Seamana primul copil nascut mai mult cu tatal sau? Acestea sunt teoriile care stau la baza acestui fenomen genetic

TEMA: Genetica | 0 | 4/11/2024

Există o teorie populară conform căreia prim-născuții tind să semene mai mult cu tatăl lor, iar acest fenomen ar avea la bază motive evolutive. Se consideră că această trăsătură ar putea avea rolul de a-i ajuta pe tați să-și recunoască și să-și accepte descendenții, crescând astfel probabilitatea ca aceștia să își asume un rol protector și să contribuie la creșterea și îngrijirea copilului. Astfel, în trecut, o asemănare evidentă ar fi avut avantajul de a reduce îndoielile legate de paternitate și de a crește implicarea paternă.

Cu toate acestea, studiile științifice nu au ajuns la un consens clar în acest sens. Unele cercetări arată că de fapt majoritatea bebelușilor seamănă cu ambii părinți sau că nu există o diferență semnificativă între cine seamănă mai mult copilul. Percepția că prim-născuții seamănă mai mult cu tatăl poate fi și o simplă biasare cognitivă, influențată de dorința de a confirma o legătură familială.

Seamana primul copil nascut mai mult cu tatal sau?

Cred ca orice familie stie ca nu este nevoie de un test de paternitate pentru a demonstra că o fiică întâi născută, care în cazul nostru este la fel de încăpățânată ca tatăl ei, este doar o versiune mini-feminină a lui!

Dar se pare că este cazul majorității bebelușilor, băieților și fetelor, ceea ce este supărător pentru că noi, mamele, nu ne purtăm bebelușii timp de nouă luni doar pentru ca ei să iasă ca părinții lor și să-i audă pe toți spunând: „OMG, e adorabil. Arată exact ca tatăl lui!”

De ce prim-născuții arată ca tatăl lor?

Conform unei vechi teorii, nou-născuții tind să fie predispuși genetic să arate mai mult ca tații lor din cauza evoluției. Psihologia evoluționistă susține că acest lucru a făcut ca tatăl să accepte copilul ca fiind al lui și să-i îngrijească și să aibă grijă de el. Un alt argument a fost că l-a împiedicat să mănânce copilul. Aceste teorii datează, evident, cu mult înainte, cu mult înainte de a exista testele de paternitate (sau canibalismul era descurajat).

Cu toate acestea, un studiu nou de cercetare a constatat că nou-născuții și copiii în general NU seamănă suficient cu părinții lor pentru a putea fi detectată o asemănare, cu excepția cazului în care au aproximativ 12 luni. Atunci majoritatea seamănă mult cu tatăl lor.

Ipoteza tatălui grijuliu

"Ipoteza tatălui grijuliu" este o teorie avansată de psihologul evoluționist Robert Trivers, care sugerează că asemănarea copiilor cu tatăl ar putea avea o bază evolutivă importantă. Conform acestei ipoteze, sugarii care seamănă mai mult cu tații lor au mai multe șanse să primească sprijin și îngrijire din partea acestora, deoarece recunoașterea paternității vizuale crește probabilitatea ca tatăl să fie implicat activ în creșterea copilului.

Trivers și alți evoluționiști au teoretizat că, în contextul istoric al incertitudinii paternității, bărbații aveau nevoie de dovezi tangibile pentru a se asigura că un copil era al lor biologic. Asemănarea vizibilă între copil și tată putea servi drept o astfel de dovadă, ceea ce ar fi motivat tatăl să investească resurse și timp în creșterea copilului. Această strategie ar fi fost avantajoasă din punct de vedere evolutiv, contribuind la supraviețuirea și dezvoltarea copilului.

Cu toate acestea, studiile ulterioare au adus nuanțe suplimentare. De exemplu, cercetările moderne au arătat că percepția părinților despre asemănarea cu copilul poate fi subiectivă și influențată de dorința de a întări legătura emoțională și familială. Totodată, există cercetări care contestă ideea că bebelușii seamănă predominant cu tatăl, arătând că, de fapt, aceștia au trăsături amestecate de la ambii părinți.

"Ipoteza tatălui grijuliu" rămâne un punct interesant de discuție în domeniul psihologiei evoluționiste, aducând în prim-plan ideea că aspectele fizice ale moștenirii genetice pot avea implicații sociale și comportamentale care au influențat dinamica familială de-a lungul evoluției umane.

Ad-Extra3:

Pot bebelușii să semene în mod egal cu ambii părinți?

Un studiu din 1995 de la Universitatea din California, SUA - a încercat să demonstreze teoria prin potrivirea fotografiilor copiilor de 1 an cu imagini ale tatălui lor. Studiul a cerut 122 de participanți să potrivească fotografiile copiilor de 1 an, 10 ani și 20 de ani cu fotografiile mamelor și ale taților lor.

La sugari, puțin sub 50% au ghicit corect pentru tați, spre deosebire de aproximativ 37% pentru mame. Ratele de succes au scăzut semnificativ la cei de 10 ani și au crescut ușor din nou la cei de 20 de ani.

Un studiu similar din 2004, cu o dimensiune a eșantionului mult mai mare, a constatat că, de fapt, majoritatea sugarilor seamănă cu ambii părinți în mod egal.

În încheierea studiului, coautorul și psihologul de la Universitatea din Padova din Italia, Paola Bressan a remarcat că, din câte cunoștințele ei, „niciun studiu nu a replicat sau susținut” concluziile studiului din 1995 care a afirmat că bebelușii seamănă cu tații lor.

Cercetare științifică versus experiență personală

Dar chiar dacă știința nu este acolo pentru a susține teoria, de ce așa mulți dintre noi spunem că sună adevărat? că primii născuți tind să semene mai mult cu tatăl lor?

Ei bine, probabil pentru că majoritatea oamenilor renunță la experiența lor personală. Dar atunci problema este că asemănările sunt foarte subiective.

În timp ce prietenii tăi s-ar putea să-ți considere primul născut ca pe o „imagine in miniatura” a mamei sau a popii lor, este posibil ca alții să nu detecteze nicio asemănare.

Acum știm că copiii împart 50% din ADN-ul părinților lor și există gene dominante și gene recesive împreună cu trăsături – ceea ce lasă destul de mult spațiu pentru variație. Adică, atunci când un copil este conceput, acesta moștenește o copie a fiecărei gene de la fiecare părinte.

Natura intrigantă a asemănării genetice

Trebuie să ținem cont de faptul că bebelușii cresc și se schimbă atât de mult în primul an și în fiecare an după aceea. Unii vor începe ca imaginea in oglindă a unui părinte, dar pe măsură ce cresc, ajung să semene mult mai mult cu mama lor.

De asemenea, se pune întrebarea, este mai probabil un tată care este entuziasmat de a avea un copil să se vadă în copilul său decât unul care este nervos, anxios sau nu își dorește? Sau o asemănare izbitoare îl va șoca chiar și pe cel mai detașat tată să se lege cu copilul său?

În cele din urmă, combinația de gene de la ambii părinți determină aspectul unic al copilului. Cu toate acestea, este important de reținut că, în timp ce genetica joacă un rol semnificativ în determinarea aspectului fizic, alți factori precum nutriția, mediul și stilul de viață pot avea, de asemenea, un impact

Despre genetica, mai cititi

Atotputernicul arbore genealogic
Testele genetice in timpul sarcinii
Ce culoare vor avea ochii bebelusului
Cauzele genetice ale depresiei
Personalitatea copilului: genetica versus educatia parintilor
13 lucruri care influenteaza sexul viitorul bebelus

Clinica Virtuala DC
Consultanta medicala online.

autor: Milena Sadova, redactor Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024
referinte: Babble.com si The American Journal of Human Genetics