate cu sperma partenerului, urmand ca toti embrionii care corespund criteriilor de calitate sa fie congelati pentru o perioada de minim sase luni. Este posibil sa fie necesare mai multe cicluri de tratament FIV pentru a genera suficienti embrioni, care sa mareasca sansele de reusita.

Testele HIV se repeta la finalul celor sase luni, dupa care, embrionii sunt transferati in uterul mamei gazde. O alta varianta este aceea de a congela sperma partenerului pentru cel putin sase luni si de a repeta testul HIV inainte de a incepe tratamentul. Perioada de carantina de sase luni, atat pentru sperma, cat si pentru embrioni, este recomandata de catre specialisti. Transferul de embrioni poate avea loc printr-un transfer natural sau artificial de hormoni.

Transferul natural de embrioni este recomandat daca mama gazda are cicluri menstruale regulate si o ovulatie regulata. De asemenea, transferul natural este recomandat daca partenerul a suferit o vasectomie. Ciclul menstrual este monitorizat prin ecografie si prin teste de sange si de urina, pentru a verifica in permanenta hormonii. Embrionii sunt decongelati si inlocuiti la 2 - 3 zile dupa ovulatie.

Transferul de embrioni prin substitutie hormonala este recomandat daca mama gazda are un ciclu menstrual neregulat sau daca exista posibilitatea unei alte sarcini ca rezultat al relatiilor sexuale dintre mama gazda si partenerul acesteia. In aceasta situatie, mamei gazda ii este administrat un medicament care sa ii scada hormonul si care sa ii pregateasca endometrul pentru transferul de embrioni.

In general, nu sunt transferati mai mult de doi embrioni, pentru a preintampina riscurile pe care le presupune o eventuala sarcina multipla.

Care este procedura de surogat traditional?

Mama gazda este inseminata cu sperma partenerului femeii care nu poate avea copii. Inseminarea poate fi intracervicala, utilizandu-se sperma pura sau intrauterina, in acest caz utilizandu-se sperma tratata. Testele de sarcina se fac, in mod normal, la doua saptamani dupa transferul de embrioni sau dupa inseminare. Daca testul este pozitiv, o ecografie va confirma rezultatul dupa circa doua saptamani.

Rata de reusita a uneo sarcini prin surogat difera de la caz la caz. In cazul surogatului traditional, succesul tratamentului depinde atat de fertilitatea femeii, cat si de cea a barbatului. Sansele de reusita sunt de 5% - 15% pe ciclu. In ceea ce priveste surogatul prin FIV, sansele de reusita sunt de 20 - 30% pe ciclu.

Costurile pe care le implica tratamentul implica toate cheltuielile pe care le face mama gazda - haine, cheltuieli pentru calatorii etc. In unele tari, plata mamei gazda este interzisa prin lege, insa in altele (in SUA spre exemplu), plata este permisa.

Aspecte juridice legate de surogat

Ambele cupluri implicate in tratament ar trebui sa beneficieze de consiliere juridica separata. Desi contractele nu sunt obligatorii in astfel de situatii, majoritatea clinicilor de tratare a infertilitatii opteaza pentru impunerea unui contract scris semnat de cele doua cupluri.

Este important ca cele doua cupluri sa recunoasca faptul ca mama care poarta sarcina este mama copilului. Prin urmare, o mama gazda nu poate fi obligata sa dea copilul. De asemenea, daca parintii adoptivi decid sa renunte la tratament, copilul ramane in responsabilitatea mamei gazde. Orice cuplu care apeleaza la aceasta solutie, ar trebui sa ia in consideratie posibilitatea, fie ea cat de mica, de atasare afectiva a copilului de mama gazda, fapt care o poate determina pe aceasta din urma sa vrea sa pastreze copilul. Aceasta apropiere se accentueaza pe masura ce sarcina evolueaza si devine si mai puternica in momentul in care copilul se naste.

Ca orice sarcina, surogatul presupune anumite riscuri. Spre exemplu, daca o anomalie genetica este depistata, doar mama gazda este cea care, prin lege, poate lua decizia intreruperii sarcinii. Problema care se pune, in acest caz, este in ce masura un cuplu va accepta sa creasca un copil cu o anomalie genetica. Cuplul genetic are o anumita responsabilitate fata de mama gazda si fata de familia acesteia. Acest lucru se regleaza, de obicei, prin intermediul unei polite de asigurare. Un tutore ar trebui sa fie numit pentru a avea grija de copil in cazul in care cuplul renunta la copil. In acest caz, ambele cupluri implicate, trebuie sa gaseasca o solutie legala pentru binele copilului.

In Marea Britanie, spre, exemplu, prevederile legale pentru aplicarea surogatului sunt foarte clare:
-Cuplul genetic trebuie sa fie casatorit si ambii parteneri trebuie sa aiba peste 18 ani;
-Unul sau ambii parteneri trebuie sa fie genetic legat / legati de copil;
-Unul sau ambii parteneri trebuie sa fie rezident / rezidenti in Marea Britanie;
-Copilul trebuie sa fie dat in ingrijjrea lor;
-Cuplul gazda trebuie sa isi dea consimtamantul;
-Cuplul gazda nu trebuie sa fie platit pentru serviciile oferite;
-O cerere de ordin  parental ar trebui facuta atunci cand copilul are cel putin 6 saptamani, dar nu mai mult de 6 luni.

In Romania, nu exista legislatie pentru surogat.

Surogatul - rezolvat in familie :)

O femeie de 61 de ani si-a nascut propriul nepot.