Afectiunile psihiatrice asociate cu autismul si tratarea lor

Tema: Autism | 0 | 22/10/2014

Terapia aplicata in tratarea autismului contine adesea numeroase programe si elemente adaptate si altor afectiuni asociate cu autismul. Aplicarea lor vine in completarea terapiei de baza si implica programe speciale, concepute in functie de nevoile particulare ale fiecarui pacient.

Care sunt afectiunile psihiatrice asociate cu autismul?
Anxietatea
ADHD
Depresia
Tulburarea bipolara
Tulburarea obsesiv compulsiva (OCD)
Schizofrenia

Terapia aplicata in tratarea autismului contine adesea numeroase programe si elemente adaptate si altor afectiuni asociate cu autismul. Aplicarea lor vine in completarea terapiei de baza si implica programe speciale, concepute in functie de nevoile particulare ale fiecarui pacient.

Care sunt afectiunile psihiatrice asociate cu autismul?

Persoanele cu autism (incluzand in aceasta categorie atat copiii, cat si adultii) inregistreaza o rata crescuta fata de populatie in general, in ceea ce priveste alte afectiuni psihiatrice asociate, studiile in domeniu scotand in evidenta faptul ca autismul ofera o baza genetica propice dezvoltarii acestor afectiuni. Inventarul acestora cuprinde ADHD, depresia, sindromul bipolar si schizofrenia. Statisticile arata ca doua treimi dintre copiii cu autism au fost diagnosticati si cu cel putin una dintre aceste afectiuni asociate, cel mai adesea cu anxietatea, cu ADHD sau OCD (sindromul obsesiv compulsiv). Exista, pe de alta parte, anumite precautii in ceea ce priveste diagnosticarea corecta a acestor afectiuni ca afectiuni asociate, considerandu-se ca specialistii care nu sunt suficient de bine familiarizati cu autismul au tendinta de a supradiagnostica pacientii din aceasta categorie. Acest lucru se datoreaza, de asemenea, si simptomelor comune ale autismului cu aceste alte afectiuni psihiatrice. Spre exemplu, replicile sau comentariile inadecvate in diverse situatii de comunicare apar deopotriva la persoanele cu autism, dar si la cele care sufera de sindromul bipolar, de sindromul Tourette sau de schizofrenie. De asemenea, o cadere emotionala in cazul unei persoane cu autism poate aparea ca urmare a unei frustrari provenite dintr-o dificultate de comunicare care, daca nu este inteleasa, poate fi confundata usor cu un simptom al sindromului bipolar sau al tulburarii opozitionale.

Cititi acest articol aici

7 Cauze posibile ale autismului la copil

Cauzele exacte ale autismului sunt incă necunoscute insă diverse cercetari orientate inspre cauzele posibile din spatele tulburărilor din spectrul autismului sunt in plina…

Punerea unui diagnostic adiacent in cazul pacientilor cu autism poate fi o adevarata provocare, chiar si pentru specialistii cu experienta in domeniu, iar gasirea unui tratament potrivit este cruciala, deoarece afectiunile psihiatrice adiacente pot intensifica simptomele autismului si pot interfera cu programul de terapie, reducand efectele urmarite prin terapia comportamentala.

Care sunt afectiunile psihiatrice associate cu autismul?

Anxietatea

Fara indoiala, anxietatea este o afectiune serioasa pentru foarte multe persoane diagnosticate cu spectrul autist. Statisticile arata ca aproximativ 30% dintre cei diagnosticati cu ASD sufera simultan de anxietate, aceasta din urma incluzand fobia sociala, anxietatea de separare, sindromul de panica si fobii specifice (cum ar fi aceea de zgomote puternice sau de paianjeni). Adolescentii cu autism sunt cei mai predispusi la anxietate. La fel si copiii. Chiar si in absenta unui diagnostic precis de anxietate, foarte multi pacienti cu autism prezinta dificultati in a-si controla anxietatea in diverse situatii. De aceea este important de retinut ca anxietatea se poate manifesta in diverse grade, de la situatii ocazionale sau putin frecvente la situatii complet irationale, de neinteles si severe. Anxietatea moderata poate fi adesea pozitiva, fiind un factor motivational. Prin contrast, anxietatea severa interfereaza cu succesul scolar, professional si isi pune amprenta in mod negativ in diverse situatii sociale.

Copiii cu autism isi exprima anxietatea sau nervozitatea in diverse moduri care sunt tipice si pentru copiii care nu sufera de autism. Totusi, anxietatea sociala – frica de persoane noi, de situatii sociale noi – este comuna copiilor si adultilor cu autism. Anxietatea profunda produce senzatii interioare de tensiune ce pot accelera ritmul cardiac, pot produce reactii de tensiune musculara si dureri de stomac, iar in cazul persoanelor cu autism, aceste reactii interne includ deopotriva si accentuarea comportamentelor repetitive si distructive (cum ar fi, de exemplu, ruperea hartiei sau a hainelor). Este de la sine inteles faptul ca majoritatea persoanelor cu autism au dificultati in a-si comunica trairile, iar manifestarile exterioare pot fi cele mai bune indicii in acest sens. De altfel, expertii considera ca aceste manifestari exterioare ale anxietatii, cum ar fi transpiratia sau gesturile de nervozitate, sunt evidente mai ales la persoanele diagnosticate cu ASD.

Tratarea anxietatii, in cazul copiilor si al adolescentilor cu autism, presupune adoptarea mai multor strategii de terapie comportamentala. Studiile arata ca aceste strategii sunt eficiente mai ales in cazul persoanelor fara dizabilitati intelectuale, tehnicile incluzand schimbarea starilor negative cu ajutorul logicii (jocuri de rol, stimularea comportamentului curajos, expunerea pas cu pas la situatii dificile). Majoritatea acestor strategii includ si implicarea activa a parintilor care trebuie sa practice acasa diferite astfel de exercitii pentru depasirea anxietatii. In paralel cu terapia, medicii recomanda adesea utilizarea medicatiei specifice pentru tratarea anxietatii, desi exista inca un oarecare scepticism cu privire la efectele acesteia in cazul pacientilor cu autism, ca urmare a studiilor care au subliniat eficienta scazuta a medicamentelor folosite in mod current in cazul pacientilor fara autism. Explicatia este legata de faptul ca sursa biologica a anxietatii, in cazul persoanelor diagnosticate cu ASD, este alta decat in cazul persoanelor care nu sufera de ASD.

ADHD

Multi dintre copiii care sufera de autism se lupta adesea si cu simptomele ADHD. Studii recente au relevant faptul ca ADHD si ASD au factori genetici comuni, ceea ce explica prezenta asociata a ADHD la copiii cu autism. Statisticile arata, de asemenea, ca doar 1 din 10 copii cu ASD si ADHD primeste medicatie adecvata si pentru ADHD. Acest lucru se intampla deoarece ADHD este mai dificil de diagnosticat la pacientii cu ASD decat la pacientii care nu sufera de autism. Simptomele clasice ale ADHD includ probleme cronice legate de neatentie, impulsivitate si hiperactivitate, ce pot fi usor confundate cu simptome propriu-zise ale ASD.

Recomandarea specialistilor pentru tratarea ADHD in paralel cu ASD este aceea ca medicatia specifica pentru ADHD sa fie utilizata in paralel cu terapia comportamentala utilizata in tratarea autismului. Cu toate acestea, trebuie avut in vedere faptul ca medicamentele utilizate in tratamentul ADHD au efecte secundare cum ar fi scaderea poftei de mancare, iritabilitatea, izbucnirile emotionale si dificultati legate de somn. Important este si faptul ca reactiile secundare difera de la o persoana la alta si nu pot fi avute in vedere decat ca repere generale. Gasirea medicatiei potrivite presupune, adesea, incercarea mai multor tipuri de medicamente, pentru a vedea care dintre ele actioneaza cel mai eficient.

de citit: Despre ADHD: 14 lucruri pe care trebuie sa le stie un parinte

Depresia

Predispozitia catre depresie a copiilor diagnosticati cu ASD se manifesta mai ales odata cu trecerea la adolescenta si la varsta adulta. Studiile arata faptul ca si in cazul depresiei, diagnosticarea poate fi dificila la persoanele cu autism, din cauza dificultatilor de comunicare asociate cu ASD. Comparativ cu persoanele care nu sufera de autism, cele diagnosticate cu ASD isi exprima mai greu trairile generate de depresie, care ar ajuta, la randul lor, la diagnosticarea acesteia. De aceea, depistarea depresiei la pacientii cu autism poate fi uneori extrem de dificila si ea trebuie facuta de catre specialisit care lucreaza cu pacienti autisti.

Terapia cognitiv-comportamentala pare sa fie singura solutie promitatoare in ceea ce priveste tratarea depresiei persoanelor cu ASD, niciunul dintre medicamentele antidepresive nefiind actualmente testat in mod riguros in ceea ce priveste eficienta in cazul copiilor sau adultilor suferind de autism. Exista cateva studii care arata insa ca efectele secundare ale antidepresivelor sunt mult mai puternice in cazul persoanelor cu autism, ceea ce impune anumite rezerve in folosirea lor in cadrul tratamentului, cu toate ca riscul efectelor secundare poate fi redus printr-o strategie de medicatie adecvata (inceperea tratamentului cu doze mici care sunt crescute ulterior pana la doza recomandata pentru tratament). De asemenea, si in cazul antidepresivelor, efectele nu sunt garantate, ele variind de la o persoana la alta, de la o varsta la alta.

Tulburarea bipolara

Cunoscuta in trecut drept boala maniaco-depresiva, aceasta tulburare presupune episoade de energie iesita din comun alternand cu faze depresive. Un episode maniac este caracterizat printr-o varietate de simptome, incluzand iritarea, furia sau pendularea intre fericire si iritabilitate pe parcursul aceleiasi zile. In cazul persoanelor cu autism, tulburarea bipolara implica adesea episoade de vorbire rapida, pe ton ridicat si adesea incoerenta, iritabilitate accentuata, impulsivitate, insomnie. Unii pacienti cu tulburare bipolara alterneaza intre comportament maniac si comportament depresiv, in timp ce altii nu se confrunta deloc cu depresia, comportmanetul maniac alternand doar cu perioade de calm.

Cititi acest articol aici

Semne ale autismului - infografic

Semne ale autismului - puse intr-un infografic.

La fel ca si celelalte afectiuni psihiatrice asociate, tulburarea bipolara este mai frecventa la persoanele cu autism, studiile aratand ca aproximativ 27% dintre pacientii cu ASD sufera si de tulburare bipolara. Cu toate acestea, se considera ca tulburarea bipolara este adesea supradiagnosticata, din cauza simptomelor commune cu cele ale autismului. Iritabilitatea, specifica tuturor pacientilor cu autism, este adesea in mod gresit catalogata drept un semn al tulburarii bipolare, pentru ca este dificil de determinat gradul in care ea se manifesta. Multe dintre simptomele ce pot conduce spre un diagnostic de tulburare bipolara pot fi doar aspecte ale ASD manifestate intr-un grad mai intens la unii pacienti. Distinctia poate fi facuta prin urmarirea atenta a momentelor in care apar aceste simptome si a duratei lor. Spre exemplu, un adolescent cu autism nu ar trebui sa fie diagnosticat cu tulburare bipolara doar pentru ca are tendinta de a face comentarii inadecvate sau de a vorbi liber cu strainii, chiar daca acestea sunt obieciuri frecvente. Daca insa acelasi adolescent sufera brusc si de insomnie in perioadele in care are manifestari isterice mai intense decat de obicei, atunci s-ar putea sa existe si suspiciuni ale unui episod maniac.

Medicatia, este si in cazul tulburarii bipolare la persoanele cu autism, o solutie discutabila, din cauza acelorasi efecte secundare, care, in cazul medicamentelor pe baza de litiu, includ setea excesiva, tremuratul, incapacitatea de a controla nevoia de a urina etc. Alte medicamente, cum ar fi cele menite sa diminueze iritabilitatea, au efecte secundare legate de greutate si de riscul de diabet. De aceea, orice medicatie pentru tratarea tulburarii bipolare asociate cu autismul presupune o atentie sporita in ceea ce priveste monitorizarea pacientului si a efectelor secundare. In paralel, specialistii considera ca cel mai adecvat tratament este cel care combina educatia familiala cu psihoterapia.

Tulburarea obsesiv compulsiva (OCD)

Comportamentele repetitive si interesul obsesiv pentru ceva anume se numara printre principalele simptome ale autismului, ceea ce face ca tulburarea obsesiv compulsiva sa fie adesea confundata cu ASD. OCD este insa o afectiune psihiatrica diferita de autism. Diferenta majora vine din faptul ca in cazul OCD comportamentul compulsiv creeaza anxietate. In schimb, persoanele cu autism nu sunt deranjate de propriul comportament repetitiv si de interesul restrictiv fata de anumite subiecte, lucruri etc., aceste comportamente creandu-le mai degraba confort. Totusi, studiile arata faptul ca OCD este mai frecvent in randul tinerilor si al adultilor cu autism decat in randul populatiei in general. In schimb, este rar intalnit la copii.

La fel ca si in cazul celorlalte tulburari psihiatrice associate cu ASD, tratarea OCD la persoanele cu autism se bazeaza mai ales pe terapie comportamentala si mai putin pe medicatia specifica OCD ale carei efecte nu sunt inca pe deplin studiate in cazul tratamentului persoanelor cu ASD.

Schizofrenia

Studii recente arata faptul ca schizofrenia afecteaza aproximativ 2% dintre persoanele cu autism, ceea ce inseamna o rata dubla fata de cea din randul populatiei, in general. Simptomele schizofreniei apar, de obicei, odata cu trecerea la varsta adulta, la copii ele fiind foarte rare. Exista, de asemenea, studii care arata ca autismul si schizofrenia au adesea radacini comune in factori de risc prenatal cum ar fi infectiile maternale cu febra din timpul sarcinii. De asemenea, studii recente au confirmat ca autismul si schizofrenia impart aceleasi gene riscante. Concluzia specialistilor este ca atat ASD, cat si schizofrenia sunt legate de anumite perturbari in dezvoltarea timpurie a creierului. Chiar daca cele doua afectiuni sunt diferite, au in comun simptome precum tendinta de izolare sociala si problemele de comunicare, ceea ce face ca diagnosticarea cu schizofrenie a pacientilor cu autism sa fie adesea dificila.

Mai multe informatii despre autism:

Cand si cum spunem copilului ca este autist

Cititi acest articol aici

Copii cu nevoi speciale Sunt ai nostri. Si au nevoie de mai multa intelegere si mai multa dragoste.

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate