Epigenetica și educația timpurie a bebelușului - cheia pentru o dezvoltare optimă și sănătoasă a adultului de maine

TEMA: Stimularea bebelusului | 0 | 15/2/2023

Epigenetica si educatia timpurie a bebelusului - cheia pentru o dezvoltare optima si sanatoasa a adultului de maine

Pentru viitorii parinti, poate cea mai mare preocupare este cum va arăta și se va comporta copilul lor în viitor. Desigur vă întrebați dacă va avea trăsături fizice și temperamentale similare cu ale voastre sau ale altor membri ai familiei. Epigenetica poate oferi un răspuns la această întrebare.

Epigenetica se referă la modificările reversibile și ereditabile ale genelor, care pot fi influențate de factori mediombientali și de stilul de viață. Aceste modificări nu implică o schimbare a secvenței de bază a ADN-ului, dar pot afecta felul în care genele sunt activate sau dezactivate.

Studiile arată că epigenetica poate juca un rol important în transmiterea unor trăsături de la părinți la copii. De exemplu, oamenii de știință au descoperit că modificările epigenetice pot afecta expresia genelor implicate în dezvoltarea creierului și a sistemului nervos central, ceea ce poate influența comportamentul și temperamentul copilului.

Mai mult decât atât, unele modificări epigenetice pot fi transmise de la o generație la alta. De exemplu, dacă mama a fost expusă la anumiți factori ambientali sau a avut un stil de viață care a dus la modificări epigenetice în genele sale, acestea pot fi transmise la copil și pot afecta dezvoltarea sa.

Epigenetica este o ramura a geneticii care studiază variația trăsăturilor fenotipice care sunt cauzate de aspecte ale mediului înconjurător, acestea schimbând comportarea genelor și afectând modul în care celulele le decodifică , altfel spus - epigenetica este stiinta care studiaza modificarea genelor prin lucrurile care se intampla in viata noastra - deci putem astfel intelege o serie de lucruri extraordinare pe care le putem aplica pe noi înșine pentru a ne schimba viața în bine.

Epigenetica este asociată cu evoluția pe termen lung a dezvoltării umane și a sănătății. Prin urmare, este esențial să înțelegem mai bine legăturile dintre procesele epigenetice și interacțiunea gen-mediu, dezvoltarea si educatia timpurie și impactul sau asupra sanatatii bebelusului.

Epigenetica si educatia timpurie a bebelusului

În ultimii ani, au apărut o mulțime de informații noi despre epigenetică, care ne permit să înțelegem mai bine modul în care traiectoriile de dezvoltare pot fi fie adaptive, fie prost adaptate.

Experientele si expunerile de mediu actioneaza asupra unor gene cum ar fi un switch dimmer pentru cresterea sau diminuarea expresiei genei, cantitatea de produs genei (ARN, proteine) pe care o genereaza ca raspuns la un anumit mediu. Se crede că acest lucru reglementează neurodezvoltarea care stă la baza învățării, comportamentului, precum și a sănătății mentale și fizice.

Creierul în curs de dezvoltare este în special vulnerabil la efectele negative ale expunerilor sociale asupra mediului în perioadele de dezvoltare timpurii. Dimpotrivă, îngrijirea adultă atentă, atentă și sensibilă joacă un rol important în protejarea copiilor.

Nu toți copiii reacționează în același mod atât la experiențele timpurii, cât și la cele negative. Diferențele individuale în susceptibilitatea epigenetică pot fi explicația din spatele diferitelor răspunsuri la medii. Efectele experienței asupra modificării expresiei genetice pot fi, de asemenea, transmise în generația următoare.

O mai bună înțelegere a modului în care interacționează genele și mediul am putea ajuta la identificarea copiilor expuși riscului care ar putea obține cele mai multe rezultate din intervenție.

View this post on Instagram

A post shared by Sarcina Nastere Mamici Bebelus (@desprecopii)

La nastere, bebelușul are un potențial uriaș de dezvoltare, dar modul în care îi oferiți educație timpurie poate influența felul în care aceste abilități se dezvoltă. De la modul în care interacționați cu el până la mediu în care crește, fiecare aspect poate afecta modificările epigenetice care apar în genele sale.

Cât de important este sa intelegem mecanismele epigenetice

Epigenetica comportamentală sau socială este o nouă știință capabilă să revoluționeze înțelegerea noastră cu privire la modul în care ne dezvoltăm.

Genetica este studiul modului în care caracteristicile sunt moștenite de la o generație la alta prin ADN. Epi vine de la cuvântul grecesc care însemnă peste sau peste. Procesele epigenetice pun semne în ADN-ul învecinat; unele dintre aceste semne pot schimba cantitatea de produs gena (ARN, proteine) pe care o genă o face.

Epigenetica se gandeste sa reglementeze modul in care creierul se dezvolta si cum functioneaza. Ambele sunt esențiale pentru învățarea, comportamentul și sănătatea noastră.

Unul dintre scopurile centrale ale epigeneticii comportamentale este de a înțelege modul în care mărcile epigenetice pot schimba expresia genelor și, la rândul lor, calea (traiectoria) dezvoltării - abordări fizice, sociale și emoționale ale învățării, gândirii, comunicării și limbajului. Schimbările la modul în care ne dezvoltăm pot varia de la adaptare (pozitivă și funcțională) la neadaptare (negativă și disfuncțională).

Ce știm?

Mediul și experiențele ne afectează genele și dezvoltarea inca de timpuriu.

La copii, modul de îngrijire, stabilitatea si dragostea ajută la construirea unei baze solide pentru dezvoltarea creierului, sănătatea pe tot parcursul vieții, învățarea și dezvoltarea socială și emoțională normală. În centrul acestor medii sunt relații de îngrijire, stabile și de îngrijire a adulților: părinți, bunici, furnizori de îngrijire a copiilor, profesori și altele.

În mod similar, mediile adverse și relațiile cu adulții, care includ sărăcia, abuzul, neglijarea, stresul și traumele, pot schimba și expresia genelor implicate în dezvoltarea și reglarea sistemului nervos. La rândul său, acest lucru poate afecta în mod negativ dezvoltarea copilului creierului, răspunsurile la stres și riscul de a dezvolta boli și alte provocări. Riscurile și efectele experiențelor negative din copilărie sunt cele mai ridicate în rândul celor care locuiesc în apropierea, sub sau sub pragul sărăciei.

În timp ce multe mecanisme moleculare controlează expresia genelor, procesele epigenetice oferă o privire inovatoare asupra modului în care și în ce condiții sociale se intersectează genele și mediul.

Dovezile dintr-o varietate de studii sugerează că modificările epigenetice conduc la numeroase schimbări în circuitele cerebrale. De exemplu, stările psihiatrice legate de stres, cum ar fi ideile și încercările suicidare, depresia, tulburarea de stres post-traumatic, schizofrenia și modificările cerebrale datorate medicamentelor psihoactive și antipsihotice, au determinat modificări epigenetice.

Un număr tot mai mare de dovezi indică faptul că numărul de semne genetice pe secvențele ADN crește odată cu numărul de experiențe negative din copilărie (ACE) pe care le are un copil.

De cercetare este, de asemenea, lumina asupra modului in care diferentele de susceptibilitate epigenetice afecteaza copiii expusi la stres dăunător. O astfel de înțelegere poate oferi o perspectivă asupra tulburărilor legate de stres, rezistență, vulnerabilitate și de ce problemele de sănătate afectează oamenii în mod diferit.

Cercetarea epigenetică comportamentală câștigă o înțelegere mai bună a perioadelor de dezvoltare. Perioadele critice sunt cele în care prezența sau absența experiențelor sau expunerilor importante pot schimba dezvoltarea circuitelor creierului. Perioadele sensibile sunt intervale de dezvoltare atunci când creierul răspunde în mod special experiențelor și se gândește să se deschidă treptat și să se închidă treptat. Ambele depind de experiențele pentru plasticitatea creierului în timpul ferestrelor definite de la începutul vieții.

Ad-Extra3:

Creierul este fragil pe măsură ce se dezvoltă

Creierul este fragil pe măsură ce se dezvoltă. "Declanșatoarele" și "frânele" moleculare pot deschide și închide oportunitățile de plasticitate a creierului în timp. Aceste și alte constatări au schimbat în mod fundamental gândirea plasticității creierului.

O înțelegere mai nouă indică faptul că creierul este plastic în mod natural și în timpul dezvoltării normale, plasticitatea este suprimată, cu excepția perioadelor critice care sunt deschise. Aceste perioade pot fi considerate ca "ferestre" de oportunitate în timpul cărora creierul este sculptat de experiență. Perioadele critice și cele sensibile se deschid și se închid, pe măsură ce circuitele creierului sunt stabilite.

Procesele epigenetice pot transmite, de asemenea, riscuri și tulburări de la o generație la alta, deși este nevoie de mai multe cercetări în acest domeniu. Riscurile și factorii de protecție pot fi transmiși de la părinți la copii prin factori comportamentali și sociali sau, eventual, prin trasaturi epigenetice moștenite.

Epigenetica si educatia timpurie sunt strans legate, deoarece interactiunea dintre factorii de mediu si genetica poate determina modul in care genele sunt activate sau dezactivate in primele stadii ale vietii. Astfel, oferirea unei educatii timpurii adecvate si a unui mediu sanatos poate avea un impact puternic asupra dezvoltarii bebelusului, prin modificarea modului in care genele sunt exprimate si prin prevenirea unor potentiale predispozitii la boli sau afectiuni. Este important ca parintii sa inteleaga rolul crucial pe care il poate juca epigenetica in dezvoltarea copilului lor si sa ofere educatie timpurie adecvata pentru a sprijini o dezvoltare optima si sanatoasa a acestuia.