Sa gandim de doua ori inainte de a vorbi
Lasa-ma in pace, nu vezi ca am treaba!
Esti atat de...!
Nu plange!
De ce nu poti fi si tu la fel ca...?
Poti mai mult de atat!
Opreste-te sau iti dau eu motiv sa plangi!
Vorbim cand vine tata acasa!
Grabeste-te!
Bravo, ai facut o treaba buna!
Despre copii si inteligenta emotionala

Comunicarea cu propriii copii este unul dintre cele mai importante si mai sensibile aspecte ale provocarii de a fi parinte.

Atunci cand le vorbim copiilor incercam sa o facem pe intelesul lor, insa sunt destule situatii in care replici spuse sub impulsul momentului pot darama tot ce am cladit pana in momentul acela prin comunicare. Cu totii rostim uneori cuvinte pe care apoi le regretam, iar pentru un copil, astfel de cuvinte inseamna durere, furie sau, de foarte multe ori, confuzie. De aceea, atunci cand ne adresam lor, celor mai dragi dintre fiintele care ne inconjoara, ar trebui sa gandim de doua ori inainte de a rosti anumite propozitii si sa incercam sa gasim calea cea mai putin bulversanta pentru ei de a le comunica ceea ce simtim noi, parintii adulti.

Iata cateva fraze pe care parintii nu ar trebui sa le spuna niciodata copiilor lor, dar pe care le rostesc adesea, fara a se gandi prea mult la consecintele dezastruoase pe care le pot avea:

1. Lasa-ma in pace, nu vezi ca am treaba!

Orice parinte are momente in care simte ca ajunge la capatul puterilor si ca ar da orice pentru jumatate de ora in care sa nu mai auda nicio intrebare si sa nu-i mai fie cerut ajutorul. E o reactie fireasca si asta nu inseamna nici pe departe ca un parinte care simte nevoia sa ia o pauza nu-si iubeste copiii. Dimpotriva, nevoia unei pauze vine din faptul ca in tot restul timpului parintele este prea preocupat de copiii sai. O astfel de replica nu este insa potrivita pentru un copil. Repetata de suficiente ori, ea ii poate crea copilului o imagine falsa despre relatia sa cu parintele.

Daca mama si tata sunt mereu ocupati, atunci ce rost mai are sa le spuna un lucru sau altul. Felul acesta de a gandi se poate perpetua pana in adolescenta si se poate transforma intr-o lipsa totala de comunicare. Pentru a preveni astfel de situatii, este mai bine sa-i dati copilului ceva de lucru pentru jumatate de ora (trebuie sa fim realisti si sa constientizam ca un copil nu poate sta ocupat prea mult timp), explicandu-i ca mami sau tati are putina treaba si promitandu-i ca dupa aceea veti face impreuna nu stiu ce lucru.

2. Esti atat de...!

Aceste cuvinte, urmate de altul care numeste un defect, oricat de mic ar fi el (naiv, prostut, neintelegator etc.) pot declansa o criza de personalitate care se va manifesta mai tarziu. Chiar si cuvinte care nu desemneaza neaparat defecte, cum ar fi "timid" sau "incapatanat", in aparenta infoensive, pot afecta personalitatea unui copil, mai ales daca sunt spuse in prezenta altor persoane. Cele mai grave sunt replicile care fac referire la defecte grave, cum ar fi lenea, prostia, obraznicia ec. Acestea ranesc orice copil.

Pentru a preintampina astfel de efecte negative, este bine sa eviti adjectivele si sa te referi la situatia concreta atunci cand vrei sa-l certi pe copil sau sa ii faci o observatie. In loc sa ii adresezi tot felul de apelative, incearca sa il intrebi de ce a facut un lucru sau altul si cum ati putea rezolva problema.

3. Nu plange!

Aceasta replica are mai multe variante, la fel de daunatoare comuniarii cu un copil - "Nu fi trist!", "Nu te purta ca un copil!", "Nu ai niciun motiv sa-ti fie frica!" Este firesc ca parintii sa vrea sa isi protejeze copiii de astfel de sentimente dureroase cum ar fi tristetea sau teama, insa a spune "Nu plange!" nu rezolva nimic. O astfel de replica nu-l face pe copil sa se simta mai bine si, in plus, ii poate da sentimentul ca ca ceea ce simte el este gresit, ca nu este normal sa te simti trist sau sa-ti fie frica. In loc sa-i impui sa nu mai planga, ajuta-l sa-si exprime prin cuvinte sentimentele. Foloseste replici de genul "Da, stiu ca esti trist pentru ca...", urmate de incurajari de genul "...dar putem trece impreuna prin asta" si de solutii concrete care sa duca la disparitia sentimentului negativ.

Numind sentimentele copilului, ii oferi cuvintele necesare pentru a le numi el insusi si pentru a le exprima verbal in loc sa le exprime prin lacrimi.

4. De ce nu poti fi si tu la fel ca...?

Compararea cu alti copii este unul dintre cele mai periculoase moduri de a incerca sa-l determini pe propriul copil sa capete o anumita calitate sau sa se comporte intr-un anumit fel. Indiferent ca e vorba de o comparatie cu un prieten sau cu un frate mai mic sau mai mare, lucrurile pot devia in defavoarea copilului. Este firesc ca parintii sa faca astfel de comparatii, insa este bine ca ele sa nu fie auzite de copii. Acestia se dezvolta in ritmul lor si au propria personalitate si propriul temperament.

Comparandu-ti copilul cu altul, ii sugerezi ca iti doresti sa fi fost diferit. In plus, comparatiile nu schimba comportamente, ci doar creeaza o presiune inutila asupra copilului, stirbindu-i increderea in sine. In loc de comparatii, ofera-i incurajari si incearca sa scoti in evidenta toate lucrurile bune pe care le face.

5. Ești un prost!:

Nu ar trebui să folosim niciodată cuvinte derogatorii sau umilitoare pentru a ne exprima frustrarea sau supărarea noastră față de comportamentul copilului. Aceste cuvinte pot afecta negativ stima de sine a copilului și pot duce la probleme de încredere și relații dezechilibrate în viitor.

6. Lasă-mă în pace!

Fiecare copil are nevoie de timp și atenție de la părinți pentru a se simți iubit și valoros. Atunci când spunem această replică, putem transmite un mesaj greșit și putem afecta relația noastră cu copilul.

7. Nu poți face asta!

Această replică poate avea un impact negativ asupra încrederii copilului în propria persoană și în abilitățile sale. Este important să încurajăm copilul să își urmeze interesele și să îl sprijinim în încercarea de a-și atinge obiectivele.

8. Nu mă deranja!

Această replică poate fi interpretată greșit de copil și poate duce la sentimente de respingere și izolare. Este important să găsim momente de calmitate pentru noi înșine, dar și să îi explicăm copilului că avem nevoie de puțin timp pentru a ne reîncărca bateriile și să îi acordăm atenția de care are nevoie.

9. Poti mai mult de atat!

Oricat de motivanta ar putea parea o asemenea replica, nu este decat o alta modalitate de a inhiba un copil.  Atunci cand copilul a ajuns la un anumit nivel in achizitionarea unor cunostinte / deprinderi etc., chiar daca nivelul nu este, poate, cel asteptat de parinte, important este sa fie evidentiata reusita de moment si nu potentialul ulterior. Replici similare precum "Nu pot sa cred ca in sfarsit ai reusit!" sau "Era si timpul!" Sunt decodificate de copil intr-un mod in casre parintii nici nu se gandesc. Copilul intelege dine le, de cele mai multe ori, ca nu este bun de nimic si ca reusita lui surprinde doar pentru ca nu este in stare de obicei sa o atinga.

10. Opreste-te sau iti dau eu motiv sa plangi!

Amenintarile sunt, de obicei, expresii ale frustrarii parintilor si, de cele mai multe ori, raman la stadiul de amenintari. Efectul lor este nul, mai ales in cazul copiilor mici care, in general, repeta greseala pentru care au fost amentintati la scurt timp dupa aceasta. Mult mai eficiente sunt alte metode de disciplinare, pe care copilul sa le resimta efectiv. Pedepse bine gandite, redirectionarea comportamentului si alte metode sunt mai potrivite pentru a opri un comportament negativ deat orice amenintare.

11. Vorbim cand vine tata acasa!

Acest tip particular de amenintare este total depasit si ineficient. Pentru ca disciplinarea sa aiba efect, ea trebuie facuta imediat. Este posibil ca pana la sosirea celuilalt parinte acasa copilul sa uite si cu ce a gresit. Pe de alta parte, daca este vorba despre un copil foarte sensibil, frica pedepsei prelungita pana la venirea tatalui il poate aduce intr-o stare de agonie emotionala foarte periculoasa, mult prea dura pentru greseala in sine. In plus, acest gen de amenintare stirbeste autoritatea parintelui care o face.

Copilul percepe aceasta replica ca pe o reflectare a incapacitatii mamei de a-l pedepsi fara acordul tatalui, asa ca data viitoare ii va fi si mai putin frica daca va gresi. Din alt punct de vedere, replica poate stirbi si imaginea parintelui care nu este prezent, punandu-l in postura de "cel rau".

12. Grabeste-te!

Nu cred ca exista vreo fiinta care sa nu fi rostit replica asta macar o data, intr-un context oarecare. Atunci cand ea este insa spusa unui copil, efectul poate fi uneori neasteptat, in sensul negativ. E bine de stiut ca atunci cand zorim un copil sa faca un anumit lucru, nu facem decat sa-i accentuam sentimentul de vinovatie.

Si asta nu-l va face in niciun caz sa se grabeasca. Asa ca in loc sa folosesti replici acide, care sa evidentieze cat de incet se misca copilul, mai bine ajuta-l sa isi imbunatateasca ritmul actiunilor sale!

13. Bravo!

Teoretic, lauda nu are cum sa fie gresita. A ne lauda copiii este un lucru bun, insa uneori laudele acestea cu character neutru nu sunt suficiente. Un "Bravo!" spus in fuga si care nu este urmat de altceva poate sa fie dezamagitor pentru copil. De aceea, ar trebui sa ai grija cand si cum iti lauzi copilul. Daca ii spui aelasi "Bravo!" cand termina de mancat tot din farfurie si cand ia o nota mare la un test dificil, atunci poti fi sigur ca lauda nu mai valoreaza nimic. Incearca sa formulezi laudele proportional cu importanta reusitei. In plus, incearca sa fii specific atunci cand lauzi ceva. Apreciaza detaliile mai mult decat reusita in ansamblu. Asa copilul va simti ca lauda este cu adevarat sincera.

Despre inteligenta emotionala a copilului, merita sa cititi si

 Cum sa-ti ruinezi copilul pe viata: 10 sfaturi

Am intalnit parinti de acest fel si in Romania. Parinti care isi inunda copilul cu daruri materiale foarte scumpe fara a da doi bani pe educatia afectiva, inteligenta emotionala si pregatirea pentru viata a copilului lor. I-am urmarit din umbra. La ei banul e fara limita Rasfatul e la maxim. Nu exista limite de educatie iar ambitiile sunt intotdeauna legate de bani si lucruri materiale. Dorintele copilul sunt lege. 10 modalitati prin care te asiguri ca scumpul tau copil nu va reusi in viata...citeste mai departe aici.

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2024

referinte

"Dezvoltarea Copilului" de Laura E. Berk - Este o carte amplă care oferă o perspectivă științifică asupra diferitelor stadii de dezvoltare a copilului, de la naștere până la adolescență. Cartea este bine structurată și include teorii moderne și cercetări aplicate.

"Psihologia Copilului" de Jean Piaget - Jean Piaget este unul dintre cei mai influenți teoreticieni în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă a copilului. Cartea sa explorează stadiile cognitive prin care trec copiii și modul în care acestea influențează învățarea și percepția lumii.

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️