Maghiranul

Tema: Plante medicinale | 0 | 8/2/2010

Maghiranul

Maghiranul are o reputatie medicala foarte veche. Grecii o foloseau in mare masura, atat pe plan intern cat si extern, pentru alinarea durerilor, fiind un remediu pentru otravurile narcotice, convulsii si hidropizie. Ei credeau ca maghiranul a fost cultivat de Afrodita, zeita iubirii. Planta este inca adauga in potiunile magice de dragoste si asezata pe pieptul sau sub perna unei femei, asigurandu-i astfel o casnicie fericita.

Denumire stiintifica: Origanum Majorana
Denumiri populare: magheran, maghieran, moderan, iedera, maderan turcesc, sovarf, magherete, pupi, macran, maghiuran
Familia: Lamiaceae (familia mentei)

Descriere si proprietati

Maghiranul este o planta perena ierboasa, sensibila la temperaturi scazute. Este cultivat pentru frunzele sale aromatice, fie de culoare verde sau uscate, în scopuri culinare; vârfurile se taie in momentul in care plantele încep sa infloreasca, dupa care sunt uscate încet la umbra. Maghiranul are o reputatie medicala foarte veche. Grecii o foloseau in mare masura, atat pe plan intern cat si extern, pentru alinarea durerilor, fiind un remediu pentru otravurile narcotice, convulsii si hidropizie. Greci credeau ca maghiranul a fost cultivat de Afrodita, zeita greaca a iubirii. Planta este inca adauga in potiunile magice de dragoste si asezate pe pieptul sau sub perna unei femei, asigurandu-i astfel o casnicie fericita.

Maghiranul ajuta la expulzarea flegmei de pe membranele mucoase ale pasajului nazal si bronsic; este benefic in tratamentul tulburarilor digestive (elimina gazele din stomac) si colici, raceli.

Maghiranul mai este folosit si ca remediu pentru muscaturile de sarpe, vanatai, infectii, tuse, dureri de cap, insomnii, lipsa menstruatiei, crampe menstruale, rau de msicare, dureri musculare, greata, crampe, gastrita hipoacida, stari nervoase, afectiuni renale, depresie.

Mod de administrare

Ceaiul de maghiran a fost folosit in trecut pentru alinarea simptomelor febrei fânului, congestiei sinusale, indigestiei, astmului, durerilor de stomac, durerilor de cap, ametelilor, racelilor, tusei si tulburarilor nervoase. Acesta este usor parfumata, are proprietati calmante, antioxidante si anti-fungice. Ceaiul neîndulcit poate fi, de asemenea, utilizat ca apa de gura sau pentru gargara. Se administreaza 1-2 cesti de ceai pe zi.

Infuzia de maghiran se prepara din 1-2 lingurite frunze uscate la 1 cana de apa. Se administreaza 1-2 cani pe zi.

Pe plan extern: frunzele de maghiran sunt transformate intr-o pasta (in care se poate adauga ceai fierbinte sau apa), fiind folosite pentru reumatism si entorse. Din frunze se mai poate obtine si ulei, care este ideal pentru ameliorarea durerilor de dinti (turnati câteva picaturi de ulei pe dintele afectat). Uleiul de maghiran mai este benefic si in afectiuni ale pielii si poate fi aplicat pe zonele lovite, entorse, membre rigide si paralitice, sau precum cataplasma calda in diaree acuta.

Pulberea din flori de maghiran trateaza impotenta, spasmofilia, tulburarile nervoase, celulita, bronsita.

Tinctura de maghiran: se administreaza cate ½ pana la 1 lingurita de 3 ori pe zi.

Atentie!

daca sunteti insarcinata nu folositi alte amestecuri de maghiran decat cele in scop culinar
cercetatorii nu stiu sigur daca planta este sigura pentru sugari si copii
evitati folosirea uleiului volatil de maghiran
reduceti din cantitatea administrata de maghiran daca apar senzatii de greata, voma, diaree
evitati contactul cu ochii