Parenting excesiv: Oare nu cumva facem prea multe pentru copilul nostru ?

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 6/11/2023

Când facem prea mult pentru copiii noștri, atunci când existăm doar pentru ei, le luăm șansa de a-și exersa abilitățile și practicile necesare pentru a dezvolta competențe și putere de decizie în viață. În loc să învețe abilitățile de viață, ei învață cum să fie neajutorați. Aceasta nu este cu siguranță intenția noastră atunci când vrem să ne ajutăm copiii. 😔

De cele mai multe ori, în spatele parentingului în exces stă responsabilitatea pentru copilul nostru, însă excesul nu poate justifica controlul deciziilor și emoțiilor sale sau gestionarea vieții sale sociale. Iată o temă de gândire - oare nu cumva facem prea multe pentru copilul nostru?

- veti citi:
Facem prea multe pentru copiii noștri?
Aceste exemple pot părea familiare pentru voi
Adulţii copii care trăiesc la domiciliul părinţilor
Copiii cu dizabilități
Parentingul in exces și cercul vicios
Fac prea mult pentru copilul meu?

Facem prea multe pentru copiii noștri?

Oare fac pentru multe pentru copilul meu? E greu sa iti pui o astfel de intrebare - cand iti iubesti asa de mult copilul... insa, cu capul limpede si fara sentimentalisme - oare nu facem prea multe pentru copiii nostri? Nu am devenit niste parinti care incearca sa le ofera absolut totul, fara a le cere nici un mic sacrificiu? Oare nu le controlam prea mult emotiile si viata sociala?

E bine, noi parintii cadem de multe ori intr-o astfel de capcana din care pare sa fie greu de iesit. Ne simtim necesari iar copiii nostri se bazeaza pe noi - dar au tendinta sa se astepte sa facem absolut toate lucrurile pentru ei.

Aceste exemple par familiare?

• Copilul știe cum să-și lege şireturile la pantofi, dar le legaţi voi oricum pentru că e mai rapid.

• Reveniți la școală când baietelul uituc de 13 ani, își uită din nou echipamentul de sport acasa

• Adolescentul îşi lasă hainele murdare peste tot în casă. În loc să intrați într-o altă luptă cu el sau să-l convingeti pe el să le ia, le luaţi voi pentru el. E mai ușor, nu?

• Fiica ta are probleme în completarea proiectului științific. Nu pare să se concentreze și se plânge că este plictisitor și prea dificil. După ce se culcă, terminați proiectul pentru ea. La urma urmei, nu vreţi ca ea să eșueze.

• Copilul se scoala de la masa si nu isi duce farfuriile la chiuveta ... la urma urmei de ce sa nu il ajutam, nu?

De ce facem asta? Adesea este pentru a ne gestiona propriile neliniști despre copiii noștri. Suntem speriaţi că s-ar putea să nu reușească, deci facem tot ce putem pentru a ne asigura că nu eșuează. Dar, uitam ca in acest proces, subminăm în mod involuntar propriul lor progres. Aceasta nu este o strategie eficientă ...

Copiii adulti care trăiesc la domiciliul părinţilor

Cea mai mare problemă a copiilor care nu progreseaza corespunzător este faptul că aceștia adesea devin adulți care nu ştiu cum să se descurce. Acest lucru a devenit o problemă gravă pentru multe familii în ultimii ani. Într-adevăr, mulți adulți care trăiesc la domiciliul părinţilor sunt rezultatul ciclului de supra-funcționare a părinților și de sub-funcţionare a copiilor.

Luați în considerare copilul adult de 23 de ani care trăiește acasă, care doarme toată ziua, petrece toată noaptea și nu îşi caută de lucru. Totuși, l-aţi lăsat să trăiască sub acoperișul vostru fără să plătească chiria sau să-i cereţi să plece.

Poate că vă împăcaţi cu asta pentru a evita disconfortul unei confruntări. Însă întrebarea care se pune este: "Este acest lucru în interesul copilului meu?" Îţi ajuţi copilul adult, sau îţi înveţi copilul adult să fie neajutorat?

Ad-Extra3:

Copiii cu dizabilități

Dacă aveți un copil care a fost diagnosticat cu un handicap de învățare sau o tulburare de comportament, vă simțiți obligați să faceți mai mult pentru el. Poate chiar simţiţi ca și cum acest lucru este de așteptat.

Si totusi, specialistii sunt de parere ca nu nu le facem deloc favoruri pe termen lung, deoarece nu învață cum să facă lucrurile pentru ei înşişi. Într-o zi, copilul vostru va trebui să iasă în lume și să funcționeze ca adult. Nu puteţi fi acolo întotdeauna.

Desigur, este important să înțelegeți dizabilitatea și să îl ajutați atunci când este cazul. Dar încercați să nu lăsați anxietatea voastră să vă constrângă şi să exagerați cu lucrurile făcute pentru el. Când se întâmplă acest lucru, riscați să se sfârșească cu supărare şi resentimente. Și copilul are mai puține șanse să învețe să funcționeze singur.

Fac prea mult pentru copilul meu?

Foarte multi parinti isi suprasolicita meseria de parinte si au tendința de a sări repede cu sfaturi. Este adevatat ca noi, parintii credem ca stim intotdeauna ce este mai bun pentru copiii nostri si avem o limită scăzută pentru durerea copilului nostru - de aceea nu ii dam nici o sansa de a se lupta cu propriile sale probleme.

Ce este parentingul excesiv?

Parentingul excesiv, sau cunoscut și sub denumirea de "helicopter parenting" (părinții elicopter), se referă la un stil de părinte care implică un nivel foarte înalt de supraveghere, control și intervenție în viața copilului, adesea într-o măsură care poate fi considerată excesivă sau exagerată. Acest tip de parenting se caracterizează prin următoarele trăsături:

1. Supravegherea excesivă: Părinții elicopter sunt adesea foarte vigilenți în ceea ce privește fiecare aspect al vieții copilului lor. Aceștia își monitorizează constant copiii și încearcă să prevină orice risc sau pericol potențial.

2. Controlul excesiv: Acești părinți tind să controleze deciziile, alegerile și activitățile copilului într-o măsură neobișnuit de mare. Ei pot impune reguli stricte și pot lua decizii în locul copilului, chiar și în situații în care acesta ar trebui să fie capabil să ia decizii independente.

3. Lipsa autonomiei pentru copil: Copiii crescuți într-un mediu de parenting excesiv pot avea dificultăți în dezvoltarea independenței și a abilităților de luare a deciziilor. Ei pot simți că nu au voie să facă greșeli sau să încerce lucruri noi fără aprobarea părinților.

4. Preocupare constantă: Părinții elicopter sunt adesea obsedați de succesul și fericirea copiilor lor și pot avea tendința de a interveni excesiv în încercarea de a asigura că copilul lor obține cele mai bune rezultate în școală sau în alte activități.

5. Teama de eșec: Acești părinți pot fi foarte anxioși în ceea ce privește siguranța și succesul copiilor lor și pot încerca să îi protejeze de orice experiență negativă sau eșec, în detrimentul dezvoltării abilităților de rezolvare a problemelor.

Parentingul excesiv poate avea consecințe negative asupra dezvoltării copilului, inclusiv asupra nivelului de stres, anxietății și capacitații de adaptare a copilului. Este important ca părinții să găsească un echilibru între a oferi sprijin și ghidare și a permite copilului să învețe din experiențele și greșelile sale.

Parentingul in exces și cercul vicios

E posibil insa sa avem dificultăți în împărtășirea propriei noastre vulnerabilități și să ne petrecem prea mult timp concentrându-ne asupra obiectivelor copiilor nostri decat asupra propriilor obiective. Insa. din pacate - parentingul in exces creează un ciclu vicios. Cu cât facem mai mult pentru copilul nostru, cu atât mai puțin face el pentru el însuși. Și cu cât face el mai puțin pentru el, cu atât mai neajutorat pare. Și cu cât se simte mai neajutorat, ca răspuns, faceți și mai mult. Și ciclul continuă.

De cele mai multe ori, in spatele parentingului in exces sta responsabilitatea pentru copilul nostru insa excesul nu poate justifica controlul deciziilor si emotiilor sale sau gestionarea vietii sale sociale. Pentru ca astfel - din pacate - ne incurajam copilul sa fie pasiv în viață și să devină un adult sub-funcţional.

Când se întâmplă acest lucru, copilul începe să se bazeze pe voi să faceţi toate lucrurile pe care ar trebui să le facă pentru sine. Și voi vrti reactiona: "Are nevoie de mine. Nu pot să-l las să se înece. Trebuie să-l salvez”....

Cheia unei bune educații: între limite și incredere

Ce inseamna de fapt sa educi bine un copil? Sa educi bine un copil inseamna sa faci ce trebuie pentru ca acesta sa se comporte bine in lipsa ta. Dar sa nu uitam ca exemplul pe care il primeste un copil de la parinti este esential si face parte din procesul de educatie. Misiunea educativa a parintilor este fundamentala in cresterea unui copil echilibrat si cu respect de sine citeste in continuare aici.