Nimeni nu mă va numi vreodată mamă - confesiuni

TEMA: Confesiuni despre infertilitate | 0 | 6/2/2024

Nimeni nu ma va numi vreodata mama - confesiuni

Știu că acest site este dedicat copiilor, dar cred că acesta este locul potrivit pentru a face o confesiune dureroasă. Cred că există multe femei ca mine care doresc să-și exprime suferința... Vorbind despre neîmplinirea de a deveni mamă, povara pare mai ușoară...

Este greu pentru mine să scriu despre asta, dar vreau să analizez această durere. Pentru că ea mă bântuie în multe alte situații și apare în momente în care mă aștept cel mai puțin. În conversații, în emisiunile TV, în paginile cărților... și mereu această durere subversivă are același efect... Pentru că mă conduce către adâncurile gândurilor mele despre... maternitate. 😴

Nimeni nu mă va numi niciodată mamă - Confesiuni

Incep să știu tot mai clar: nimeni nu mă va numi vreodată mamă

Stiu ca aici este un site despre copii. Dar eu cred ca e si locul perfect pentru a face aceasta confesiune dureroasă. Cred ca sunt multe femei ca si mine care doresc sa dea cuvinte durerii... Vorbind despre ea, greutatea pare mai usoara....

E greu sa scriu despre asta dar vreau sa disec aceasta durere. Pentru ca ea ma ataca in multe alte locuri si apare acolo unde ma astept cel mai putin. In conversatii, in emisiuni TV, in paginile cartilor... si intotdeauna aceasta durere subversiva are acelasi efect.... Pentru ca ma duce in vulcanul gandurilor mele despre ... maternitate. Se vorbeste prea putin despre durerea femeilor care se lupta ani de zile cu infertilitatea...

Sunt profesoară

Astăzi de pilda durerea a venit in cadrul unei lectii. La o lectie de engleză pe care o predau copiilor de la o scoala. Discutam cu un baietel de 8 ani si trebuia sa il învăț să spună: „Aceasta este mama mea”. Si aratam copiilor imagini pe diapozitive in care era o mamă fericită ce isi imbratisa copilul ei. Mama și fiica îmbrățișându-se. Un băiețel care își sărută mama. Mamă după mamă după mamă...

Bineinteles, fara sa arat nici o emotie, mintea mea lucra... Si vorbea cu sufletul eu - amintindu-i ca nu va exista niciodată cineva care să spună despre mine: „Aceasta este mama mea”.

Anii de fertilitate au trecut

Nu mă deranjează lanțul de evenimente care au dus la asta. Este doar ceea ce este. Am fost singură de-a lungul anilor de vârf ai fertilitătii.

Imediat după ce m-am căsătorit în sfârșit, am fost diagnosticată cu cancer tiroidian și a trebuit să punem sarcina în așteptare. Până când am primit undă verde de la doctorul meu pentru a încerca să raman însărcinate, nu mai eram in anii de aur ai fertilitatii.

In timp ce colegii meu postau poze cu balul de absolvire și absolvirea liceului copiilor lor – tineri adulți în devenire – eu eram la timpul in care doar speram sa am un copil. Doar unul.

Ad-Extra3:

Lupta mea cu infertilitatea

Am încercat totul. Am luat medicamente pentru a stimula ovulația lună de lună până am ajuns la doza maximă. Apoi, ne-am întâlnit cu un specialist în fertilitate. Am citit articol după articol. Mi-am petrecut ani de zile pe celebrul forum de fertilitate de la Desprecopii. Am spus si multe rugaciuni...Am crezut, am sperat și am așteptat. Și apoi am încercat din nou luna următoare.

Am epuizat toate opțiunile, inclusiv adopția. Dar nu a mers ... Am încercat totul până nu a mai rămas nimic de încercat. Călătoria mea către maternitate a luat un sfârșit neașteptat.

Am rămas doar cu gândurile

Există o mamă și o fiică care îmi vin adesea în minte. Le văd la fel de clar pe cât îmi văd mâna în fața feței. Fetița are vreo patru sau cinci ani. Toamna poartă ținute asortate: blugi, tricouri albe cu mâneci lungi, eșarfe și cizme. Pozeaza des una langa alta zâmbind. Mama este fericită. Foarte fericită.

Apoi clipesc și îmi amintesc că visul a murit. Mama din imagine sunt eu. Fetița este fiica pe care mi-am dorit-o întotdeauna, dar nu o voi avea niciodată.

Acum stiu ca nu voi avea niciodată ceea ce mi-am dorit întotdeauna. Sa fiu mama. Acest vis nu s-a împlinit pentru mine.

Ceea ce este cel mai greu pentru mine este sa învăț să trăiesc cu această nouă normalitate. Să găsesc o modalitate de a face față tuturor acelor momente mici care îmi apar inevitabil acea maternitate fulger în fața mea. Pentru a face față durerii infertilității și a descoperi ce urmează pentru mine. Știu că acest lucru nu va fi ușor, dar știu și că nu este imposibil.

Deci, eu aleg. . .

Sa nu las dezamăgirea să se transforme în amărăciune.

Sa nu las această tristețe, oricât de mare ar fi, să-mi acrescă toată viața.

Să nu traiesc in umbra a ceea ce nu va fi niciodată, ci în lumina a tot ce va urma.

Să gasesc puterea sa continui să visezi, chiar dacă acest vis nu s-a împlinit.

- primit pe mail la adresa redactiei (info@desprecopii.com)

Ad-Extra3: