Confesiunile unui mamici ce a adoptat parentingul atasat

TEMA: Parenting atasat | 0 | 17/9/2024

Știu că principiile teoretice ale parentingului atașat sunt bine intenționate, dar realitatea este, de multe ori, cu totul diferită. Mai exact: obositoare și uneori copleșitoare! Concluzia mea e simplă: crește-ți copilul fără să te simți constrânsă de dogme, ci adaptându-te la stilul de viață care funcționează cel mai bine pentru tine și familia ta. O mamă fericită înseamnă, în mod inevitabil, un copil fericit. Din confesiunile unei mămici care a încercat să urmeze parentingul atașat...

- veti citi despre:
Sunt o adepta stilului de parenting atasat
Acele momente de respiro nu mai au loc
Este stilul de parentig atasat prea sufocant ?
Va veni o zi cand locul sau favorit din lume nu va fi aproape de inima mea
Despre parenting-ul atasat - si mai multe confesiuni

Sunt o adepta stilului de parenting atasat

Sunt o mama care a fost, inca din perioada sarcinii cu cel de al treilea copil - adepta stilului de parenting atasat. Acum insa, ca cel mai mic copil al meu are 8 luni, as vrea sa fac o confesiune aici pe Desprecopii. Si vreau sa faca aceasta confesiune pe acest site pentru ca aici este locul unde m-am atasat eu insami de acest stil de parenting... citind nesfarsitele discutii despre cum e cel mai bine sa ne crestem copilul - pe forumul Desprecopii.

Stiu ca bazele teorretice ale parenting-ului atasat sunt bune insa pana la urma, realitatea e altfel. Mai precis: obositoare!!! Morala mea e simpla: creste-ti copilul fara dogme ci cum se potriveste mai bine stilului tau de viata. Pentru ca o mama fericita inseamna un copil fericit.

Ceea ce urmeaza in randurile viitoare este asadar o confesiune anonima despre stilul de parenting atasat:

In unele zile, daca sunt norocoasa, ma pot furisa in liniste din pat dimineata, fara ca sa mi se trezeasca bebelusul. De obicei, as fi pe punctul de a-mi prepara ceaiul de dimineata, inainte de a auzi plansete pe monitorul copilului, si acesta este momentul in care se termina singura mea farama de timp liber din acea zi.

Imi pun hamurile pentru a il putea purta cu mine in timp ce fac absolut tot si lupt de una singura impotriva lacrimilor. Cu cel de-al treilea copil, am cazut accidental in tipul de parinte atasat si este absolut sufocant.

E prima mea experienta de parenting atasat

E adevarat ca e prima mea experienta de parenting atasat. Mi-am dorit sa fiu aproape de ei si am fost, dar nu in aceasta masura ca acum - la cel de al treilea bebe. Stiam ca ii puteam lasa jos atunci cand trebuia. Stiam ca in fiecare zi va veni un timp al oboselii in care ii puteam lasa jos din brate pentru un pui de somn. Scapam de greutatea fizica, chiar si daca numai pentru un timp scurt.

Acele momente de respiro nu mai au loc

Acum insa, copilul meu este permanent cu mine. Tipa atunci cand incerc sa musc dintr-un sendvis sau trebuie sa il dau jos din brate pentru a pune rufele la spalat ... chiar daca este alaturi de mine. Ma regasesc mergand la baie cu el inca la pieptul meu, deoarece este mai usor, decat sa il las bocind in afara usii.

Scriu in timp ce stau in picioare la masa unde am micul dejun, cu el infasurat in ham, dormind, daca sunt norocoasa. Ma straduiesc, incerc sa raman concentrata asupra gandurilor mele, insa adeseori nu pot. Acest tip de maternitate este o greutate prea mare pentru mine.

Ad-Extra3:

Este parentingul atasat prea sufocant?

Am cazut in acest tip de parenting mai mult pentru ca a fost usor. Fiindca am ajuns sa fiu mama a trei copii, mi s-a parut ca are sens sa il pun in ham astfel incat sa pot merge oriunde doresc, sau sa dormim impreuna noaptea pentru a reusi sa obtin putina odihna. Insa acum este foarte greu pentru mine, nu ma refer doar la greutatea fizica a unui copil de 9 luni purtat constant peste tot,ci si la greutatea emotioanala de a fi legata de copilul meu intr-un mod atat de intens.

Orice pauza pe care o primesc este multumita sotului meu, care acum este foarte rar iubitul sau partenerul meu, ci mai degraba celalalt ingrijitor al copilului. Nu mai avem acea ora pretioasa (sau doua ore) in care toti copiii nostri dorm, deoarece copilul mic nu va dormi fara mine. Se trezeste imediat ce plec de langa el, din patul pe care il impartim in fiecare noapte, unde el si-a stabilit locusorul intre mine si sotul meu, omorand orice gand romantic care ar putea aparea. Si chiar daca am avea sansa la intimitate, as fi prea obosita in urma utilizarii acestei forme feroce de parenting.

Cu toate acestea, oricat de des mi-as dori ca aceasta perioada de parenting atasat sa se termine, ma regasesc si dorindu-mi ca fiul meu sa ramana mic. Motivul principal pentru care am cazut in acest tip de parenting nu a fost usurinta lui, ci dorinta de a-mi tine bebelusul aproape de mine cat de mult pot. Chiar si atunci cand zilele sunt dureros de lungi, stiu cat de repede trec anii.

Dar ...

OK am insa si momente clare in care ma pot consola cu ideea ca va veni o zi cand locul sau favorit din lume nu va fi aproape de inima mea ...

Trebuie doar sa continui sa-mi amintesc sa incerc sa ma bucur de aceasta perioasa, fiindca chiar si atunci cand aceste zile in care imi rup spatele par sa dureze la nesfarsit, adevarul este ca ele se vor sfarsi mult prea repede..

Despre parenting-ul atasat - si mai multe confesiuni

Parenting-ul atasat intre dogma si realitate
Parentingul atasat: mai multa presiune pentru mame
Stiluri de parenting: pro si contra unor tipologii de educatie a copilului

Parentingul atasat este un concept la moda. Forumul Desprecopii este plin te topicuri despre parentigul atasat care combina teoria atasamentului prin alaptare indelungata, dormitul in acelasi pat cu bebelusul, ne-lasarea bebelusului sa planga nici o secunda si purtatul in brate sau marsupiu pana la varsta gradinitei.