4 strategii care te vor ajuta să rămai calm cu copilul tău dificil

TEMA: Copilul dificil | 0 | 25/2/2022

4 strategii care te vor ajuta sa ramai calm cu copilul dificil

Cand este vorba despre un copil dificil, una din primele probleme ale unui parinte este găsirea solutiilor pentru evitarea luptelor constante cu copilul său. Insa, calmul este cheia. Dacă înveți cum să fii calm, atunci cand ai vrea sa explodezi, vei micsora sansa luptelor. Vei arăta, de asemenea, copiilor tăi cum să se calmeze în orice situație dată - o abilitate importantă de viață.

Lucrul important este să transmitem copilului ca toate emoțiile sunt acceptabile, dar toate Nu orice comportament. Iată 4 strategii care te vor ajuta să rămâi calm cu copilul tău dificil si sfatul psihologului.

veti citi
Păstrarea calmului este cheia - dacă ai un copil dificil
Parentingul este o experiență foarte emoțională
Schimbă-ți perspectiva de a privi lucrurile, pentru că pană la urmă, este un copil
Incearcă să iti identifici propriile sentimente
Fă o pauză, respiră, fii lucid/ă
Lasă grijile și concentrează-te asupra a ceea ce este bine
Despre copilul dificil mai puteti citi

Păstrarea calmului este cheia - dacă ai un copil dificil

Cand este vorba despre un copil dificil, una din primele probleme ale unui parinte este gasirea solutiilor pentru evitarea luptelor constante cu copilul sau.

Sa incepem cu primul sfat si cel mai important - ramai calm. Capacitatea de a ramane calm este cheia. Când copilul este supărat sau neliniștit - pastrarea calmului zen inseamna castigarea a jumatate din lupta deja. Este ca apa pusa pe foc. E mult mai eficient sa stngi focul cu apa decat sa mai pui niste benzina (aici e voba despre nevii parintilor)

OK vei spune, sa stai calm cand copilul face crize de isterie sau este intotdeuna intr-o lupta cu noi este usor de spus si greu de facut. mai ales daca când ai un copil care acționează. Să știi că trebuie să fii calm nu se traduce neapărat în a putea să o faci. Dar de ce? Știm ce trebuie să facem, dar în mijlocul luptei creierul nostru emoțional se agită și pierdem din vedere creierul nostru logic. Când creierul nostru este supraîncărcat de emoție, începe „reactivitatea”. Reactivitatea poate apărea sub formă de tipete, țipete și opriri, niciuna dintre ele nu te va ajuta să te ocupi de copii, cu atât mai puțin de cei dificili.

Parentingul este o experiență foarte emoțională

După cum știm cu toții, parentingul este o experiență foarte emoțională. Copiii noștri și interacțiunile noastre cu ei ne pot declanșa propriile sentimente de neputință, frustrare, confuzie, rău, dezamăgire și furie, pentru a numi câteva. Aceste sentimente ne pot stârni rapid sau ne pot lăsa să ne simțim copleșiți. Fiecare suntem vulnerabili la situații diferite și fiecare „declanșator” pe care îl avem ne impune să ne confruntăm cu noi înșine, cu limitările noastre, cu rușinea noastră, cu fricile, cu nesiguranțele noastre din copilărie și cu calitățile mai puțin decât perfecte pe care le-am prefera să le ținem ascunse. .

Copiii noștri, doar prin faptul că sunt copiii nostri, pot declanșa emoții puternice în noi. Reacția noastră la aceste emoții ne poate determina să luăm decizii proaste. În acele momente în care încercăm să ne protejăm, nu avem neapărat interesul superior al copiilor noștri. Atunci când suntem nervosi, de multe ori nu le vorbim amabil sau calm - și deseori regretăm mai târziu. Urmează vinovăția. Lucrul important de reținut este că toate emoțiile sunt acceptabile, dar toate comportamentele nu sunt. Când nu ne acceptăm propriile emoții, le acționăm împreună cu copiii și cu membrii familiei noastre în moduri nesănătoase. Atunci când sentimentele noastre ne controlează, mai degrabă decât să le putem controla, avem o perioadă mult mai grea ajutându-ne copiii să se maturizeze și să se ocupe de viața lor. Cheia este să rămâneți calm și să nu răspundeți cu o reacție gresita atunci când copilul ne provoaca limitele.

4 strategii care te vor ajuta sa rămâi calm cu copilul tău dificil

Ad-Extra3:

► Schimbă-ți perspectiva de a privi lucrurile, pentru că pană la urmă, este un copil

Copilul nostru ne poate enerva, supăra, frustra - si asta chiar zilnic. Adu-ti aminte ca este doar un copil. Supărarea noastră este de înțeles, dar nu este vorba despre ei, ci despre noi. Este vorba despre răbdarea, toleranța (sau lipsa ei), atitudine și perspectivă. Când copilul tău e nervos si spune cuvinte urate, este greu să păstrezi acest lucru în perspectivă - primul tău gând este să te simți supărat, dezamăgit și învinovățit de comportamentul său. Și, da, un copil ar trebui să fie pus în fața consecințelor faptelor sale. Dar, ca parinte trbuie sa retii, în spatele minții, copilul face asta pentru că este un copil. Meseria ta este să-l îndrume asigurându-te că își asumă responsabilitatea și face modificări. Dacă poți gândi altfel, vei fi mai puțin supărat pe copilul tău.

Orice copil - fie ca e inca mic sau e adolescent, in fiecare zi experimeteaza noi roluri, situatii și relații. Pentru noi este înfricoșător și frustrant, dar acest lucru este firesc pentru dezvoltarea lor. Încălcarea regulilor și limitarea testării îi ajută pe copii să învețe legile semănatului și recoltei. Îi ajută să învețe din propriile experiențe. Acest lucru este natural și normal. Treaba noastră este să îi ghidăm către un comportament mai bun, oferindu-le consecințe naturale, nu să-i învinovățim pentru comportamentul lor.

Un aspect important in aceasta ecuatie este - gestionarea corecta a propriilor noastre sentimente. Găsirea modalităților de a fi mai puțin supărat pe copiii noștri este importantă. Dacă ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente și acțiuni, acestea vor fi mai susceptibile de a face același lucru. Procesarea, liniștirea, anticiparea și înțelegerea propriilor noastre sentimente este treaba noastră. Dacă îi acuzăm pe copiii noștri pentru sentimentele și reacțiile noastre, ei vor învăța să-i învinovățească pe ceilalți pentru acțiunile lor și nu vor învăța cum să își asume responsabilitatea pentru ei înșiși.

►Incearcă să iti identifici propriile sentimente

Identificați-vă sentimentele. Când ești pe punctul de a renunța la calm - opreste-te si identifică-ți sentimentele. Esti iritat si frustrat? OK, e timpul sa iti spui „Când îmi văd copilul făcând X, Y sau Z, mă simt ____ pentru că ____.”

De exemplu, „Când văd că copilul meu nu ajută la treburile casei, mă simt furioasa pentru că mă simt ineficienta ca părinte. . Mi-e teamă că nu va fi niciodată responsabil și sunt vinovata că nu mi-am făcut treaba. ”Apoi, întreabă-ți ce trebuie să lucrezi în interiorul tău și ce feedback corespunzător trebuie să îi oferi copilului tău. Cu alte cuvinte, fii un părinte responsabil procesând ceea ce aparține și apoi decide ce îndrumare trebuie să îi oferi copilului tău. În acest scenariu, vă puteți spune: „Trebuie să mă gândesc la modul în care îmi pot îmbunătăți eficacitatea ca părinte sau trebuie să accept faptul că am făcut tot ce pot. Trebuie să mă ocup de anxietatea mea cu privire la viitorul copilului meu și să găsesc modalități de a-mi rezolva propria vinovăție. "

Dacă recunoaștem și acceptăm propriile noastre sentimente, putem începe sa le tinem sub control, sa le înțelegem, sa le modificam, sa le prelucram si sa le eliberam. In acest fel, sentimentele noastre dureroase nu se vor revărsa asupra altora. Este sarcina noastră ca părinți să identificăm sentimentele noastre de teamă, inadecvare sau rușine - sau orice sentimente pe care le păstram sperând că nu vor fi declanșate. Când se declanșează, observați cât de tentant este să îi acuzați pe cei care îi declanșează. Amintiți-vă, copiii noștri declanșează sentimente deja în noi - nu provoacă acest sentiment. Este responsabilitatea noastră de a ne exprima propriile sentimente, mai degrabă decât de a-i blama pe copiii noștri. Citeste si Parenting calm sau despre cum devenim parinti care stiu sa isi gestioneze propriile emotii

► Fă o pauză, respiră, fii lucid/ă

Fii un model pentru copilul tău despre cum sa faca față sentimentelor dificile. Spune-i: „Sunt frustrat acum, așa că o să respir adânc, mă liniștesc și îmi dau seama cum să abordez cel mai bine această situație. Putem vorbi mai târziu. ”Când vă simțiți călduți în interior, acesta este semnalul dvs. intern pentru a inspira adânc și gândiți-vă cum să abordați cel mai bine și mai eficient situația. Nu numai că te calmezi, dar îți înveți copiii cum să facă la fel. Aceste instrumente de pauză, respirație și gândire sunt eficiente dintr-un motiv bun. Când ești amenințat fizic sau emoțional, adrenalina crește.

S-ar putea să fii vulnerabil emoțional atunci când copilul tău nu te va asculta și nu știi ce să faci. Corpul citește acest lucru ca o amenințare și se pregătește pentru reactier”, drenând energia din creierul dvs. și introducând-o în mușchi. Acesta este motivul pentru care cu toții sfârșim spunând lucruri pe care le regretăm mai târziu - și de ce este necesar să folosim instrumentele calmante de pauză, respirație și gândire. Fără a incerca sa ne calmam nu vom putea rezolva eficient problemele cu care ne confruntam, deoarece nu vom avea acces la partea creierului care poate lua decizii bune.

►Lasă grijile și concentrează-te asupra a ceea ce este bine.

Copilul tau uraste sa te vada ingrijorat/a si nefericit/a. Îngrijorarea se transmite copilului deoarece ajunge să creadă că există ceva în el de care ar trebui să fie îngrijorat. Si atunci el devine mai nervos. De citit detalii aici Copilul dificil si extra receptivitatea sa senzoriala si emotionala

Totuși, cum să nu vă faceți griji pentru un copil dificil care face alegeri gresite tot timpul?

Imaginația noastră se desfășoară cu imagini cu cele mai grave rezultate posibile. Dar este important să ne dăm seama că, cu cât ne facem griji și avem imagini negative care plutesc în creierul nostru - cu atât se formează o obisnuinta neurală, si vei deveni tot mai ingrijorat/a. Prin urmare, încercați să vă umpleți imaginația cu rezultate pozitive, mai degrabă decât cu rezultate negative.

La urma urmei, oricum nu știți rezultatul. Imaginarea lucrurilor pozitive ne ajuta să ne simți mai puțin stresati. Când suntem mai puțin stresati, creierul funcționează mai bine, ne simtim mai bine și avem mai multe șanse de a ne ghida copilul mai eficient. Sentimentul de furie (sau orice reactivitate) este în detrimentul interacțiunilor calde și apropiate cu copilul nostru. Interacțiunile negative repetate în timp pot distruge relațiile bune cu el - si asta e exact ceea ce nu vrem...

Despre copilul dificil mai puteti citi

Copilul dificil: temperament versus abordari speciale de parenting

Rolul atasamentului la copilul dificil

redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda - in exclusivitate pentru Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate 2022
referinte
psychologytoday.com
https://parentswithconfidence.com/the-best-parent-mindset-for-raising-a-difficult-child/
https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/gradeschool/Pages/Strategies-and-Solutions-For-Handling-A-Difficult-Child

Ad-Extra3: