Modalitati de reglare emotionala la copii

TEMA: Dezvoltarea emotionala | 0 | 18/7/2018

Într-un articol recent (link aici), povesteam ce este reglarea emoțională și de ce este ea importantă. Voi continua această temă, detaliind câteva modalități concrete prin care copiii pot învăța să-și gestioneze sănătos emoțiile dificile (susținuți și ghidați, desigur, într-o primă etapă, de către părinți).

Ne dorim să avem copii sănătoși, atât fizic, cât și emoțional. Așa cum învață, treptat, să aibă grijă singuri de corpul lor, tot așa, copiii au nevoie să învețe modalități concrete și potrivite pentru a-și gestiona singuri frustrarea, furia, stresul, anxietatea.

in acest articol veti citi mai multe despre:
E important ca noi, părinții, să ținem cont de următoarele aspect
Oprește-te și miroase pizza
Trusa de ajutor emoțional

E important ca noi, părinții, să ținem cont de următoarele aspecte:

A-i învăța pe copii să-și gestioneze cât mai sănătos emoțiile și să răspundă prin comportamente adecvate este un proces dificil – necesită timp, răbdare, repetiție, atenție, atât din partea părinților, cât și a copiilor.

E necesar să acceptăm emoțiile dificile ale copilului, chiar dacă sunt incomode, neplăcute, inoportune. Nu e ușor să facem față unui tăvălug emoțional, însă furia, frica sunt reacții umane firești, iar copilul are dreptul să simtă ceea ce simte. Când părintele transmite copilului că îi înțelege trăirea emoțională (”Îmi dau seama că ești furios pentru că sora ta ți-a stricat jucăria preferată… Îmi pare foarte rău, știu cât de mult țineai la ursuleț.”), în același timp îl ajută să se simtă un pic mai bine, drept urmare copilul poate deveni mai cooperant, mai deschis la negociere. Când copilul vede că cineva îi înțelege și îi acceptă trăirea, el învață că emoțiile, chiar dacă generează disconfort, nu sunt periculoase și nu e nimic în neregulă cu el pentru că simte astfel; treptat, va învăța să nu se mai sperie de ele, să le accepte, să le tolereze și să iasă cu bine din momentele dificile.

Pedeapsa, time-out-ul, rușinarea sunt reacții deloc potrivite la izbucnirile de furie sau la momentele de anxietate și panică ale copilului. Astfel de reacții din partea părinților transmit copilului mesajul că aceste stări emoționale sunt rele. Drept urmare, copilul încearcă să le reprime, să le ascundă, să uite de ele – însă, e ca și cum ar căra în spate un rucsac emoțional, în care se mai adaugă mereu câte ceva, dar care nu se golește niciodată; neavând pe unde să iasă, rucsacul devine din ce în ce mai greu de dus; iar când e prea plin, emoțiile explodează în interior, ceea ce îl sperie și mai tare pe copil.

Unele strategii vor funcționa mai bine decât altele, în funcție de situație, de personalitatea copilului, de vârsta lui. Există o multitudine de strategii, alege-le pe cele care se potrivesc copilului tău. Atunci când este posibil, propune-i copilului mai multe variante și permite-i să-și aleagă strategia pe care o va folosi. Faptul că alege e un prim pas spre gestionarea adecvată a situației și a emoției.

Oprește-te și miroase pizza

Astfel, începând cu vârsta de 3-4 ani, copiii pot înțelege și folosi cu ușurință un exercițiu de relaxare precum cel numit ”Oprește-te și miroase pizza”.

pizza

Când copilul e supărat sau furios, învață-l să se oprească și să miroasă pizza (sau, dacă nu îi place pizza, poate o plăcintă de mere sau orice altceva care-i place).

Pașii sunt aceștia:

1. Inspiră profund pe nas, ca și cum ai mirosi o felie apetisantă de pizza.
2. Expiră lin și prelung pe gură, ca și cum ai încerca să răcești felia de pizza.
3. Repetă primii doi pași de câteva ori, încet, cu răbdare, concentrându-te pe fiecare inspirație și expirație.

Respirațiile profunde și lente pot relaxa corpul și mintea, reducând intensitatea stărilor de furie sau frustrare.

În timp, pe măsură ce exersează cu un pic de ajutor din partea părinților, copilul învață să facă acest exercițiu singur, în situațiile în care are nevoie. E simplu: inspir profund, expir lent și lung, mă concentrez pe inspirație și pe expirație.

O altă direcție ce merită explorată împreună cu copilul este construirea unei truse de ajutor emoțional – o cutiuță sau un borcan, în care să puneți bilețele cu diverse modalități ce-l pot ajuta pe copil să-și revină după un moment intens de furie, să-și reducă nivelul de stres, să-și diminueze starea de agitație fizică și emoțională.

Ad-Extra3:

Trusa de ajutor emoțional ar putea conține:

• exerciții fizice (utile pentru eliberarea tensiunii corporale și emoționale): săritul corzii, săritul pe o trambulină, dansul, exercițiile de stretching;
• modalități de calmare vizuale: să privească cum se scurge nisipul într-o clepsidră, peștii dintr-un acvariu sau un glob cu zăpadă artificială
• modalități de obținere a contactului fizic (ce aduc siguranță și confort): îmbrățișări, ținut în brațe plușul preferat;
• diverse activități relaxante precum: baloane de săpun, umflat baloane, colorarea unei mandale, modelarea plastilinei, origami, lipit abțibilduri, citit, ascultat muzică etc.
• activități ce necesită concentrarea atenției în altă direcție: cubul Rubik, origami, pictură, integrame, abțibilduri, puzzle, fluierat, joacă, vorbit cu cineva etc.

Nu am numit-o trusă de prim ajutor deoarece consider că primul ajutor emoțional pe care i-l putem da copilului este să-i permitem copilului să simtă – să-și dea seama că simte o emoție, să o trăiască, să o numească, să identifice cauza, să conștientizeze că nu e periculoasă și că va trece. Făcând față emoției, copilul învață să se cunoască mai bine și să se simtă mai confortabil cu el și cu trăirile lui.

De asemenea, îl putem ghida pe copil să ”miroasă” din timp acele momente când se ”aprinde” prea repede – să identifice stimulii care îi creează disconfort (prea mult zgomot, prea puțin spațiu, senzația de foame sau de sete, oboseala) sau acele semnale discrete pe care le dă corpul că ceva nu e în regulă (de exemplu, începe să bată din picior sau simte o strângere de stomac sau un nod în gât). E ca și cum tornada emoțională ce urmează să vină trimite în avans o mică pală de vânt – pe măsură ce copilul învață să sesizeze aceste mici modificări din corp sau din mediul înconjurător și să țină cont de ele, cu atât e mai aproape de o autoreglare emoțională firească, naturală, utilă, sănătoasă.

«Dă-i unui om un pește și va fi sătul o zi. Învață-l să pescuiască și va fi sătul toată viața.» - așa spune cu înțelepciune un vechi proverb chinezesc. Ajută-ți copilul să se ajute singur, încurajează-l să-și gestioneze trăirile emoționale dificile și, astfel, să-și construiască o fundație solidă și trainică pentru o viață emoțională sănătoasă.