Dupa moartea tatei...

Tema: Ciocolata pentru suflet | 0 | 29/4/2015

DUPA 73 de ani ai LUI, s-a stins la inceputul iernii trecute ... au fost 73 de ani frumosi, pentru ca el a fost un om “frumos” ... eu zic ca a trait bine si a fost fericit.

DUPA 73 de ani ai LUI
DUPA 45 de ani ai MEI
DUPA 48 de ani ai LOR
Cum a fost DUPA, pentru cel ramas?

DUPA 73 de ani ai LUI

DUPA 73 de ani ai LUI, s-a stins la inceputul iernii trecute ... au fost 73 de ani frumosi, pentru ca el a fost un om “frumos” ... eu zic ca a trait bine si a fost fericit. Nu a facut nimic remarcabil pentru societate, dar a fost special pentru noi ... a ramas fidel si loial familiei LUI, a crescut un copil, l-a vazut pe drumul vietii, si-a cunoscut si crescut nepotii pana la cei 10 ani ai lor, a calatorit mai mult decat si-ar fi visat vreodata. La 63 de ani a fost diagnosticat cu cancer de prostata si 10 ani a trait cu teama mortzii. Cand momentul a venit, a plecat agitat, neimpacat, speriat ... s-a dus greu si dureros, a plecat agatzandu-se cu dintzii de viata asta, de noi, cei pe care ii lasa in urma, a plecat cerand ajutor si plangand ca nu vrea sa plece...

DUPA plecarea LUI, nu mai stiu nimic de EL ... unde e, cum ii e, daca mai e ...

DUPA 45 de ani ai MEI

DUPA 45 de ani ai MEI, tatal meu s-a stins la inceputul iernii trecute ... au fost 45 de ani pe care nu i-am apreciat pentru ca i-am crezut normali ... nu mi s-a parut ca am fost mai norocoasa ca altii, pentru ca nu am cunoscut multe din dramele vietii ... am fost ocrotita, indrumata, protejata, invatzata, manipulata, sustinuta, sprijinita, ajutata sa devin ceea ce sunt ...si nu mi s-a parut nimic extraordinar sa ai un parinte, care sa faca din evolutia copilului LUI un proiect pe termen lung. Ma consider “un proiect” reusit, sunt si voi ramane “proiectul” LUI de succes.

DUPA plecarea LUI, viata mea nu s-a schimbat prea tare ... sufletul e mai greu dar pentru ca EU nu mai fac parte din lumea LUI de vreo 20 de ani, ma vad traind aparent ca si pana acum. Am lumea mea, am “proiectele” mele, sunt inca in misiune, am mintea ocupata ... ma duc la serviciu, ma cert cu barbatul, ma vad cu prietenii, rad, glumesc, ma enervez, ma relaxez ... cateodata ma gandesc la EL ...dar nu mi-e dor, mi-e “doare” ... si atunci imi mut repede gandul ca sa doara mai putin.

DUPA 48 de ani ai LOR

DUPA 48 de ani ai LOR, tatal meu a parasit-o pe mama mea, la inceputul iernii trecute ... au stat 48 de ani impreuna, s-au aliat, s-au influentat, s-au sprijinit, s-au certat, s-au sustinut, s-au agitat, s-au linistit, s-au bucurat ...toate unul pe altul. Chair daca mama a fost mai dominanta, nu facea nimic fara aprobarea LUI ...si daca EL nu aproba, atunci isi facea un plan in a-l convinge. Chiar daca EL a fost mai supus, nu facea nimic fara sa ii spuna EI ...si daca EA nu era de acord isi facea un scop in a o face sa tina cont de parerea LUI. Au luat impreuna decizii proaste si tot impreuna au tras consecintele. Au avut si multe succese, multe bucurii ...au avut multi prieteni, au avut o viata sociala activa si bogata. Au stat impruena pana la final, mama la capatul LUI, rugandu-se, vorbindu-I, incurajandu-l , plangand lanag EL, tinandu-I lumanarea de final ....

DUPA plecarea LUI, viata mamei mele nu este usoara ... si ma ingrijoreaza pentru ca eu sunt departe.

Stiu si inteleg ca este dezorientata, sensibila ... stiu, inteleg si nu am nevoie sa imi explicati prin ce trece ...nu vreau nici sa imi spuneti ce sa fac eu pentru mama mea ... vreau sa imi spuneti cuma fost la voi, asa incat, eu sa extrag din experientele voastre ce ni se potriveste noua.

Vreau sa aflu cum au trecut parintii vostri prin pierderea partenerului lor ... nu voi, ci parintele ramas singur ...