Despre decizii in dragoste: iei taurul de coarne sau dormitezi la caldura?

Tema: Casnicie | 0 | 28/11/2014

Despre decizii in dragoste - iei taurul de coarne sau dormitezi la caldura?

Cred ca am obosit sa tot imping motorul. In perioadele cand nu sunt acasa ma tot gandesc ce sa fac. Sa fie gata? Sa fie un moft? Cand m-am decis sa ne casatorim m-am intrebat 'pot sa traiesc cu defectele lui?' si am zis 'da'. Acum nu mai stiu. Sa fie viata mea de acum incolo un sir de acceptari, sa ma resemnez cu gandul ca 'se putea si mai rau' si sa merg mai departe de dragul copilului? Sa stau la caldura adica, si sa zic 'bine ca nu ma bate'? Si peste un an cand ajung din nou in acelasi punct, sa imi zic asta din nou? Si apoi peste inca un an? Sau sa zic stop joc, e clar ca nu ne potrivim, hai mai bine fiecare cu mofturile lui?

- despre despre decizii in dragoste: iei taurul de coarne sau dormitezi la caldura, veti citi:
Ce v-a facut sa decideti?
Vad ca trece timpul pe langa mine
Cred ca am obosit sa tot imping motorul
Nu am nevoie neaparat de sfaturi, desi sunt bine venite
Sfaturi si ganduri de la prietenii anonimi
Despre relatia de cuplu mai cititi si urmatoarele

Ce v-a facut sa decideti?

Ma tot gandesc de ceva vreme daca sa scriu aici. Am citit multe suparari, multe ironii dar si multe puncte de vedere sincere. Le pot accepta pe toate, dar mai ales pe ultimele le caut. Caut experientele celor care au fost in situatia mea. Ce alegeri ati facut? Ce v-a facut sa decideti? Si mai ales cum va simtit acum, e mai bine sau regretati?

Cate ceva despre mine. Casatorita de vreo 15 ani, impreuna de 20, o fetita de 10. Sunt o persoana rationala, si uitandu-ma in jur, as zice ca nu am o problema reala, sau adevarata, sau serioasa, asa ar putea aprecia unii. Suntem sanatosi, avem joburi bine platite, nu avem datorii majore, nu ne certam, nu ne batem. Dar nici nu suntem fericiti. Sigur, nu ma astept sa am acum fluturasi si alte nebunii, dar simt ca ma ofilesc asa, usor usor. In timp s-a dus placerea de a fi impreuna, acum parca suntem colegi de apartament. Facem treburile casei, ne ocupam de copil, mergem in concediu, facem sex cateodata, dar cam atat.

Vad ca trece timpul pe langa mine

Avem temperamente destul de diferite, eu sunt genul mai activ, mai pusa pe treaba, vreau sa mearga lucrurile in casa, daca ma apuc de ceva vreau sa termin, sunt genul care trage la caruta. El e mai nehotarat, ii ia mai mult sa inceapa si mai ales sa termine ceva, daca se decide la ceva se razgandeste apoi, insa nu este deloc un om rau. Se ocupa de copil, stau impreuna, eu am deplasari destul de dese si ei stau impreuna fara probleme.

Nu imi vine sa ma mai apuc de nimic nou, ma simt amortita pe dinauntru. Si el e la fel. Nu a fost niciodata un tip comunicativ, am facut destul de multa observatie ca sa stiu cum sa il abordez, orice discutie trebuie sa dea in plans ca sa ma bage in seama. Dar acum parca am ajuns la capat, nu mai am energie. Vad ca trece timpul pe langa mine, nu mai apreciez nici o zi de nastere, nu ne mai facem cadouri, nu mai iesim la o bere macar.

Am mai trecut prin astfel de perioade, cu aceleasi probleme, indiferenta lui, retragerea mea. Si am zis rational, hai sa vedem cum rezolvam, sa trecem peste asta, sa ne gasim de facut ceva prin casa sa ne preocupe ceva comun. A fost ok o perioada dar dupa un timp ne intoarcem in acelasi punct. Imi este clar ca el nu se va schimba. Si nici eu.

Cred ca am obosit sa tot imping motorul

Cred ca am obosit sa tot imping motorul. In perioadele cand nu sunt acasa ma tot gandesc ce sa fac. Sa fie gata? Sa fie un moft? Cand m-am decis sa ne casatorim m-am intrebat 'pot sa traiesc cu defectele lui?' si am zis 'da'. Acum nu mai stiu. Sa fie viata mea de acum incolo un sir de acceptari, sa ma resemnez cu gandul ca 'se putea si mai rau' si sa merg mai departe de dragul copilului? Sa stau la caldura adica, si sa zic 'bine ca nu ma bate'? Si peste un an cand ajung din nou in acelasi punct, sa imi zic asta din nou? Si apoi peste inca un an? Sau sa zic stop joc, e clar ca nu ne potrivim, hai mai bine fiecare cu mofturile lui?

merita citit in acect context: Criza varstei de mijloc sau motivatiile unei adolescente intarziate: analiza pe text

Nu am nevoie neaparat de sfaturi, desi sunt bine venite

Nu am nevoie neaparat de sfaturi, desi sunt bine venite. Ma intereseaza de la tine, daca ai fost in situatia mea, ai facut vreo alegere? Acum e mai bine? Regreti? Sau stai si tu pe gard si astepti sa se intample ceva?

Hai ca tare m-am lungit...

Sfaturi si ganduri de la prietenii anonimi

Ia o foaie de hartie si scrie pe ea 10 lucruri ce ai dori sa le faci sau sa le faceti in urmatoarele 10 luni. (autor: Marius)

Citi ani ai? Probabil intre 35 si 40, nu? Mai speri sa intilnesti un Fat Frumos si sa-ti zburde fluturasii prin stomac? Sau a fost primul si singurul barbat si vrei sa -ti dai ocazia sa afli daca e iarba mai verde cu altul? Cum vezi viata ta viitoare (ca femeie divortata si mama singura)?

Nu stiu care e relatia din fetita ta si tatal ei. Dar daca e buna, daca ei se iubesc si daca, asa cum zice Rufus, copilul nu asista la batai intre parinti...ai inima sa-i distrugi copilului tau viata linistita, cu 2 parinti prezenti...pentru ce? OK, sincer, daca ai zice ca ai un amant, ca te-ai indragostit si vrei sa pleci cu altul, as intelege. Dar asa... (autor: Marox)

Eu am luat taurul de coarne. E drept ca diferentele erau mai multe iar motivele mele de nemultumire si mai multe, nu detaliez acum. Dar nu-i pot oferi copilului meu (tot fetita) privelistea unei balti statute si o viata de complezenta. Din ce inteleg totusi, el e macar un tata prezent in viata copilului, la mine a fost si este altfel.

Mai stiu o fosta colega care tot asa, a divortat. Nu-mi iese din minte expresia ei : "ajunsesem colegi de apartament"... (autor: ch-dana)

Divorțul arată bine din punctul de vedere al eliberării, de „ce bine-ar fi fără toată tensiunea și starea în care-am ajuns”, dar mai apoi, când ajungi mamă singură cu copil, când vin toate tăvălug, sunt momente în care ai fi vrut să fi încercat mai mult. Nicio relație nu e ideală și fiecare e altfel.

La terapie de cuplu v-ați gândit? Eu aș fi făcut dacă el ar fi vrut. N-a vrut, m-am dus de una singură la terapie, să văd ce și cum nu înțeleg.

Cu el ai vorbit? Luați-vă un mini-concediu doar voi doi, mergeți într-un loc neutru și vorbiți. Faceți ceva nou, altceva, scoateți-vă forțat din rutină.

Tu singură simți ce e acolo, dacă întradevăr vrei să salvezi ceva sau nu. Multă putere! (autor: anca_27)

Mai multe sfaturi si continuarea discutiei o puteti citi la topicul de pe forum: A dormita la caldura sau a lua taurul de coarne?