Vrei sa iti vezi copilul fericit iar tu sa simti iar magia copilariei? Avem locul perfect pentru voi: Dino Parc Rasnov

TEMA: Timp liber | 0 | 25/10/2017

Ce poți face într-o zi când copilul vrea activități, că se plictisește un weekend întreg acasă, iar tu te-ai săturat de eternele emisiuni de la televizor și de nesfârșitul program casnic?

Sigur, poți să-i chemi copilului un partener de joacă, să închizi ușa camerei tale cu o carte în mână și să aștepți să treacă frumușel cele două zile libere până luni dimineața, când corvoadele zilnice te scutesc de efortul de a mai face vreun program, cel puțin pentru încă o săptămână.
...sau ai putea, mai bine, să accepți cu inima deschisă propunerea de evadare în spațiu și timp care-ți pică din senin, să te urci în mașină și să-ți setezi GPS-ul cu destinația care nouă ne-a înseninat sfârșitul de săptămână la unison cu soarele care se încăpățâna să ignore data din calendar: Dino Parc Râșnov.

Cand cea mai buna idee este să te urci în mașină și să-ți setezi GPS-ul cu destinația: Dino Parc Râșnov.

Ce poți face într-o zi (încă) senină de octombrie, când copilul vrea activități, că se plictisește un weekend întreg acasă, iar tu te-ai săturat de eternele emisiuni de la televizor și de nesfârșitul program casnic?

Spontaneitatea acestor gesturi nu este neapărat ceva ce intră în rutina micii noastre familii. Asta pentru că sunt șofer de oraș, orice ieșire mă scoate din zona de confort iar distanța până la destinație a însemnat un nou record personal. Dar am făcut-o fără nicio rezervă, eu pentru că traversez o perioadă în care gesturile acestea spontane mă ancorează în normalitate și în frumos, iar fiul meu pentru că știa ce-l așteaptă.

Cunoscuse dinozaurii, cu prilejul unei excursii cu școala, le măsurase cu privirea înălțimea, îi descoperise pândind amenințător (sau doar amuzant) de după copaci. Și voia să-i reîntâlnească. Așa că ne-am chemat perechea de prieteni mamă-fiu, ca să ne bucurăm fiecare de ce urma să ne ofere parcul cu cineva compatibil ca vârstă și interese: două mame blonde care au în comun mult mai mult decât culoarea părului și doi băieți poznași care sunt prieteni de dinainte de a se fi născut.

Dinoparc ne-a scos din zona de confort

Și da, Dino Parc m-a scos din zona mea de confort într-un fel atât de neașteptat și de frumos încât mi-aș fi dorit la un moment dat să mă ascund după un T-rex la ora închiderii și să mai stau pe-acolo o vreme, să-i văd cum prind viață noaptea, ca orice jucărie, cum cutreieră pădurile Râșnovului până sus, în vechea cetate, pentru a reveni cuminți spre dimineață și a încremeni din nou în pielea lor lucioasă din fibră de sticlă.

Dino Parcul weekendului trecut a fost asaltat de o armată de copii și părinți, scoși din casă de căldura atipică sfârșitului de octombrie. O armată de piciorușe mai mult sau mai puțin stabile care au cutreierat peste tot, s-au cățărat prin copaci, s-au balansat în leagăne, s-au aventurat în tiroliene, au tropăit zgomotos pe simulatorul de cutremure și-au trepidat de emoție și entuziasm lângă dinozaurul imens care își mișca labele, capul și coada.

La Dino Parc si timpul zboara

Nu știu cum au trecut orele la Dino Parc, dar au zburat... și am făcut tot ce ne-am propus, după care am fi vrut să o luăm de la capăt... dacă nu ne-ar fi așteptat un drum spre casă de câteva ore. Am fost la cinematograful 9D, unii dintre noi pentru prima dată, și am înțeles – tot pentru prima dată – reacțiile celor pe care, până atunci, îi urmăream doar la ecranul de la intrarea în sală. Da, e foarte realist, ești tu acolo, pe roller-coaster-ul care te duce printr-o lume dispărută, pe lângă monștri din alte vremuri, te stropește cu apă, te izbește (nedureros și palpitant) de stânci și trece milimetric pe lângă gura deschisă a unui șarpe imens.

Am vizitat expozițiile amenajate cu o evidentă grijă pentru detalii, conținând fosile reale ale animalelor preistorice găsite pe teritoriul țării noastre. Uimitor, nu? Să-ți imaginezi că aici, unde azi sunt șosele, case de locuit, treceri de pietoni, malluri și spații de joacă se plimbau tacticos, în urmă cu multe sute de mii de ani, niște șopârle uriașe pe care azi le mai vedem doar în filmele americane cu efecte speciale. Și la Dino Parc, desigur.

Am avut ocazia de a consolida cunoștințele recent acumulate la ora de istorie, cu privire la epocile omenirii. Căsuțele din copac ne-au arătat, cu imaginație și o evidentă pasiune a celor care le administrează, cum trăiau oamenii ăia despre care citisem doar și ne spusese doamna profesoară. Ei, acum le-am văzut căsuțele, armele, blănurile cu care se acopereau, uneltele pe care le foloseau. Interesantă experiență. Ne-am plimbat, comod și distractiv, prin istoria oamenilor.
Am intrat – e un fel de-a spune, desigur, au intrat picii – în labirintul cu lasere, nu puteam să găsim o metodă mai bună să intrăm în pielea a doi agenți 007 cu părul zburlit și ochii-n patru. Am evitat pericole. Am chiuit de entuziasm. Am primit diplome care să ne dovedească abilitatea.

Ne-am cutremurat, la propriu, pe platforma care simulează... cutremure, nu? Situată lângă un vulcan gata să erupă. Iluzia era perfectă, insă, la câte zeci de perechi de piciorușe tropăiau entuziasmate în așteptarea marii scuturări, nici nu cred că ar mai fi fost nevoie de efecte speciale.

Ne-am plimbat printre zecile de dinozauri împrăștiați strategic, fiecare în arealul său, pe o suprafață de 1,5 hectare: ne-am bucurat de fiecare descoperire de parcă nimic n-ar fi fost mai firesc decât să dai peste vreun tiranozaur gigant după un pâlc de copaci, în inima României, în secolul 21.

Am citit (mai mult mămicile, recunosc) informațiile despre fiecare specie expusă. Copiii i-au înconjurat, i-au provocat, s-au strâmbat la ei, i-ar fi tras de coadă (dacă ar fi putut-o cuprinde). Degeaba. Stăteau impasibili în pielea lor solzoasă. Noaptea, atunci prind viață dinozaurii, nu?

Apropo de noapte: ce faceți de Halloween-ul ăsta?

Apropo de noapte: ce faceți de Halloween-ul ăsta? Eu, una, mărturisesc că aș reveni la Dino Parc. Nu doar pentru că m-au cucerit zâmbetele oamenilor frumoși care-l fac să trăiască, grija lor ca micuții să se simtă bine și să-și găsească, fiecare vârstă, magia sa proprie ascunsă prin pâlcuri de copaci. Aș veni, un pic, să merg înapoi in timp.

Nu neapărat foarte departe, nu până la vremurile în care dinozauri adevărați, care nu dormeau ziua în fibră de sticlă, hălăduiau pe coclauri. Ci doar până la vârsta aceea mică a miracolelor mari, care să mă lase să fac trasee de noapte printre dinozauri în căutarea fantomelor, să râd din toată inima în timp ce particip la activitățile pregătite pentru cei mici și... cine știe? Poate călătoria în timp mi-ar lua din fricile aberante de adult și mi-ar da în schimb adrenalina nebunească și copilărească de a urmări – cu ochii deschiși! – un film horror la cinematograful 9D.

Cam asta a făcut Dino Parc pentru mine, m-a dus înapoi în timp, într-un fel pe care nu l-am putut anticipa. M-a dus în timpul relativ îndepărtat al copilăriei mele când da, credeam cu tărie că zânele și dinozaurii prind viață în fiecare noapte. Da, știam că mă voi simți minunat și că ziua urma să fie, oricum, superbă fie și doar pentru că ieșeam cu fiul meu și cu prieteni dragi.

Ce nu am anticipat ...

Dar știți ce altceva nu am anticipat?

► Că urma să beau cea mai bună limonadă din viața mea. Nu trebuie să mă credeți – încercați. Restaurantul se numește – cum altfel? Papazaur. Și are păpică bună pentru ierbivore și carnivore mari.

► Că voi regresa (progresa, mai degrabă) la stadiul acela de copilă blondă care se dă în leagăn.

► Că voi încăleca o minge galbenă și voi mima lăsarea în gol. La această poză, imortalizând momentul revenirii la copilărie, postată pe o rețea de socializare, o prietenă a comentat: ”I came in like a wrecking ball”. Cam așa am și făcut, dar Dino Parc mi-a vindecat orice (posibilă) tendință distructivă și mi-a amintit, cald și frumos, de vârsta aceea magică a fericirii simple.

► Că voi privi, de pe terasa Papazaurului, o ploaie de frunze unică. O ploaie roșiatică, ruginie și de un galben intens care a căzut minute în șir peste pitici și părinți, peste pterodactili și triceratopi, peste tiroliene și tobogane dar cel mai mult peste sufletul meu, și l-a impregnat cu culori.

Am dus culorile astea acasă, cu mine, odată cu doi copii fericiți și gata de depănat povești frumoase despre Dino Parc. Le-am dus acasă nu doar ca să-mi aducă aminte de o zi perfectă, ci și de promisiunea că voi reveni. Poate într-o noapte.

Poate-i voi vedea plimbându-se pe alei. Și atunci voi ști că nu e nevoie de o călătorie în timp ca să te convingi că magia există. Uneori, e suficient un drum cu prieteni dragi într-un loc unde se simte peste tot pasiunea și grija. Și o ploaie de frunze...

Mai multe informatii despre acest loc magic aici.