Când copilul este excesiv de mămos: sfatul psihologului

Acasa > Copilul 1-3 ani

TEMA: Dezvoltarea emotionala | 2 | 29/4/2024

Când copilul este excesiv de mămos: sfatul psihologului

Copilul meu de un an jumate este excesiv de mamos. Imi dau seama ca la vartsta asta e normal sa fie dependent de mama, insa am observat si alti copii care stau cu bunicii fara probleme. Pana la urma nu ma deranjeaza situatia ci ma doare cand vad ca sufera cand trebuie sa plec de acasa...- spune o mamica pe forumul Desprecopii.

Ai si tu un copil excesiv de atasat de tine? Iată sfaturile psihologului de la Desprecopii.

 Am un copil excesiv de atasat de mine - prea mamos -  ce sa fac?

Iata ce spune o mamica pe forumul Desprecopii:

Copilul meu de un an și jumătate este excesiv de atașat de mine. Îmi dau seama că la vârsta asta este normal să fie dependent de mamă, însă am observat și alți copii care stau cu bunicii fără probleme. Până la urmă, situația nu mă deranjează, dar mă doare când văd că suferă când trebuie să plec de acasă. Nu lipsesc mult, deci nu o neglijez, dar trebuie să plec și de fiecare dată inventăm tot felul de situații prin care să o păcălim, iar eu să mă furizez. Nici această abordare nu-mi place. Nu-mi place să o mint. Îmi dau seama că este prea mică și nu știu ce altă soluție aș avea, și mă doare că se întâmplă așa. Orice face prin casă, trebuie să știe că sunt prezentă, chiar dacă în jocul ei nu are nicio treabă cu mine.

Dacă i se pare că am dispărut, intră în panică și începe să mă strige și să caute peste tot. Seara, nu acceptă sub nicio formă să o adoarmă altcineva, nici măcar tatăl pe care îl iubește foarte mult, de altfel. Așadar, problema nu este că vrea să stea numai cu mine, pentru că asta nu mă deranjează absolut deloc. Reușesc să-mi fac treburile casnice sau mai puțin casnice mereu implicând-o și pe ea în ceea ce fac. Problema este că aș vrea să accepte mai ușor despărțirea de mine, atunci când este nevoie.

Multe mamici au oferit un sfat mamicii care a pus intrebarea - iata cateva sfaturi:

Increderea copilului in parinti (si nu numai) se construieste de acum. Nu o mai pacali, cand va mai creste, veti fi mereu pusi sub semnul intrebarii. In capusorul ei o sa fie mereu intrebarea: oare de data aceasta ma pacalesc sau nu? Nu merge pe ideea ca este mica si nu intelege. Explicandu-i mereu o sa inteleaga. De multe ori ne surprind, nu pot vorbi sau nu vor sa accepte. Sigur ca la inceput o sa planga. Stii bine ca le place sa fie felicitati(prefer sa merg pe felicitare decat recompensa cu obiecte) pt. orice fac. Fa din plecarea ta un joc. Pleaca pt. inceput 5-10 minute iar la intoarcere felicita prichindelul ca nu a mai plans si tot asa.......spune Darria

Eu nu prea sunt de acord cu plansul copilului, dar in cazul asta da. A te furisa este cea mai mare greseala. Am vazut-o la cumnatii mei, care plecau pe furis, sau cand dormea copilul, incat ajunsese copilul stresat si nici sa doarma nu mai vroia. Si al meu plangea cand plecam la serviciu, daca se trezea inainte sa plec, ( avea un an si trei luni cand am inceput) indiferent cu cine ramanea, pana pe la 2 ani jumatate. La inceput era jale, cu atarnat d epicioare, cu lacrimi de crocodil.

Primele dati il auzeam si dupa ce ieseam din bloc, apoi imediat dupa ce ieseam pe usa inceta, apoi doar plangea, fara sa se mai agate de mine...si a venit o zi in care ne-am pupat si am plecat. De fiecare data ne luam la revedere, il asiguram ca mami va veni dupa ora cutare, ne pupam printre plansete si plecam. Imi era foarte greu, dar nu m-am furisat niciodata, am fost foarte ferma in fata lui si a functionat. - spune Filofteia

Topicuri de discutie pe forum pe aceeasi tema:

copil excesiv de mamos!?
Copil prea mamos - ce sa fac?
fetita mea e prea 'mamoasa'

Sfatul psihologului:

Asadar - ai impresia ca baietelul sau fetita ta stau tot timpul agatati de piciorul tau si nu vrea sa intre cu nimeni altcineva in vorba?

Ei bine, primul sfat este sa nu il indepartezi niciodata brutal de tine. Daca plange inseamna ca are nevoie de prezenta ta pentru ca ii ofera siguranta. Probabil ca ar trebui ca, incetul cu incetul si cu mult tact sa il expui mai des in 'lume' desi nu trebuie sa il duci brusc intr-un loc plin de straini care vor sa il mangaie si sa il pupe - pentru ca asta nu va fi deloc usor pentru el.

In jurul varstei de 9-12 luni, copilul incepe sa se teama de persoanele necunoscute iar de aici vine nevoia lui de a se afla cat mai mult in jurul mamei - care ii ofera siguranta. Dupa cateva luni, aceasta perioada de nesiguranta va trece insa si va inlocuita cu o perioade in care copilul va dori sa exploreze.

Fiecare copil este diferit

Da, este adevarat ca unii copilasi sunt mai mamosi, altii par sa fie mai independenti, unii sunt mai sociabili iar altii mai selectivi. In plus, depinde foarte mult de gradul de atasament de mama si de personalitatea copilului. Nu trebuie sa te alarmezi daca ai impresia ca micutul tau este prea mamos, chiar daca a trecut de varsta de 15-16 luni. Cu timpul, copilul tau va fi mai putin timid si va invata sa interactioneze cu cei din jurul sau.

Cum il invatam sa socializeze

Du-l la gradinita de la 2 ani. Oferindu-i sanse sa fie intre alti copii, copilul invata relatiile sociale si isi va depasi mai usor timiditatea. 

- Organizeaza Play dates. Poti sa organizezi intalniri la tine acasa - cheama o prietena care are un copilas de varsta copilului tau si da-le sansa sa se joace impreuna.

- Lasa-l din cand in cand cu tati sau cu bunicii. Fa asta treptat - mai intai 30 de minute, apoi cate o ora. Da-i sa pape in prezenta bunicilor sau a lui tati si lasa-i si pe ei sa incerce sa il hraneasca.

Simpatiile si prieteniile copilului

Insa, trebuie desigur sa respectam optiunile copilului. Unii copilasi au deja simpatii sau antipatii inca de la varsta cresei sau gradinitei. Unii copii il sperie, altii au barba sau ochelari, chelie sau ceva care li se pare foarte ciudat.

Experienta gradinitei pentru noi, de la introvertire la autonomie

Au trecut aproape 3 luni de la inceperea gradinitei si ma gandesc, ca proaspata mamica de copilas ce a inceput grupa mica, cat de grea poate fi aceasta tranzitie pentru toata familia, nu doar pentru micul boboc.

Inca din august asteptam cu totii nerabdatori si emotionati prima zi de gradinita, mai ales piticul, si singurul copil de altfel. Numaram zilele si ne pregateam sufleteste pentru marele inceput.

Sebi este un copil cuminte, sfios, timid si foarte mamos (ca multi copilasi de altfel - dar se stie ca baietii sunt mai atasati de mamici), de aceea frica mea era (in opinia mea) intemeiata. Ma asteptam la multe crize de plans, drame si dimineti albe...  Sa va povestec totusi in cateva randuri cum a decurs la noi toata treaba si ce am invatat...citeste in continuare aici >

Despre copilul timid, mai poti citi

Despre copilul timid: semne si particularitati
Cum ajutam un copil timid?
8 moduri de a ajuta un copil timid

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com 
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️