Tipuri de intarzieri in comunicare și tulburări de vorbire la copii

TEMA: Dezvoltarea vorbirii | 0 | 6/3/2024

Tipuri de intarzieri in comunicare si tulburari de vorbire la copii

Când un copil în vârstă de aproximativ 2,5-3 ani se confruntă cu dificultăți legate de limbaj, fie în ceea ce privește vorbirea redusă, fie problemele de pronunție, este indicat să se solicite evaluarea unui specialist, precum un logoped.

Aceste probleme pot sugera potențiale probleme de dezvoltare sau tulburări de limbaj. Este important să se monitorizeze atent dezvoltarea limbajului copilului, să se acorde atenție atât comunicării, cât și înțelegerii și utilizării vocabularului. Dacă se observă semnale de îngrijorare, consultarea cu un specialist în dezvoltarea limbajului poate ajuta la identificarea și tratamentul adecvat al problemelor, sprijinind astfel dezvoltarea generală a copilului.

Evaluarea de către un profesionist calificat este esențială pentru a determina necesitatea terapiei de limbaj sau a altor intervenții specifice. Cu intervenția corespunzătoare și sprijinul potrivit, multe dintre aceste probleme de limbaj pot fi abordate eficient.

Iată o trecere in revistă a tipurilor de întârzieri în comunicare și tulburări de vorbire la copii mici.

veti citi:
Apraxia
Dificultati de comunicare - istoric in familie?
Tulburări fonologice
Tulburări de articulare
Disfazia
Tulburarea procesării limbajului sau a procesării auditive
Disartria
Disfluenta (sau bâlbâiala)
Cum să dezvolti vorbirea si limbajul copilului prin joc: 10 sfaturi importante
Despre dezvoltarea vorbirii la copil

Tipuri de întârzieri în comunicare și tulburări de vorbire la copii mici.

Apraxia

Apraxia este o tulburare neurologică a vorbirii care afectează capacitatea unui copil de a planifica, executa și programa mișcările gurii necesare pentru vorbirea inteligibilă. Apraxia poate fi, de asemenea, denumită apraxie verbală de dezvoltare, apraxie a vorbirii în copilărie sau dispraxie verbală.

Caracteristicile apraxiei includ:

ganguritul limitat înca din perioada bebelusiei - deci a fost un copil destul de tacut

Puține sau deloc cuvinte când alți bebeluși vorbesc până la vârsta de doi ani.

Capacitate slabă de a imita sunete și cuvinte.

Copilul înlocuiește și / sau omite sunetele vocale și consoane în cuvinte. Erorile cu sunetele vocale nu sunt frecvente cu alte tulburări de vorbire.

Încercările sale de a vorbi nu pot fi înțelese nici de părinți.

El poate folosi un sunet (cum ar fi „da”) pentru orice.

Adesea, erorile sale sunt inconsecvente, sau poate fi capabil să spună un cuvânt o dată și apoi niciodată.

Copilul înțelege mult mai mult decât poate spune.

Dificultati de comunicare - istoric in familie?

Există uneori (dar nu întotdeauna) un istoric familial cu dificultăți de comunicare. Deseori auzim ca „Toți băieții din familia noastră vorbesc târziu” sau „Bunicul soțului meu are încă probleme în a pronunța câteva cuvinte grele.”

Au existat controverse în domeniul patologiei limbajului vorbirii în ceea ce privește acordarea acestui diagnostic copiilor sub trei ani. Cu toate acestea, tipurile de terapie utile copiilor cu apraxie nu sunt adesea introduse dacă clinicianul nu suspectează acest lucru ca fiind cauza principală a dificultății de comunicare a copilului. Dacă bănuiești că aceasta este problema copilului tău, inițiezi o conversație cu pediatrul copilului tău și începi terapia de vorbire cu un specialist cu experiență în tratarea apraxiei. Dacă terapeutul tău spune că el / ea nu crede că acest lucru poate fi luat în considerare înainte de vârsta de trei ani, căutați un terapeut nou!

O resursă excelentă pentru părinții și profesioniștii care lucrează cu copii cu apraxia este www.apraxia-kids.org.

Mulți copii cu apraxie au, de asemenea, dificultăți cu integrarea senzorială sau cum prelucrează informațiile din toate simțurile sale, inclusiv abilități vizuale, auditive, tactile și proprioceptive (sau de mișcare).

Problemele de hrănire sunt uneori prezente din cauza problemelor senzoriale pe care le prezintă un copil. De exemplu, este posibil să aibă o conștientizare slabă a gusturilor în gură, astfel încât să depășească „să simtă” mâncarea, sau în cealaltă extremă, el este atât de sensibil, încât se bâjbâie atunci când sunt introduse noi texturi.

Tulburări fonologice

O tulburare fonologică este dificilă cu „regulile” sau „tiparele” pentru combinarea sunetelor în mod inteligibil. De exemplu, tiparele procesului fonologic includ ștergerea consoanelor prevocalice (lăsând la iveală sunetele consoane care preced o vocală, cum ar fi „alarie” pentru palărie), reducerea silabelor (producând o singură silabă într-un cuvânt multisilabic, cum ar fi „golf” pentru copil) sau reducerea (simplificarea unui cuvânt multisilabic la un model duplicat, cum ar fi „bubu” pentru bule sau chiar „câine de câine” pentru cățeluș.)

Există multe modele pentru analiza vorbirii unui copil în conformitate cu un model de procese fonologice. Toate aceste procese sunt comune și în mod normal la dezvoltarea copiilor.

Devine o problemă atunci când un copil nu se maturizează în modelele sale de producție atunci când sunt majoritatea celorlalți copii. De exemplu, ștergerea consoanelor finale (lăsând în sfârșit sunetele consoanelor care se termină în cuvinte) dispare de obicei între vârsta de doi și jumătate la trei ani. Dacă un copil nu include consoane finale până la 3 ani, acesta ar fi considerat „dezordonat” sau „atipic”, deoarece majoritatea colegilor de aceeași vârstă folosesc acum un model mai matur.

Un copil cu doar o afecțiune fonologică prezintă, de obicei, un limbaj în curs de dezvoltare, ceea ce înseamnă că vocabularul și lungimea rostirii sale sunt identice cu colegii săi, dar continuă să prezinte modele care sunt în concordanță cu erorile de vorbire ale unui copil mai mic. Pare mai tânăr decât el. Un copil cu tulburare fonologică are nevoie de logopedie pentru a învăța tipare noi.

Cea mai populară abordare a terapiei pentru această tulburare este Hodson Cycles Approach. Un model este vizat în terapie pentru un anumit număr de sesiuni, iar apoi este inițiat un nou tipar. Odată ce toate tiparele sunt abordate, ciclul începe. Sunetele vorbirii copilului dvs. încep să se îmbunătățească, chiar dacă nu sunt „perfecte” în primele câteva cicluri. Această abordare are multe cercetări care să o susțină. Este folosit în general pentru copii extrem de neinteligibili de peste trei ani. Pentru mai multe informații despre această abordare, întrebați terapeutul copilului dvs. dacă este potrivit pentru copilul dvs..

Ad-Extra3:

Tulburări de articulare

O tulburare de articulare inseamna dificultati cu producerea sau pronunția sunetelor de vorbire. Această dificultate poate fi prezentă cu un sunet izolat, cum ar fi înlocuirea / l / pentru / r /, dificultate cu amestecuri precum „st”, sau cu distorsiuni de sunete, cum ar fi un litera S.

Uneori, specialistii in limbaj vorbesc de tulburări fonologice și de tulburări de articulare în mod interschimbabil. Folosesc termenul „tulburare fonologică” atunci când pare să existe dificultăți în atingerea unui „tipar” de sunete și termenul „tulburare de articulare” atunci când un copil are dificultăți cu doar câteva sunete, mai degrabă decât cu un model identificabil. Dacă un copil prezintă încă erori cu chiar câteva sunete după ce majoritatea colegilor săi pot folosi corect sunetul, el are nevoie de terapie pentru a-l ajuta.

Disfazia

DIsfazia unui copil isi arata primele semne in jurul varstei de 3 ani. Parintii pot obserca ca micutul vorbeste foarte putin insa incearca sa gaseasca diverse strategii pentru a se face inteles. Arata cu degetul, face diverse gesturi pentru a se face inteles sau - dimpotriva, vorbeste mult insa nu se poate face inteles. Despre disfazie citeste pe larg aici.

Tulburarea procesării limbajului sau a procesării auditive

O tulburare de procesare a limbajului sau procesare auditivă inseamna ca acelui copil este dificil să asculte, să primească, să analizeze, să organizeze, să stocheze și să recupereze informații. Poate fi, de asemenea, numită „tulburare de procesare auditivă centrală” . La copiii mici, se pare că de multe ori copilul nu poate înțelege ce i s-a spus, chiar și atunci când abilitățile sale de auz și de înțelegere a limbajului sunt în limite normale. Un copil poate întâmpina dificultăți să acorde atenție la ceea ce îi spune cineva sau are dificultăți să urmeze indicații în prezența zgomotului de fundal sau când este mai concentrat pe altceva. Acesta poate fi copilul care nu se va uita departe de programul său preferat de televiziune când o bombă se stinge, cu atât mai puțin când îi spui numele.

Aceasta este inclusă în mod obișnuit ca o tulburare receptivă a limbajului la copiii sub trei ani, cu un diagnostic oficial al tulburării de procesare auditivă, care va veni ulterior la vârsta preșcolară sau la vârsta școlară timpurie, deoarece nu există teste pentru această afecțiune la copiii mai mici. Copiii cu diferențe de integrare senzorială prezintă, de asemenea, tulburări de procesare auditivă. Este foarte comun ca copiii cu autism și alte dizabilități de învățare, cum ar fi dislexia și tulburarea deficitului de atenție, să prezinte și aceste caracteristici. Nu am găsit un site de informații pentru copiii foarte mici cu tulburări de procesare auditivă, dar acest lucru primește multă atenție în domeniul intervenției timpurii chiar acum, așa că poate ar trebui să avem o resursă bună în curând.

Disartria

Disartria este o tulburare neurologică a vorbirii care afectează tonusul muscular al copilului. Slăbiciunea se observă în mușchii folosiți pentru vorbire - buzele, limba, palatul moale și obrajii - astfel încât vorbirea lui să sune neclară. Disartria este prezentă la copiii cu sindrom Down, paralizie cerebrală sau orice altă afecțiune care provoacă „tonul scăzut.” Disartria poate afecta, de asemenea, calitatea vocală și respiratorie a copilului, astfel încât să sune răgușit sau respirabil.

Un copil poate avea, de asemenea, probleme de hrănire din cauza problemelor de tonus muscular: dificultăți de a suge dintr-o sticlă, deoarece limba lui nu este suficient de puternică, păstrând alimente sau lichide în gură, deoarece buzele sale nu sunt puternice sau mestecă din cauza slăbiciunii generale a lui fălcile și obrajii. Un copil s-ar putea să se drogheze, deoarece nu poate închide gura în mod constant.

Un copil cu probleme de tonus muscular poate avea, de asemenea, dificultăți în abilitățile motorii brute și fine. Terapia fizică și ocupațională poate fi necesară pentru a ajuta la îndeplinirea reperelor. Tonul muscular scăzut niciodată nu se „stinge”, și există o diferență între forță și ton. Cu toții avem diferite grade de tonus muscular care variază de la mare la mic, iar copiii cu un ton muscular chiar foarte scăzut pot învăța să meargă și să vorbească.

Disfluenta (sau bâlbâiala)

Disfluența este termenul mai profesionist pentru bâlbâială. Este repetarea sunetelor individuale de vorbire, de obicei la începutul cuvintelor sau frazelor. Mulți copii care în mod obișnuit dezvoltă o limbă „bâlbâială” atunci când trec de la utilizarea de cuvinte unice și fraze scurte la propoziții mai lungi și / sau când sunt sub presiune să vorbească și nu își pot codifica cuvintele suficient de rapid. Disfluența tipică poate apărea oriunde de la vârsta cuprinsă între două și patru ani. Dacă durează mai mult de șase luni, căutați o evaluare profesională.

De multe ori există un istoric familial de bâlbâială, iar acest lucru va fi o provocare cronică. Copiii care repetă sunete individuale la începutul cuvintelor cu grimase faciale sau tremur, își încordează mușchii, își clipesc ochii în mod repetat sau își ating picioarele sunt cu un risc mai mare pentru o adevărată dificultate cu fluență decât cei care repetă cuvinte întregi și care nu par pentru a fi etapizat fizic prin aceasta.

Cel mai bun sfat pentru părinți atunci când copilul dvs. începe să bâlbâie este să ignorați problema. Nu-i spune să încetinească, să se oprească și să se gândească sau orice alt comentariu pe care îl considerați ar putea fi util. Relaxați-vă mediul și nu faceți presiune asupra lui pentru a „performa” verbal. Aceasta include punerea la prea multe întrebări la rând, a cere să răspundă la întrebări stupide, cum ar fi „Ți-ai lovit sora?” Când știi că a făcut-o sau să insiști că își cântă noua sa melodie de la preșcolar pentru bunica, bunicul sau Mos Craciun. Nu-l întrerupeți când vorbește, chiar și atunci când se luptă. Acest lucru poate fi greu, dar este important!

Cum să dezvolti vorbirea si limbajul copilului prin joc: 10 sfaturi importante

Ni se spune mereu sa nu comparam copii. Sunt diferiti si toti procedeaza in felul lor, in timpul liber. De fapt, nu toti copii sunt gata sa invete acelasi lucru, in acelasi timp, in acelasi mod. - spune Kathy B. - un celebru psiholog pediatru american.

Cu toate acestea, cunoscand si intelagand toate aceste lucruri, atunci cand fiul meu nu comunica verbal intr-un mod similar cu cel al surioarei lui, recunosc ca m-am simtit ingrijorata. Am procedat la fel. I-am citit de la nastere (mult), am vorbit si am comunicat constant. Am facut sunete, rime, cantecele si ne-am jucat impreuna. Dar, spre deosebire de sora lui, el nu a ales o comunicare verbala naturala si a refuzat sa imite sunetele sau sa incerce cuvinte noi.

Comunicarea sa non-verbala a fost la inaltime si a fost intotdeauna capabil sa obtina ce a vrut, (ceea ce este incurajator), dar limbajul oral nu a fost ceva ce a venit cu usurinta la el. Iata 10 sfaturi pentru a-ti ajuta copilul sa-si dezvolte limbajul verbal prin joc