Ce inseamnă o maternitate Baby Friendly: 10 pași pentru o alăptare de succes

TEMA: Alaptarea exclusiva | 0 | 5/4/2024

Ce inseamna o maternitate Baby Friendly - 10 pasi pentru o alaptare de succes

O alăptare de succes, incepe incă din primele ore de viață ale bebelușului. Iar aceste ore se petrec la maternitate de aceea, o maternitate poate fi sau nu prietenoasă pentru alaptare.

Iată care sunt cele 10 reguli din maternităţile Baby Friendly si ce exact trebuie să facă o maternitate pentru a încuraja incă din primele zile - alăptarea cu succes a bebelușului.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Succesul alăptarii bebelușului depinde de modul in care maternitatea încurajează alăptarea
10 Pași pentru o alăptare de succes in maternități
Despre primele zile de alăptare si greutățile începutului, mai poți citi
GHID DE ALAPTARE SI SUPORT

Succesul alăptarii bebelușului depinde de modul in care maternitatea încurajează alăptarea

In functie de felul in care o maternitate sustine si incurajeaza alăptarea nou nascutului, Organizatia Mondială a Sănătatii (OMS) si UNICEF au lansat Baby-friendly Hospital Initiative (BFHI), pentru a ajuta la motivarea facilitatilor care furnizeaza servicii de maternitate si pentru nou-nascuti in intreaga lume, pentru a implementa 10 Pasi pentru o alaptare de succes.

Cele zece etape rezuma un pachet de practici si proceduri care ar trebui implementate de institutiile care furnizeaza servicii de maternitate si pentru nou-nascuti, pentru a sustine alaptarea. OMS a solicitat tuturor institutiilor de acest gen din intreaga lume, sa implementeze cei Zece Pasi.

10 Pași pentru o alăptare de succes in maternități

Ghidul de punere in aplicare a acestei initiave subliniaza strategiile de extindere la acoperirea universala si asigurarea sustenabilitatii in timp. Orientarile se concentreaza pe integrarea mai completa a programului in sistemul de sanatate, pentru a se asigura ca toate facilitatile dintr-o tara implementeaza cei Zece Pasi.

Care sunt cele 10 reguli din maternităţile Baby Friendly, aflăm de la dr. Anemona Munteanu, de la UNICEF Romania - cu explicatii pentru fiecare punct de pe lista.

1.     Primul pas este ca maternitatea respectivă să aibă o politică scrisă în ceea ce priveşte alăptarea, afişată publică, şi să se asigure că întregul personal care intră în contact cu mamele (inclusiv femeile de servicu) ştie că acolo este un loc în care este suţinută şi protejată alăptarea, că există nişte reguli care trebuie respectate de toată lumea. Instruirea personalului se întâmplă, conform standardului, în maxim 6 luni de la angajare.

2.     Tot personalul trebuie să înveţe care sunt regulile maternităţii şi să fie dispobil să ajute mamele, fiecare la nivelul său. E legat de primul pas - asta înseamnă că şi femeia de serviciu, şi personalul auxiliar trebuie informat ce fel de spital e acela în care lucrează.

3.     Informarea femeilor gravide despre avantajele alăptării şi aspectele practice. Informarea se face încă din timpul sarcinii, pentru că toate cercetările arată că femeile iau decizia asupra modului în care îşi vor hrăni copilul în perioda gravidităţii. Din păcate, s-a constatat că foarte puţine mai pot fi întoarse din drum, odată ce au luat o decizie. Deci: o informare corectă a gravidelor cu scopul de a promova alăptarea e unul dintre criteriile pentru desemnarea unui spital ca prieten al copilului. Dacă gravida a fost de cel puţin două ori acolo în timpul sarcinii, informarea se face în timpul consultaţiilor obişnuite, iar dacă a ajuns doar pentru naştere se face în primul moment potrivit (dacă e timp, înainte de naştere)

4.     Maternitatea are obligaţia să ajute mamele să înceapă alăptarea în primele 5 minute după o naştere naturală sau imediat după ce mama îşi revine din anestezie, dacă a fost vorba de o cezariană.

Recunoaştem că este un pas foarte dificil, adică presupune suficient personal la sală. Practic trebuie luat copilul nou-născut şi pus pe pieptul mamei. Recomandarea e să rămână acolo circa o oră. Se numeşte târâşul către sân şi înseamnă că un copil pus pe pieptul mamei se va târî prin propriile puteri până la sân şi va începe să sugă. Unii copii nu pot mânca în prima oră, dar e momentul în care se stabileşte o legătură foarte puternică între mamă şi copil. În această primă oră, şi mama şi copilul sunt foarte alerţi, ca rezultat al hormonilor care se secretă în timpul naşterii. Apoi, mai există un avantaj legat de sănătatea copilului: cât este în uterul mamei este steril, iar în momentul în care iese, medicii spun că se colonizează cu microbii din mediu. Este un proces firesc şi ne ajută să trăim în lumea în care pătrundem. În momentul în care copilul este pus pe pieptul mamei, se va coloniza cu microbii ei; sugând laptele ei, va suge şi anticorpii care combat aceşti microbi. Deci i se va stabili un echilibru între ceea ce primeşte ca agresiune şi ceea ce primeşte ca protecţie. Un copil luat imediat şi îndepărtat de mamă se va coloniza cu microbii de pe mâinile personalului medical – oricât de dezinfectat ar fi – sau din mediul înconjurător. Dacă nu primeşte nici laptele mamei, nu va primi nici anticorpi specifici pentru microbii care l-au colonizat. Asta înseamnă că sistemul imunitar, şi aşa fragil, este supus unui foarte mare sters şi primeşte o sarcină care de multe ori îl depăşeşte. De asta e nevoie ca nou-născutul să stea pe pieptul mamei, să înceapă să sugă în prima oră, dacă poate, şi mai ales să stabilească legătura emoţională care mai târziu îi va ajuta pe amândoi. Acest pus pe pieptul mamei este deosebit de important şi nu o să obosim să milităm pentru el. În acelaşi timp, suntem realişti şi ştim că este dificil de realizat, dar există maternităţi în România unde se practică, există medici care fac acest lucru.

Pot să vă spun că într-o ţară nu foarte îndepărtată de noi (nici geografic, nici ca sistem sanitar) anume în Ucraina, în cazul cezarienelor cu anestezie generală, cel care îl primeşte la pieptul său pe copil este tatăl, până când mama se trezeşte. S-a constatat că este extrem de importantă şi această colonizare cu microbii tatălui, alături de căldura corpului tatălui – care asigură cea mai bună încălzire pentru copil. De altfel, în mari maternităţi din ţări dezvoltate se practică metoda cangur în cazul copiilor prematuri: copilul este purtat pe corpul mamei, care îi asigură cel mai bun tip de încălzire şi confort psihic – bebeluşul e liniştit, are sentimentul de siguranţă. Teoretic pare foarte simplu, atât mama cât şi copilul sunt acolo, la îndemână. Numai că atunci când se află în maternitate, responsabilitatea revine spitalului, deci trebuie să existe suficient personal care să supravegheze. Nu e destul să pui mama şi copilul împreună. Dacă îi separi, supraveghezi doar o cameră cu mame şi una cu copii... Dacă sunt împreună, e nevoie de o persoană care să supravegheze şi să ajute fiecare mamă şi fiecare copil în prima oră după după naştere. E poate mai greu, dar – repet – nu e imposibil. Sunt locuri în care printr-un management creativ al personalului şi multa bunăvoinţă şi dedicare din partea celor care sunt acolo, se ântâmplă.

5. Cel de-al cincelea pas se referă la momentul de după naştere, când personalul trebuie să înveţe mamele cum să alăpteze şi cum să menţină secreţia lactată chiar şi atunci când sunt despărţite de copii.

Practic sunt două acţiuni aici. Unu: să le înveţe să alăpteze, iar fiecare situaţie e o situaţie specială – pentru că fiecare mamă şi fiecare copil sunt unici (să poziţioneze copilul, să înveţe mama ce poziţie îi e mai confortabilă, etc). Doi: menţinerea secreţiei lactate pentru situaţia în care mama sau copilul au nevoie de îngrijire specială şi sunt despărţiţi. Concret, mama trebuie învăţată să se mulgă, pentru a nu pierde laptele. În afara cazurilor speciale şi rare când copilul e transferat de urgenţă la alta unitate, laptele mamei va fi dat copilului, dacă ea nu poate alăpta din motive medicale.

6.     Într-o maternitate Baby Friendly nu li se vor oferi copiilor care sunt alăptaţi alte alimente şi lichide cu excepţia laptelui matern (cu excepţia cazurilor care au indicaţie medicală). Asta este foarte de important, pentru că în primele zile stomacul copilului este foarte mic şi orice alteva primeşte îl face să nu mai poată şi să nu mai vrea să sugă la sân.

7.     Una din condiţiile extrem de importante pentru ca un spital să primească statutul de Prieten al Copilului este practicarea sistemului rooming-in: adică mama şi copilul stau împreună în aceeaşi cameră timp de 24 de ore pe zi. Se admite o despărţire de maxim o oră, pentru eventuale intervenţii medicale de urgenţă.

8.      Alăptarea la cererea copilului este obligatorie şi se poate face uşor în condiţiile sistemului rooming-in. Aceşti doi paşi sunt stâns legaţi. Aşadar, când copilul dă semne de foame – atenţie, am spus că dă semne, nu că plânge de foame; de la primele semne până la plâns este o cale lungă, iar copilul nu trebuie lăsat să plângă de foame – el trebuie pus la piept şi hrănit când dă primele semnale că îi e foame. Ştiu că există în maternităţile româneşti practica alăptării după orar, adică din 3 în 3 ore, alături de limitarea duratei alăptatului – 5 minute la un sân, alte 5 la celălalt... Practica asta vine din ideea de a „disciplina” copilul şi a-i face un program. Ei bine, s-a constatat că un copil se va disciplina singur şi îşi va face propriul program. Haideţi să ne gândim la noi înşine. Dacă ne scoală cineva din somnul cel mai profund şi ne obligă să mâncăm, e firesc? Sau invers: ne-am trezit, ne e foarte foame, dar cineva ne arată ceasul şi ne spune că nu e voie să mâncăm acum, că nu e încă ora potrivită. Sigur că nivelul nostru de frustrare şi de anxietate ar creşte brusc. Se aplică şi la copii, pentru că şi ei sunt oameni. Sunt persoane cu preferinţe şi cu drepturi, pe care trebuie să le respectăm. Atâta timp cât pe noi nu ne îndeasă nimeni cu ce nu ne place şi nici la ore nepotrivite, nici ei nu trebuie să primească hrana în felul acesta. De ce? Pentru că în felul ăsta masa va fi asimilată cu sentimente neplăcute – cu respingere, cu forţare, iar copiii vor deveni „mofturoşi” şi vor refuza să mai mănânce. În ce priveşte durata alăptatului, trebuie ca un sân să fie golit de lapte înainte să se treacă la celălalt. Dacă copilul nu va termina laptele din al doilea sân, mama se va mulge astfel încăt să fie format laptele următor. Este foarte important, deoarece compoziţia şi consistenţa laptelui variază pe durata unei alăptări. La început este sucul – o soluţie apoasă, cu multă glucoză, ce potoleşte setea copilului. Vara, copiii plâng şi vor să fie alăptaţi, trag de două-trei ori după care nu mai vor. Mamele intră în panică şi se sperie că nu mănâncă bebeluşul, nu are poftă de mâncare, nu e bun laptele... Ori nu e asta, laptele e bun, dar copilului îi era sete şi şi-a satisfăcut această nevoie. Nu vrea mai mult, pentru că nu îi e foame. E perfect normal. Apoi, către finalul alăptării, laptele devine mai gras şi mai dens, potolind foamea copilului. Dacă alăptarea e pe ceas – 5 minute la un sân, alte 5 la celălalt – ceea ce facem este să umplem somacul copilului cu acel sirop de la început, care nu ţine de foame şi nu e hrănitor. După o oră, se va trezi şi va plânge de foame, pentru că nu a ajuns la acel produs hrănitor de la finalul alăptării. Acum în ce priveşte mama, dacă ea nu se asigură că sânii au fost goliţi la fiecare alăptare, va ajunge să aibă din ce în ce mai puţin lapte. Laptele mamei conţine o substanţă ce se numeşte factor inhibitor al alăptării. Dacă această substanţă rămâne în sân, se va transmite semnalul că nu este nevoie de atât de mult lapte, deci se va produce mai puţin. Pe scurt: orice lapte rămas în sân, inhibă formarea altui lapte. Deci e important şi pentru copil să sugă tot, dar şi pentru mamă. De reţinut încă ceva: compoziţia laptelului este foarte specifică pentru fiecare copil şi pentru fiecare vârstă. De asta e crucial ca şi prematurii să primească laptele mamei, care e cel mai potrivit aliment pentru ei. Cu timp în urmă, se considera ca ei pot fi hrăniţi doar prin formule speciale, dar acum s-a dovedit ca laptele mamei e cel mai bun.

9.     O a noua regulă: să nu se ofere copiilor alăptaţi suzete sau tetine.

Chiar şi cei care nu pot suge la sân, vor fi alimentaţi cu laptele mamei, cu linguriţa sau prin gavaj, dar nu prin biberon. Prin tetina de cauciuc, laptele vine foarte repede, iar copilul se va obişnui aşa, nemaidorind să fie alăptat direct. Copilul recepţionează, nu trage – e total diferit de alăptarea la sân. Ca orice persoană de pe lumea asta, şi nou-născutul tinde să economisească energie, deci va prefera metoda mai simplă. Nu spunem că e leneş, pentru că nu e leneş, doar se adaptează, aşa cum face orice om. Aşa se produce ceea ce se cheamă confuzia mamelonului. Dacă a fost învăţat cu biberonul, va încerca să tragă din sân ca din tetină, iar tehnica este ineficientă. Nu va reuşi să primească lapte, deci va fi frustrat, va începe să plângă, iar până la urmă vor renunţa – şi el, şi mama. În ce priveşte suzetele, nu le recomandăm în general pentru copiii alăptaţi. Mai degrabă propriul deget, la care va renunţa în timp. O militantă pentru alăptare spunea că biberonul şi suzeta sunt bombe atomice pentru alăptare. O spune din cărţi, dar şi din experienţă. Şi aşa este.

10. Ultimul pas e şi el foarte important: la externare, maternitatea trebuie să se asigure că mama va avea de unde să se documenteze în continuare cu privire la alăptare şi că va şti unde să apeleze dacă va avea probleme. Regula asta poate fi împlinită în diverse moduri, aş vrea să prezint câteva idei practicate pe plan mondial, dar şi în unele locuri din România. O metodă eficientă este ca maternitatea să instituie un orar (poate să fie de două ori pe săptămână, între anumite ore) când o asistentă sau o moaşă vor răspunde la un telefon pentru orice mamă care are probleme cu alăptarea. Mama primeşte la externare numărul de telefon, alături de orar şi numele persoanei care va răspunde. O altă metodă: mame care au păstrat legătura cu maternitatea şi au disponibilitatea de a vorbi cu alte mame, îşi lasă pe un panou numerele de telefon. La externare, proaspetele mame, primesc lista celor care au născut mai demult şi au avut succes cu alăptarea, pentru a suna în caz de nevoie. E nevoie de o instruire a celor care se oferă să dea informaţii, dar funcţionează.

Despre primele zile de alăptare si greutățile începutului, mai poți citi

Colostrul: prima masa a bebelusului

Ghid complet al primelor zile de alaptare

Primele zile de alaptare in fapte concrete

Ghid de alăptare si suport

Desprecopii este un site dedicat alaptarii, care contine informatii indepedente si ne-influentate de nici un interes comercial - care are un ghid complet si independent al alaptarii.

Citeste toate informatiile de la aceasta sectiune dedicata Alaptarii! Citeste si forumul special Alaptarea de la desprecopii.com - vei intalni acolo mamici ca tine care au intrebari si raspunsuri despre alaptare.

Daca ai probleme cu alaptarea, te asteptam pe forumul de suport al alaptarii sau pe grupul nostru secret de pe Facebook: Alaptarea cu dragoste.

autor: Desprecopii.com - toate drepturile rezervate - © 2024
in colaborare cu UNICEF ROMANIA

Ad-Extra3: