Copilul autonom intre 5 si 6 ani: intre impulsuri, decizii si limite

TEMA: Copilul de 5 ani | 0 | 28/7/2020

Educatia pe care o dam copilului pentru a-l transforma intr-un individ autonom este un proces dinamic. Chiar si copiii mici arata semne de necesitate a autonomiei. In acelasi timp, chiar si copiii mici recunosc legitimitatea unui anumit grad de control social si autoritate. Pe masura ce copiii cresc, conceptiile lor de autonomie personala se vor schimba.

Atunci cand sunt tineri, ei se refera de obicei la probleme cum ar fi modul in care se exprima, la ce haine vor purta, la ce prieteni si cu ce jucarii se vor juca, sau ce vor manca. Mai tarziu, conceptia lor de autonomie se va extinde, de exemplu, la chestiuni legate de intimitate si libertatea de gandire. Din cauza caracterului dinamic al nevoii de autonomie, parintii si copiii trebuie sa negocieze in mod continuu cat de multa autonomie este acordata si revendicata.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Importanta autonomiei pentru copii
Individualitati distincte
Dezvoltarea controlului impulsurilor
A lua decizii - sau ce isi doresc copiii
Un nou pas, o noua etapa, clasa a I-a
Ce mai puteti face voi, ca parinti, pentru a ajuta la autonomia copiilor?
Cum pot parintii sa sustina autonomia fara sa intreaca masura?
Exista totusi o linie fina intre securitate si dependenta

Copiii prescolari au o capacitate crescuta de a accepta si de a gestiona provocarile. Intre 5 si 6 anisori, ei isi pot testa limitele si pot experimenta un comportament contrar. Exista o dorinta puternica de a explora lumea in mod independent, in special la sfarsitul anului scolar. In aceasta etapa, dar si in timpul anului, ei au invatat atatea abilitati noi, incat se simt pregatiti sa ia lumea in piept!

Importanta autonomiei pentru copii

A avea un sentiment de autonomie nu inseamna ca un copil ajunge sa faca doar ceea ce ii place si va fi seful in casa, luand decizii in numele parintilor. Nu vorbim despre permisivitate.

Sentimentul de autonomie este capabilitatea unui copil sa exploreze liber in limitele sigure stabilite de parinti. Copiii sunt adesea impovarati de prea multe alegeri incorecte si sunt adesea plasati intr-o pozitie de responsabilitate din partea parintilor, care solicita opinii asupra unor lucruri care ar trebui sa fie responsabilitati pentru adulti, creand adesea copii exigenti si anxiosi. Subiectele, cum ar fi alegerea gradinitei sau daca parintii au voie sa iasa in oras, nu ar trebui sa fie plasate pe umerii copilului. Autonomia este cel mai bine promovata intr-un mediu sigur, fara pericole. Aceasta necesita un teritoriu care sa permita copiilor sa exploreze si sa testeze ceea ce pot face.

Individualitati distincte

Privind partea pozitiva, copiii de 5 si 6 ani dezvolta un sentiment de incredere in sine si de identitate, mai puternic ca niciodata. Acesta este un moment in care copiii incep sa se considere cu adevarat separati de parinti si de alti adulti. In acest stadiu, copiii dezvolta un interes deosebit pentru haine, un stil de imbracaminte, jocul cu anumite lucruri si prieteni. Un profesor/educator de gradinita, poate sa priveasca grupul de copii si sa vada o colectie foarte distincta si minunata de indivizi cu propria personalitate.

Dezvoltarea controlului impulsurilor

O parte a acestei etape a independentei emergente este capacitatea crescuta de a accepta si de a gestiona provocarile. Pe masura ce copiii experimenteaza succese la gradinita, ei incep sa simta placerea de a invata cum sa faca lucruri noi. Cu cat au mai mult succes, cu atat mai mult vor fi dispusi sa accepte provocari mai mari la scoala si la acasa.

O parte importanta a acestei ecuatii este auto-controlul. In acest stadiu al dezvoltarii, copiii invata sa-si controleze impulsurile. Intr-un fel, ei invata sa gandeasca inainte sa reactioneze. Ei inteleg acum ca nu este intelept sa fuga in trafic dupa o minge sau sa loveasca un copil care tocmai i-a luat jucaria. Prin adaugarea acestei abilitati emergente de auto-control la capacitatea lor crescanda de a gestiona dificultatile, copiii devin capabili sa recunoasca provocarile adecvate si inadecvate si sa actioneze constient in orice numar de situatii.

Ad-Extra3:

A lua decizii - sau ce isi doresc copiii

Pe masura ce copiii devin mai independenti, li se cere sa ia mai multe decizii. Copiii prescolari au de luat tot mai multe decizii - totul de la alegerea unui partener de conversatie sau de joaca, activitati, etc. Cand copiii invata ca pot lua propriile decizii si isi exprima opiniile, ei pot explora cat de departe pot impinge regulile si provoca autoritatea parintilor.

Copiii, in acest stadiu al independentei in curs de dezvoltare, doresc sa testeze limitele si, uneori, sa experimenteze comportamente contrare.

Incurajati copiii sa ia decizii si sa-si exprime opiniile cu privire la diverse lucruri, precum ce gustare le-ar placea intre mese, ce carti vor sa citeasca sau ce jocuri vor sa joace cu alti copilasi in parc. Dar explicati-le faptul ca aspectele legate de siguranta, cum ar fi trecerea singur pe strada sau cataratul la inaltimi mari, nu sunt potrivite pentru luarea unor decizii independente. Copiii cu varste de 5 si 6 ani pot incepe sa recunoasca diferenta dintre deciziile sigure si cele periculoase. Ei pot raspunde rapid asteptarilor atunci cand distinctia este clarificata.

Un nou pas, o noua etapa, clasa a I-a

Clasa a I-a este la orizont - important pentru multi copii. Profesorii de clasa intai se asteapta ca acesti copii sa poata avea grija de majoritatea nevoilor personale, sa urmeze instructiunile fara o indrumare apropiata si sa fie auto-motivati in ceea ce priveste munca si invatarea.

Puteti ajuta copiii sa se pregateasca pentru clasa intai, oferindu-le o responsabilitate sporita pana la sfarsitul anului. Daca este posibil, vizitati viitorul profesor la o ora de clasa, pentru a-i ajuta sa priveasca inainte, in viitor. Invitati-i pe copii sa observe activitatile independente pe care le desfasoara elevii de clasa intai. Dupa ce va intoarceti la clasa, discutati modalitatile prin care copiii pot incepe sa experimenteze acum o parte din aceste abilitati. De asemenea, este util sa sugeram ca parintii pot incuraja independenta si acasa, in timpul verii, cu activitati cum ar fi imbracarea sau stabilirea orei de masa. Procesul de a deveni independent este plin de placerea realizarii si de presiunea responsabilitatii. Putem sa sprijinim cel mai bine copiii in aceasta faza, sarbatorindu-le realizarile, monitorizand cu atentie cantitatea si tipurile de responsabilitati pe care le au.

Ce mai puteti face voi, ca parinti, pentru a ajuta la autonomia copiilor?

Oferiti copiilor tot mai multe oportunitati de a lua decizii si de a-si exprima opiniile
Sprijiniti copiii in a lucra impreuna pentru a rezolva problem
Cand au o problema, nu le oferiti prea rapid solutii. Incurajati-i sa raspunda la propriile intrebari
Lasati-i sa faca lucrurile singuri. Nu le faceti in locul lor - mai ales lucruri pe care ei le pot face cu siguranta
Nu le luati speranta. Daca un copil este hotarat sa incerce ceva de care nu sunteti destul de sigur (asiguranti-va ca este in siguranta!), dati-i ocazia sa treaca prin acest proces si sustineti-l. Daca reuseste, veti fi placut surprinsi. Daca nu, va invata din aceasta experienta si vei fi acolo pentru elaceasta experienta si vei fi acolo pentru el.
Lasati copiii sa vorbeasca de la sine. Este usor sa raspundeti la o intrebare pe care cineva o adreseaza copilului dvs. fara sa va ganditi. M-am prins facand asta chiar daca incerc sa nu fiu atent. Permiteti copiilor sa vorbeasca pentru ei insisi, este un semn de respect pentru cine sunt.

Cum pot parintii sa sustina autonomia fara sa intreaca masura?

Modul in care parintii isi cresc copiii are un impact important asupra functionarii lor autonome si asupra gradului in care acestia se dezvolta in persoane bine adaptate si care functioneaza bine. Asigurarea autonomiei parentale ii ajuta pe copii sa internalizeze si sa integreze norme, reguli si valori importante. Suportul autonomiei parentale, desigur, nu inseamna promovarea egoismului si neglijarea permisivitatii. In schimb, sprijinul pentru autonomia parintilor este de a ajuta copiii sa internalizeze si sa integreze cererile si valorile externe.

Richard Koestner si colegii sai au sprijinit autonomia dupa cum urmeaza:

1) furnizarea ratiunii si a explicatiilor pentru cererile de comportament;
2) recunoasterea sentimentelor si a perspectivelor copilului;
3) oferirea de optiuni si incurajarea initiativei;
4) minimizarea tehnicilor de control (Knee & Uysal, 2011)

Exista totusi o linie fina intre securitate si dependenta

Cand copilul dumneavoastra si-a stabilit sentimentul de securitate, atunci trebuie sa il incurajati sa exploreze lumea dincolo de plasa de siguranta pe care i-o oferiti. Aceasta "iesire din cuib" permite copiilor sa-si testeze propriile capacitati in "lumea reala" si sa gaseasca un sentiment de competenta, securitate si independenta in interiorul lor.