Din pat la birou: Diminețile epice - cu sau fără cafea

TEMA: Ciocolata pentru suflet | 0 | 27/2/2025

Din pat la birou: Diminetile epice - cu sau fara cafea

În fiecare dimineață, rutina devine un adevărat joc de-a v-ați ascunselea, în care timpul se transformă într-un dușman implacabil. Fie că ești un părinte, un profesionist sau pur și simplu un om obișnuit, fiecare zi aduce cu sine provocări și momente amuzante. Această poveste a membrului jade din clubul desprecopii.com descrie haosul dintr-o dimineață obișnuită, plină de întârzieri, întâlniri neașteptate și momente de reflecție, reușind să surprindă esența vieții cotidiene. Alătură-te călătoriei ei printr-o dimineață plină de viață, unde agitația și ironia se împletesc pentru a crea o poveste memorabilă.

Dimineața haotică

Sunt un om obișnuit, nici slab, nici gras, nici frumos, nici urât, nici deștept, nici prost, nici bogat, nici sărac... Ca de obicei, mă trezesc cu greu și mult prea târziu...

Așa că: sar din pat, pornesc în goana la baie, apoi, tot în pas alert, cotrobăi după haine, înjurând „cu ce dracu' mă îmbrac azi?”, nu am timp să mănânc, dar mă duc să pup și copilul mare și copila mică, să-i ciufulesc, să mă conversez un pic cu ei, să le zic pa și să ies pe ușă...

Aventura cu liftul

La lift, of, iar am uitat țigările sau să-mi dau cu parfum... Mă întorc, bat la ușă... Până aude Bogdan din baie sau mama din bucătărie, mai trec niște minute... Rezolv și asta, iar la lift... Acolo, desigur, un vecin de la nu știu ce etaj ține din răsputeri ușa liftului până se urnește nevasta-sa care încă nu a ieșit din casă... Bat în ușă: „dați drumu' la lift!”... Eh, ți-ai găsit! Aș mai avea 2 variante: să cobor 8 etaje pe scări sau să mă duc la liftul de pe scara cealaltă.

Întâlnirea cu vecina

Decid că mi-e prea lene pentru oricare dintre ele, așa că aștept. În sfârșit! Ies din scară, dau să plec în pas alert către mașină, hop! Femeia de serviciu cu un zâmbet larg „Bună dimineața, ce mai faceți, ce fac aia micii?”... Mă opresc să răspund politicoasă, deși...

Drumul către birou

Gataaa! Am pornit mașina, dar cum ies de pe aleea de la bloc intru direct într-o ditamai coadă de mașini... Mai trec pe galben, mai înjur toți misoginii aia care îmi taie fața fără a semnaliza, o iau pe toate scurtăturile posibile și imposibile, când trebuie să fac stânga ca să intru pe o anume stradă „bengoasă” pe care circulă mașini asemenea, staaaau la mila unui infatuat care, cu un gest princiar, să mă lase și pe mine să mă „bag”... Normal, mă „simt”, mulțumesc cu avariile, deși, pentru sinele dumnealui, probabil ar trebui să cobor și să execut un dans din buric... Ei, să nu exagerez, în afară de câte unul din asta, mai sunt și cei cu mașinile de la companiile la care lucrează și care mă „lasă”, uneori chiar și câte un taximetrist. Categoric, cele mai puțin dispuse la gestul nobil de a-mi permite să fac stânga pe strada cu pricina sunt... Aha, v-ați prins, chiar „ele”, femeile! Semenele mele :)

Provocările parcării

În sfârșit, ajung în parcarea de la birou, deja e târziu, ciuciu locuri de parcare... Parchez „unde a înțărcat mutu iapa”, pierd iarăși minute prețioase... Ajung și la birou... Acolo, fețe triste, criză, salariu redus luna asta, clienți - cucu, șeful mare urlă, trântește telefonul, șefii mai mici la fel... Mă enervez de atâta negru în fața ochilor, încerc să glumesc pe mess cu prietena mea, nu ține, e deprimată și nu are chef... Mda... Se face și ora de plecare, începe o nouă luptă cu traficul... O dovedesc și pe asta, după mai bine de o oră... Apropos!

Oameni și ore pierdute

Beeey, primărie, guvern, stat român și care mai ești, când îmi dai înapoi orele din viață pierdute în trafic? Haaa? Ore pe care mi le furi copiilor mei! Ar trebui să te dau în judecată! Mă rog...

Acasă... dar asta deja e o altă poveste.

Concluzie: Lecții din haosul cotidian

Într-o lume în continuă mișcare, este ușor să ne pierdem în agitația zilnică și să uităm de micile momente care ne fac viața mai frumoasă. Această poveste ne amintește că, indiferent de provocările matinale, fiecare zi este o oportunitate de a ne bucura de relațiile cu cei dragi și de a ne adapta la situațiile neprevăzute. Este important să ne amintim să ne luăm un moment pentru noi înșine, să ne apreciem realizările, oricât de mici ar fi, și să nu uităm să zâmbim în fața dificultăților. Așadar, să ne bucurăm de fiecare clipă și să fim recunoscători pentru că avem ocazia de a experimenta și de a învăța din viața noastră plină de neprevăzut!