- veti citi:
E mita sau recompensa?
Ce spun alte mamici de pe forumul Desprecopii
Mita pentru cumintenie: ce probleme poate provoca?
Mita nu ii invata pe copii respectul si responsabilitatea
Diferenta dintre mita si recompensa
daca nici mita nici recompensele nu sunt cea mai buna solutie, care este alternativa?
Alte moduri de a incuraja buna purtare a copilului

E mita sau recompensa? Si, oricare ar fi raspunsul corect, va functiona?

Inainte de toate trebuie sa recunoastem ca pana la urma, mituirea sau recompensarea copiilor ca sa fie cuminti este o tactica frecvent utilizata de multi parinti. Discutia de analiza a pornit de la cazul unei mamici care a scris pe forumul Desprecopii:

Am o dilemă uriașă și vă cer părerea. În fiecare sâmbătă, voi veni la serviciu timp de 2 ore, de la 9 la 11, în schimbul unei zile libere în timpul săptămânii. Nu am altă alternativă, așa că o voi aduce la serviciu, cu mine, pe fetița mea Giulia, vrea-nevrea... că n-am ce face. Ea se va juca la PC până termin hârtiile, apoi vom merge direct în parc, la patinoar.

DAR - aseară i-am expus problema și i-am spus că va primi 5 lei ca salariu, acum la început, din care își poate cumpăra ce vrea ea. Evident, i-au lucit imediat ochii. I-am explicat că și-i poate strânge, ce-și poate lua cu acești 5 lei și că astfel nu se va mai supăra pe mine dacă nu reușesc să-i aduc oul Kinder sau pufuleții cu surpriză seara de seară. Aici am fost foarte isteață, pentru că nu întotdeauna trec la magazin să aduc ceva pentru micuță.

AM GREȘIT la faza cu plata? Mă simt extraordinar de rău față de ea, nici nu vă imaginați cât de mult am plâns noaptea gândindu-mă că o voi cara cu mine. Că nu am de ales, că ea nu are de ales. Mă simt vinovată până în măduva oaselor.

Și nu-mi propuneți soluții la ce să fac să nu o car cu mine, NU avem de ales. /mamagiuliei

Ce spun alte mamici de pe forumul Desprecopii

Nu te simți atât de rău, hai, revino-ți. Este ceva obligatoriu pentru tine, presupun că nici tu nu mergi de plăcere. Ar fi minunat dacă am putea face mereu doar ceea ce vrem noi și copiii noștri. Eu cred că exagerezi, sincer. Mai ales că veți avea mai mult timp într-o altă zi a săptămânii, mai ales că vrei apoi să mergeți direct la patinoar sau în alt loc de distracție pentru ea.

Este minunat că ai aceste "mustrări de conștiință", înseamnă că relația ta cu ea și felul în care îi acorzi atenție este specială. Dar în viață nu putem fără aceste compromisuri, așa că trebuie să încercăm să ni le facem cât mai plăcute și să trecem peste ele zâmbind.

Despre faza cu "salariul", eu cred că este OK, atâta timp cât rămâne doar în contextul acesta, vii cu mine la serviciu, iei și tu salariu și este perceput doar ca o joacă. Dacă nu se transferă și la alte activități ca tip de recompensă, eu zic că e OK, poate fi chiar educativ. /lali

Discutii pe aceeasi tema, urmariti la:

"Salar" la 5,5 ani
Recompensarea copiilor mici cind devin cei mai mari
Ii recompensam sau nu?   

Daria, cred că este datoria unui părinte ca, atunci când are situații fără alternativă, să facă, pentru copil, ca acea singură alternativă pe care o are, să pară atractivă. Mie mi se pare că te-ai descurcat bine. Cu puțină fantezie, vei găsi ceva să îi dai de făcut. Momentele în care se simt utili fac minuni pentru cei mici. Și fiindcă am experiență cu astfel de situații (am ambalat multe oferte de licitație cu Matei la birou), vin și cu idei concrete împotriva plictiselii:

- Lui Matei îi place să pună ștampile. Acum nu știu dacă ai acces la ele, dar e bine de știut.
- Să facă ordine în "cutia de hârtie ne-albă". Avem o cutie unde colectăm coli de hârtie colorată care rămân de la diverse. Și l-am convins pe Matei că avem maaaaaare nevoie să facă cineva ordine în ea, că nu ne mai descurcăm. Și uite așa, de câte ori trece pe aici, fetele aranjează imediat să fie cutia dezordonată.
- Ne servește câte o gustare pentru că noi n-avem timp să mâncăm (biscuiți sau fursecuri, nu vă gândiți că poartă tava de cafele).
- Adună ceștile și cănile de pe mese și le duce la bucătărie.
- Adună pixurile și le pune în paharele cu pixuri (și aici "îl facem" că lăsăm special mai multe imprăștiate).
- La caz de mare nevoie i-am dat câteva post-it-uri și s-a distrat tapetând multicolor faianța din bucătărie. Mai nasol a fost că scrisese ceva pe fiecare post-it și data viitoare ne-a făcut morala că nu le-a mai găsit acolo...
- Poate să deseneze pe un flipchart (un tablou să îți înfrumusețeze biroul) sau cu carioci pe faianță (dacă nu se supără conducerea, vorba ceea...).
La dosare și bibliorafturi nu-l las să umble, că eu mă tai la destul în dosarele cu sina și mi le prind în clampele de la bibliorafturi. Nu dă semne că ar fi așa îndemânătec ca mine, dar paza bună... Până acum nu i-am oferit bani pentru asta, dar mă mai scap la răsplată (dacă ești de acord să stai cu mine, primești cutare sau cutare), deși încerc să o fac cât mai rar. /mina

Mita pentru cumintenie: ce probleme poate provoca?

Bomboane, jucarii, bani de buzunar, distractii: ce rau poate face mita pentru cumintenie? Pana la urma, cine nu ar fi motivat de un mic stimulent? Psihologii sustin insa ca oferirea unei mite pentru cumintenie nu este chiar asa inofensiva precum pare. Mita  si uneori recompensele - pot transmite copiilor mesaje puternice, precum:

► De fapt, tu nu vrei sa fii cuminte.

► Nu esti capabil sa fii cuminte fara un cadouas

► Buna purtare este importanta numai pentru adulti.

In esenta, atunci cand ii oferiti mita, copilul primeste urmatorul mesaj: Faptul ca sunt cuminte nu are valoare in sine  trebuie sa ma platesti ca sa o fac.

Desi mita poate produce efecte pe termen scurt oprind crizele de isterie sau determinand copilul sa-si faca temele, poate duce la un cerc vicios de plansete si comportament rau. Cu cat il mituiti mai mult, totusi, cu atat veti simti efectele mai puternic la fel ca atunci cand sunteti fortati sa motivati mereu cainele cu hrana.

Mita nu ii invata pe copii respectul si responsabilitatea

Mita nu îi învață pe copii respectul și responsabilitatea, susțin psihologii. În locul respectului și al responsabilității, mulți dintre copii ajung să creadă că li se cuvine să primească mereu ceva pentru ceea ce fac, ceea ce poate deveni rețeta unei întregi vieți nefericite. Această transformare se datorează unui mediu cultural complex care include mesaje contradictorii de la mass-media și pune accentul pe un mediu familial axat pe copil, pe protejarea și răsplătirea acestuia într-un mod greșit înțeles.

Dacă ambii părinți lucrează, ceea ce este frecvent, mulți dintre noi căutăm soluții rapide și ne simțim vinovați că nu petrecem mai mult timp cu copiii. Așa că încercăm să ne alungăm acest sentiment oferindu-le tot felul de lucruri. Copiilor li se oferă atât de multe deja, încât nu cred că mai trebuie să depună vreun efort pentru a obține nimic altceva. Parinții de azi cheltuiesc cu 500% mai mult pentru copii decât generația precedentă. Iar copiii nu au nici cea mai vagă idee despre eforturile pe care le fac părinții pentru a câștiga acești bani.

Diferenta dintre mita si recompensa

In concluzie, daca mita este rea, cum sunt recompensele? Care este diferenta dintre mita si recompensa?
Mita este oferita atunci cand copilul se poarta rau, pentru a-l determina sa inceteze sau a preveni comportamentul rau, spun specialistii. O recompensa este precum aplauzele pentru o treaba bine facuta si poate incuraja buna purtare pe viitor. De exemplu, este o idee rea sa-i promiteti copilului o inghetata atunci cand face o criza de isterie fiindca nu vrea sa plece din parc. Dar a cumpara inghetata pe drumul spre casa pentru a sarbatori buna lui purtare din parc este o buna metoda de a incuraja buna purtare pe viitor.

Specialistii sugereaza ca anumite comportamente - buna purtare sau mentinerea igienei (spalatul pe dinti de exemplu) - trebuie considerate ca normale si asteptate. Insa recompensele pot ajuta atunci cand un copil incearca sa depaseasca anumite probleme de comportament din trecut, se straduieste foarte mult in fata dificultatilor pe care le intalneste, sau da dovada, la nivelul varstei sale, de intelepciune.

Simona, mama a doi copii, spune ca incearca sa descurajeze mita. Dar ea si sotul ei le strecoara uneori copiilor cate un leu ca recompensa, atunci cand fac ceva special fara sa le fi fost cerut: incercam totusi sa nu facem din asta un obicei, astfel ca ei sa nu ajunga sa-l astepte. Dar nu toti parintii accepta ca exista o diferenta atat de mare intre mita si recompensarea bunei purtari.

In modelul dupa care ne crestem copiii, spun specialistii, sunt incluse si recompensele si pedepsele. Desi recompensele pot parea preferabile, ele sunt doar reversul pedepselor si nu produc schimbari pe termen lung. Mituirea copiilor si distribuirea rezonabila a recompenselor poate duce la supunerea temporara a copiilor, dar astfel copiii nu-si dezvolta capacitatea si competenta de a lua decizii, nici independenta. Iar aceste aptitudini si autodisciplina devin critice pe masura ce copiii intra in lumea reala: un mare numar de studii au demonstrat ca acei copii care rezista tentatiilor se dezvolta semnificativ mai bine decat ceilalti care sunt mai impulsivi atunci cand isi incep adolescenta. De exemplu, o echipa de cercetatori a masura capacitatea prescolarilor de a rezista unei gustari dulci atunci cand li se cere acest lucru. Prescolarii care au rezistat mai bine au s-au descurcat mai bine ca adolescenti din punctul de vedere al succesului scolar, al sanatatii mentale si al evitarii delincventei juvenile.

Nu prea înțeleg faza că nu avem scăpare sau alternative, de parcă mituirea sau sistemul pe recompense și pedepse ar fi soluția principală. Diferența este că la mită impui, iar la celebrarea unui act excepțional propui. La mită, decide părintele, în timp ce altfel decidem împreună ce este bine. Mita nu lasă loc la compromis, poate la unul moral - dacă faci ce zic eu, te corupi de două ori, o dată că te descalific că ai putea fi capabil să decizi, a doua că ne murdărim amândoi cu mita.

Am mai explicat și la subiectul cu dresajul că una este să șantajezi dinainte, alta este să te bucuri alături de copil după, pentru o performanță. Apoi, copilul este motivat de recompensă, nu de reușita în sine, iar când dispare recompensa și părinții nu sunt lângă el, mai mult ca sigur dispare și efortul pentru reușită.

Plus că, nu este obligatoriu ca părintele să aibă întotdeauna dreptate. Dacă refuzi sistemul mitelor și pedepselor, atunci soluția principală este dialogul. Negocierea pe baza de explicații și dezbateri ar trebui să fie pe primul loc, nu impunerea, ordinele obligatoriu de executat, umilirea copilului prin așezarea lui în poziția celui slab și ușor de tentat cu bomboanele sau alte minuni.

Un alt risc major este că, indiferent că acum îl mituim să facă fapte "bune" (în percepția noastră), deja îi deschidem apetitul pentru mai târziu să nu acționeze decât pe baza de mită și șantaj. Cine garantează că mita unuia din anturaj, când devine adolescent sau adult, nu va fi pentru o faptă rea? Pe cine o să dăm vina atunci?

Mita este corupție, nu este loc de întors și de nuanțe aici, oricine orice ar zice. Poate că sună dur, asta e, așa gândesc, no offence pentru cine adoptă sistemul acesta. /conchita

Deci daca nici mita nici recompensele nu sunt cea mai buna solutie, care este alternativa?

Alternative la mita
Exista mai multe moduri prin care sa stimulati buna purtare a copilului. Si da, puteti schimba modelul  mita si mustrare . Prima intrebare la care trebuie sa raspundeti este daca stie intr-adevar copilul ce este bine si ce nu, ce trebuie sa faca si ce nu? Apoi, ce anume invata copilul privindu-va si ascultandu-va?
Tratati-va copilul la fel cum ati trata alte persoane. Fiti modelul bunei purtari. Sau, ca sa parafrazam pe Mahatma Gandhi, fiti dumneavoastra schimbarea pe care doriti sa o vedeti in familie. Daca micutul dumneavoastra se teme de noi activitati, de exemplu, atunci incercati si dumneavoastra ceva nou.

Alte moduri de a incuraja buna purtare a copilului

Iata cateva alte moduri de a comunica si de a incuraja buna purtare a copiilor:

► Ascultati activ, fara a face din problema copilului problema dumneavoastra. Pur si simplu ascultati fara a oferi asigurari sau solutii. Asta este o metoda foarte puternica, deoarece ii spune copilului ca il iubiti exact asa cum este.

► Cand aveti un conflict cu copilul, concentrati-va pe nevoi, nu pe solutii. De exemplu, si copilul si dumneavoastra aveti nevoie sa ajungeti undeva dar aveti nevoie de un mod de transport. Insa masina familiei nu este singura solutie.

► Adoptati o abordare empatica inainte de a lua decizii. Asta va permite sa disciplinati un copil fara a folosi rautatea.
Oferiti-i in mod regulat feedback pozitiv si concret si incurajati-l. Timp de o zi-doua, incercati sa veniti mai mult cu remarci pozitive decat negative la adresa lui. Apoi observati daca i se schimba comportamentul.

► Folositi exprimarea constructiva bazata pe ceea ce simtiti nu numai cand exista o problema: Sunt suparata fiindca nu-mi place sa astept sau  imi place cum arata masa din sufragerie . Aceasta abordare a comunicarii dezvaluie numai ceea ce simtiti, fara a blama sau a judeca cealalta persoana.

Cititi in continuare sfatul mamicilor de la Desprecopii.com la topicuri despre acest subiect

"Salar" la 5,5 ani
Recompensarea copiilor mici cind devin cei mai mari
Ii recompensam sau nu?

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

Cabinetul Psi - Despre psihologia copilului

Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta

autor: redactor Lizette Olaru, psiholog  - In exclusivitate pentru Desprecopii si  comunitatea Desprecopii.com (c) - toate drepturule rezervate 2024

Ad-Extra3:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️