O nastere cu peripetii amuzante - experienta nasterii la Filantropia Bucuresti
O nastere cu peripetii amuzante - experienta nasterii la Filantropia Bucuresti
Totul a inceput cu o alarma falsa intr-o joi noaptea cand, spre dimineata, m-am trezit uda. Am crezut ca s-a rupt apa, asa ca dupa ce sotul a dus fata la gradi, am insfacat bagajul si am pornit spre spital. Nu inainte de a o suna pe dr. careia i-am spus ca sunt in 28 de saptamani.
Cum nici ea nu ma recunoscuse in telefon, a fost destul de evaziva si a zis sa ma duc la spitalul Filantropia, dar ca e cam nasol, ca asta e ca un avort...
- vei citi:
Doctorita mi-a spus ca ma asteapta la spital
Au inceput contractiile dureroase cam la 10 minute
Au aparut insa doua probleme...
Fii-miu a iesit cu mana sub cap
Acum suntem acasa si bebe e cuminte
Nașterea la Spitalul Filantropia din București - alte experiențe povestite de mamici
Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului
- fragmente din jurnalul de sarcina al unei mamici din comunitatea DC - material publicat pe sectiunea de bloguri de la Desprecopii
Doctorita mi-a spus ca ma asteapta la spital
Eu, care stiam ca sunt la termen cu sarcina, nu intelegeam cum ar putea fi avort la 38 de saptamani si atunci m-am pocnit peste frunte dandu-mi seama ce prostie am spus... Am sunat inapoi si i-am repetat cine sunt si am rectificat si varsta sarcinii.
Dupa ce am ras bine amandoua, mi-a spus ca ma asteapta la spital. Acolo s-a dovedit a fi alarma falsa, de fapt incepuse sa se elimine dopul, colul era inchis, nimic de raportat. Drept urmare, m-am dus la birou cateva ore sa mai termin ce aveam si apoi acasa.
Vineri noaptea m-au luat niste contractii dureroase, dar s-a dovedit a fi un fals travaliu (diagnostic propriu, pus dupa ce am citit pe net. Drept pentru care sambata am plecat linistiti la tara (nu departe de Bucuresti), unde din cand in cand ma mai incerca cate o contractie. Citeste si: Travaliul de la A la Z - ghid complet
Au inceput contractiile dureroase cam la 10 minute
Sambata noaptea insa, dupa atata agitatie, a inceput treaba serioasa, pe la 1 au inceput contractii dureroase cam la 10 minute si nu mai era fals travaliu ca deja ma durea si spatele, nu numai abdomenul. Vreo ora asa am reusit sa le pacalesc pentru ca am pus mai multe perne la spate astfel incat dormeam aproape in fund. Oricum, era deja a doua noapte de nesomn, asa ca intre contractii atipeam ca eram obosita. Pe la 5 dimineata i-am dat trezirea si barbatului caci veneau contractiile cam la 5 minute. Am sunat la bona sa vina sa stea cu fata, am facut un dus, am insfacat iar bagajul si pe-aici ti-e drumul la camera de garda.
Am ajuns cu dilatatie 3 deja, asa ca m-au internat cu verdict ca nasc in acea zi si m-au dus intr-o camera de pre-travaliu.
Durerile erau destul de mari, dar nu sa mor, si gasisem o pozitie care mai atenua din durere, un fel de capra: ma sprijineam cu mainile de ceva fix (pat, scaun) si departand picioarele, lasam cumva burta in jos, paralel cu solul.
La ora 7 m-au mutat in sala de nastere
La ora 7 m-au mutat in sala de nastere, iar moasele au sunat la dr ca aveam dilatatie 5 si deja era timpul pentru epidurala (pe care dr mea stia ca o vreau cu disperare), insa, surpriza, a zis sa nu o puna inca pana nu vine ea...
Mi-am dat seama ca sunt pierduta pentru ca la ritmul in care mergeam era clar ca trec de pragul maxim pana ajunge ea si m-am cam descurajat. Drept pentru care m-am hotarat sa fentez contractiile si m-am asezat in fund pe patul de nastere si m-am apucat sa citesc: nu mai simteam nimic. In stadiul asta m-a gasit dr, iar dilatatia ajunsese deja la 7 (desi a ajuns in mai putin de 1 ora la spital). Dr s-a inchinat cu 2 perechi de maini cand m-a vazut ca citesc in acele momente, iar apoi a decretat ca nu mai e timp de epidurala. Si-a facut insa mila si a comandat niste calciu in perfuzie si ceva oxitocina sau ceva asemanator care ajuta la grabirea procesului.
Ad-Extra3:
Au aparut insa doua probleme...
Erau insa 2 probleme: nu prea aveam contractii (v-am zis ca le-am fentat), iar copilul nu angajase capul cum trebuia. A doua parte nu stiam sa o rezolv, dar la prima m-am oferit sa ma ridic in picioare, caci stiam ca atunci vor reveni contractile si asa am si facut.
In vreun sfert de ora asa de stat in picioare au venit contractiile alea naspa, asa ca am chemat poporul sa constate in ce stadiu mai sunt, regretand amarnic ca nu am epidurala.
Ori noua pozitie ori cocktail-ul din perfuzie si-au facut datoria, de-acuma se pare ca eram pregatita sa nasc; intre timp s-a rupt si apa, desi dr tot era pe ganduri de ce nu e pozitia capului cum trebuie
Fii-miu a iesit cu mana sub cap
Insa dr nu era de gasit, ea pesemne se gandea ca mai dureaza ceva, asa ca le-am zorit pe moase sa o gaseasca ca simteam ca vine bebe. A fost cam mare iuresul spre sfarsit, dr nu mai nimerea sa bage manusile pe mana, anestezia (pentru epiziotomie) nu era de gasit, iar moasele strigau la mine sa imping. Eu nu si nu pana nu s-a pozitionat dr in mod strategic, in pozitia de prindere; atuncea din 2-3 rasuflari, pe 31 octombrie, la ora 9.06, a iesit bebe cu... mana sub cap. Ca sa intelegeti, bebelusii ies cu capul, iar apoi cu un umar si apoi cu celalalt, ei bine, fii-miu a iesit cu mana sub cap.
In 25 de ani de experienta dr mea nu a vazut asa ceva si atunci a inteles si misterul de ce capul nu era angajat asa cum e clasic, pentru ca bebe avea mana sub cap. S-a felicitat ca nu mi-a rupt apa prematur pentru ca exista posibilitatea sa iasa mana si atunci sa te tii: cezariana de urgenta scria pe mine si nici acum nu stiu cum mai bagau ei mana aia inapoi.
A, sa nu uit, dupa ce i-a taiat cordonul si l-a prins cu pensa (care seamana asa cu o foarfeca uriasa) bebe a prins pensa intr-o mana si a ridicat-o victorios in sus de nu se mai putea opri dr din ras (de atunci i-a ramas porecla “chirurgul”).
Iar restul e deja istorie: pe bebe l-au pus pe masa sa-l spele, masoare etc. (a avut 3,400 kg si 51 cm), iar eu am ramas la insailat pe masa. Dr s-a milostivit si mi-a facut mai multe anestezii locale “ca sa nu-mi para rau ca n-a avut timp de epidurala”. Rau nu-mi (mai) pare pentru ca exista riscul sa incetineasca procesul dupa ce ajunsesem in asa stadiu avansat si atunci cine stie cat as mai fi asteptat, dar nici nu imi doresc sa o mai iau vreodata de la capat (desi remarcati, cu totul a durat vreo 3 ore, iar partea cea mai grea, mai putin de 15 minute).
Am stat in spital 2 nopti
Am stat in spital 2 nopti (sa nu uit sa mentionez ca tot personalul a fost super, incepand cu dr. (care ma adora desi numai boacane i-am facut, incepand cu primul telefon cu cele 28 de saptamani si terminand cu cititul pe masa de nasteri - asta a dat-o gata), continuand cu moasele (care nu ma scoteau din puiutu' si iubita) si terminand cu asistentele/infirmierele, imi pare tare rau ca exista spitale in tara unde se intampla lucruri rele, recomand Filantropia cu multa caldura) si apoi am plecat acasa, si atunci am mai avut o patanie amuzanta: la Filantropia mama coboara cu bagajul, iar pe copil il aduce o asistenta intr-o camera unde trebuie imbracat. Am coborat eu cu hainutele de iesit intr-o punguta, restul de bagaj l-am dat sotului sa-l duca la masina, a coborat si bebe, cand sa-l imbracam, nu am gasit in punga decat salopeta.
Dar unde erau body-ul, sosetele, caciulita? Sun dupa barbat, vino inapoi cu bagajul, ca or fi in alta punga, rascolesc bagajul, hainutele erau de negasit. Urc inapoi in rezerva, hainutele era pe jos dupa usa: in emotia momentului apucasem de punga cu gura-n jos si singurul lucru care ramasese in punga a fost salopeta, care era mai voluminoasa.
Acum suntem acasa si bebe e cuminte
Acum suntem acasa, bebe mananca la 3 ore pe ceas, in rest e cuminte si mai mult doarme. Nu are colici, dar nu-i timpul pierdut. Profitam de timpul frumos si ne plimbam cat de mult se poate. Si uite asa, crestem mari.
Nașterea la Spitalul Filantropia din București - alte experiențe povestite de mamici
Când ți se rupe apa iar soțul caută dopul în pat. Nașterea naturală la Filantropia - experienta mea
►► NASTEREA IN BUCURESTI - EXPERIENTELE MAMICILOR
Tine un Jurnal de sarcina si poti castiga Geanta Bebelusului
Geanta Bebelusului este un proiect de suflet pentru gravidute, sustinut de Desprecopii. Cele 40 de saptamani de sarcina constituie cel mai frumos anotimp al unei femei.
Si pentru ca ele trec asa de repede, dar si asa de intens - te invitam sa pastrezi cate ceva din memoria lor. Fa-ti timp cateva minute pe zi - si scrie despre tot ce simti in cel mai special Jurnal de sarcina de pe net. In schimbul acestor amintiri unice, vei primi un cadou special de la noi: GEANTA BEBELUSULUI citeste aici detaliile.
Aplicatia Odiseea Sarcinii: Calculator de sarcina si tot ce trebuie sa stii despre sarcina
Pentru in zilele noastre, telefonul smart este cel care ne insosteste la fiecare pas - ne-am hotarat sa creem o aplicatie pentru telefoane smart si tablete ODISEEA SARCINII. Acesta este cadoul de la Desprecopii pentru fiecare graviduta care vrea sa stie in orice moment cum se dezvolta fatul din burtica, cum creste, ce teste de sarcina urmeaza, ce pericole poate aduce sarcina, cum sa nasca si cum sa se pregateasca pentru marele moment: acela in care se va intorce cu bebelusul acasa ... de la maternitate.
► Descarca aplicatia pentru sisteme Android aici: Odiseea Sarcinii.
► Descarca aplicatia pentru IOS aici: Odiseea Sarcinii.
autor: Desprecopii.com - Toate drepturile rezervate (c) 2023
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII