Relația dintre o mamă și fiul ei adolescent - de ce se schimbă și cum păstrăm legătura?
Relația dintre o mamă și fiul ei a inspirat mulți ani scriitori și scenariști. Și, așa cum se întâmplă adesea, ficțiunea se bazează pe situații care sunt adevărate în viața reală, motiv pentru care ne putem referi la ele.
Adevărul este că relația dintre mame și fiii lor este una specială. Începând din copilărie, se stabilește o legătură foarte puternică, în care mama devine pentru băiețel un amalgam de sentimente extraordinare de dragoste și afecțiune.
in acest articol veti citi mai multe despre:
Pentru mamele de baieti adolescenti, relatia pare sa sufere o metamorfoza
Cand baietii ajung la pubertate, se schimba repede si profund
O mama trebuie sa incurajeze eforturile de independenta ale fiului ei
Mama, modelul din jurul vietii baietelului ei
Relația dintre mame și fiii lor este una specială. Încă din copilărie, se stabilește o legătură foarte puternică, în care mama devine pentru băiețel un amalgam de sentimente extraordinare de dragoste și afecțiune.
Ea este lumina vieții sale, așa cum se spune. Ulterior, ea devine modelul prin care tânărul își alege o prietenă și, în cele din urmă, o soție. De fapt, mulți tineri încep să aibă relații tot mai serioase, adesea alegând fete care seamănă cu mamele lor și cu siguranță au asemănări de personalitate. Astfel, ei reușesc să-și păstreze conexiunea cu mamele lor, dar să avanseze spre plinătatea și complexitatea relației romantice.
Pentru mamele de baieti adolescenti, relatia pare sa sufere o metamorfoza
Ajunsi la inceputul pubertatii, aceasta transformare este, de obicei, oarecum stancoasa, incomoda si poate pune probleme reale in navigarea cu succes a acesteia. In plus, anumiti factori pot face procesul mai dificil, de exemplu, de a fi o mama singura sau de a nu avea un tata disponibil in mod emotional in imagine.
IAta ce ne povesteste un psiholog pe forumul Desprecopii:
Iata un exemplu de aparitie obisnuita in practica mea, care ar trebui sa contribuie la descrierea problemei. O vrea sa ne intalnim din cauza unui comportament ingrijorator din partea fiului ei. II vom numi Alex. Ea raporteaza ca era un elev bun (adesea excelent), ca se bucurau intotdeauna de o relatie foarte stransa si il caracteriza ca fiind un "baiat bun". Acum ea raporteaza ca s-a schimbat in masura in care simte ca nu-l mai cunoaste. El este fie dezgustator, fie incremenit, cu mici scanteieri periodice ale "vechiului sau sine". In plus, notele si comportamentul lui s-au deteriorat la scoala. In momentele cele mai disperate, se teme ca s-a implicat in droguri sau ca se afla intr-un grup de prieteni ce au "o influenta rea".
Analiza ulterioara arata ca tatal nu face parte din viata lui. Ceea ce vreau sa spun este ca el fie traieste separat de familie, lucreaza foarte mult sau este absent din punct de vedere emotional. De cele mai multe ori, el a fost asa de ani de zile. Mama imi spune ca a trebuit sa fie si mama si tata pentru baiat si ca nu mai vorbeste de romantism. Mama si fiul au insemnat intr-adevar foarte mult unul pentru celalalt.
Cand baietii ajung la pubertate, se schimba repede si profund
Presupun ca exista multe cauze pe care le-am putea spune intr-un efort de a explica problemele lui Sam, dar as vrea sa va atrag atentia asupra a ceea ce cred ca se afla in inima problemei - adica nevoia baiatului de a se distanta de mama sa si nevoia emotionala suplimentara pentru apropierea de un barbat adult. Lasati-ma sa va explic. Cand baietii ajung la pubertate, se schimba repede si profund. Asa cum este descris in articolele despre adolescenta timpurie, corpul tanarului adolescent este inundat cu hormoni care schimba pentru totdeauna cum se simte el insusi si relatiile sale cu ceilalti.
Mamele care depind de baietii lor pentru afectiune, sprijin sau iubire, cred ca sunt scutiti de schimbarile care au loc in fiii lor. Ei nu sunt scutiti. Dragostea, prietenia si apropierea care i-a mangaiat pe amandoi au fost acum afectate de sexualitatea tanarului. Acum vede ca mama lui incearca sa-l controleze. Ceea ce ii aduce pace nu este iubirea ei, ci distanta de ea. El va obtine distanta in orice fel poate. Aceasta include rostirea dorintei de a trai cu un tata distant, sa esueze la scoala, izbucniri de furie, consum de droguri si asa mai departe.
Acum, desigur, exista un punct suplimentar la care vreau sa va atrag atentia. Am vorbit in cea mai mare parte despre mamele "singure". Vedeti, tinerii trebuie sa simta ca mama are si un alt barbat caruia sa ii poata da afectiunea sa si trebuie sa simta ca exista un om pe care sa-l poata iubi si cu care sa se poata identifica in timp ce isi strange forta pentru a incepe celalalt eveniment important cunoscut sub numele de intalniri.
Prezenta tatalui ii elibereaza pe baieti de simtamantul de vinovatie cand isi lasa mamele in urma si, de asemenea, le da un model de urmat pentru viitoarele relatii cu femeile. In plus, atat mama, cat si fiul trebuie sa se simta liberi sa experimenteze gandul: "Nu sunteti cine sau ce credeam ca sunteti". Ea reprezinta un pas normal, prin ciclul de viata, spre independenta, pentru toate partile interesate. Mama trebuie sa gaseasca un obiect adecvat pentru dragostea ei in afara de baiat si el trebuie sa fie incurajat sa urmareasca domnisoarele potrivite.
Ad-Extra3:
O mama trebuie sa incurajeze eforturile de independenta ale fiului ei
Efortul fiecarei mame sau oricarui fiu de a lupta impotriva schimbarii si de a mentine relatia pe care o aveau nu va duce decat la dezvoltare neadecvata si frustrare. Ceea ce trebuie sa faca mama este sa incurajeze eforturile de independenta ale fiului ei si sa inteleaga ca temperamentul lui este o faza foarte necesara dezvoltarii. Atat mamele casatorite, cat si cele singure vor trebui sa gaseasca cai pentru a-si exprima afectiuna si independent fara a-i implica pe fiilor lor, permitand astfel o anumita distanta naturala sa se dezvolte intre ei in timpul acestei faze de transformare. Acest lucru ar trebui sa ii ofere mamei mai multa satisfactie, in timp ce indeparteaza povara vinovatiei fiului ei, care se teme ca mama nu poate supravietui fara el..
Pubertatea copiilor nostri - sa o intelegem
Ca parinte, nici nu iti vine sa crezi ce a trecut timpul. Dar, observi cu ochi plini de iubire ca sanii fiicei dumneavoastra inmuguresc pe sub ceea ce altadata parea a fi o bluza inocenta.
Sau ca fiul dumneavoastra vine de la antrenamentul de fotbal mirosind ca de parca a sapat toata ziua in cadrul unei echipe de drumari. Pfffff - puiii nostri au ajuns deja la pubertate? Ce se intampla aici? Iata sfatul de la Desprecopii.com:
5 lucruri important de stiut - pentru parintii de adolescenti
Copilul in Media Sociala: 12 sfaturi pentru parinti pentru a nu pierde controlul
Ce fac adolescentii online: riscuri si pericole de care trebuie sa stie parintii
Temele pentru acasa - schema secreta a parintilor (de stiut neaparat)
Totul despre pilula contraceptiva: minighid pentru adolescenti si parinti
8 Moduri de a relationa cu copilul adolescent
Primele intalniri ale adolescentului: de la ce varsta le permitem si de ce. .
Pentru a intalni alti parinti de adolescenti, participati la sectiunea speciala a forumului Desprecopii.com: Adolescentii
autor: Milena Sadova, redactor Desprecopii.com, Referinte: Jurnal American de Psihologie,
Toate drepturile rezervate, Desprecopii.com © 2024
Ad-Extra3:
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 1 comentarii
Buna ziua! Sunt mama de baiat, o nebunie de baiat ajuns la varsta de 21 de ani de care sunt foarte mandra. Am trecut prin multe amandoi, am invatat multe unul de la celalalt. Am invatat sa am incredere in ceea ce-mi spune, mi l-am apropiat foarte mult si intotdeauna am discutat despre absolut orice. Nu sunt psiholog, dar m-a preocupat intotdeauna, ca hobby, psihologia, in special psihologia copilului, pentru ca pentru mine, intotdeauna a fost cel ami important sa-mi inteleg copilul. Sa ma inteleaga el pe mine nu a fost atata de important. Dar daca-mi punea intrebari si-si dorea sa ma inteleaga, ii raspundeam cu placere. Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de la copilul meu a fost sa-nvat sa-l las sa zboare. Nu le taiati aripile, asculati-i cat mai mult, discutati cu ei, dati-el incredere ca vor reusi, ca ceea ce gandesc e bine, invatati-i sa ia decizii singuri, explicati-le responsabilitatile si asumarile. Nu-i controlati. Invatati de la ei sa-i lasati sa vina catre voi, sa-i lasati sa vina ei sa va intrebe, sa va povesteasca. Nu-i pacaliti, nu-i santajati, nu recurgeti la lucruri care nu v-ar placea sa vi se intample si voua, mamelor. Nu le interziceti relatiile, nu incercati sa le controlati relatiile, discutati cu ei, asculati-i, adaptati-va voi la ceea ce va povestesc, nu incercati sa-i adaptati pe ei la asteptarile voastre. Atat de multe am invatat de la copilul meu, lucruri foarte importante pentru mine, ca persoana, pentru sanatatea mea, pentru gandirea mea, pentru supravietuirea mea ca entitate umana. Veti invata ca relationarea intre mama si fiu, intre mama si fiica, este atat de frumoasa si atat de usoara, incat voua insiva n-o sa va vina sa credeti. Cu bucurie si drag, o mama fericita
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII